Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - 23-25 februarie :: Ceahlaul inghetat

Bookmark and Share

23-25 februarie :: Ceahlaul inghetat - Duminica :: Prin Stanile, spre Izvorul Muntelui

25 februarie:: Cabana Dochia (1750 m) - Curmatura Piciorul Schiop (1765 m) - Curmatura Stanilelor - Poaina Varatec - Poiana Maicilor - Cabana Izvorul Muntelui (797 m)


    Este senin in dimineata asta. Doar ca presiunea atmosferica a scazut peste noapte, caci altimetrul arata cu 50 metri mai mult. Se schimba vremea … Nu ne zorim prea tare cu plecatul, ca ziua-i lunga. Pana ne adunam douazeci de insi, de prin paturi, pana ne hotaram ca ne este foame, pana mancam ce mai gasim prin desage … trece timpul. E mai cald in sala de mese, semn ca vantul s-a oprit, asa ca mancarea ne-a priit in asta dimineata (nu ca asara, cand am mancat pe fuga). Ne adunam totul de prin camera (cu ocazia asta aflu ca manusile ce nu mi le mai gaseam de sambata, stateau bine merci, sub sacul de dormit al lui Flueraru. Si imi gasisem eu de la cine sa imprumut unele pana una alta … exact de la el. Parca era un facut.). Am o problema cu uitatul lucrurilo pe la cabane, asa ca ma uit bine si pe sub pat … cine stie ce o zace pe acolo.

Prietenii lui Sorin

    Pe la zece si jumatate, dupa indelungi negocieri, ne-am hotarat pe unde sa coboram. Au picat si Jgheabul cu Hotar si Lutu Rosu, si Poiana Maicilor … vom ocoli jumatate de Ceahlau pana spre casa. Asta la propunerea lui Alex Boicu si a lui Coco, vesnici hoinari pe aici prin Ceahlau. O fotografie cu toti, ne aduna care mai de care, prin fata cabanei, cu Sorinescu la mijloc, ca doar el ne-o tras prin Ceahlau … altfel nu stim de ne nimeream tocmai acu` pe aici. Saracul baiat pe care l-am rugat sa ne faca poza … l-am impodobit cu vreo opt aparate, de nu mai stia cu care a facut si cu care nu … iar de aluneca, om se facea … Sic!
    Plecam de la cabana Dochia, lasand in urma gazda ultimelor zile … Urmand marcajul turistic cu banda albastra, ocolim platoul Batcii lui Ghedeon. Varful asta niciodata nu l-am prea considerat varf, dar tinand cont ca in Ceahlau sunt si asa putine “numite” varfuri, hai sa-l luam si pe el in considerare, cu cei 1845 m ai sai. Frigul de ieri s-a inmuiat, asa ca nu ma mai blindez si cu caciula cea groasa. E suficienta gluga … deocamdata. Pana in Saua La Palarie, mergem in ritm ridicat. Azi nu mai avem chef nici de fotografii … intre timp si cerul s-a acoperit incet-incet. In saua de la belvederea spre Ocolas ne regrupam cu totii. De aici intram in teren … necunoscut pentru majoritatea. Ne-am incalzit bine, mai ales dupa ce am intrat in Jgheabul lui Voda, si am iesit de sub vant. La curmatura las jos polarul, si raman doar in tricou si haina de vant. De acu, prin padure, n-o fi prea expusi la frigul, inmuiat de altfel.

Sedinte... la Curmatura Piciorul Schiop

   O coborare grabita ne baga in zapada mare. Nu-s prea multe urme facute, da` dupa ce trecem noi, douazeci de insi, se face sant sanatos. La inceput panta e puternica. In dreapta, prin padure, pot ghici o prapastie, pe care molizii de abia se tin. Ne apropiem de primul jgheab de sub Ocolas, pe care-l traversam. Fetele incep sa vina mai ales pe fund, decat pe picioare, mai ales Geta cu Maria. Intram intr-un sir lungut de luminisuri, poieni, care se lasa intr-o poiana mai larga, cu un molid plictisit de singurate in mijlocul ei. Curata pustietate … Poiana se tot lungeste in panta, ca sa realizez la capatul unei coborari mai abrupt ca am ajuns in drumul forestier Drumul Stanileloral Stanilelor. Ne insiram pe drum la vale, spre Poiana Stanilelor. Zapada nu-i prea mare pe drum, iar cateva urme spun ca inaintea noastra au trecut doar vreo doi insi … Privim departe, spre Poiana Stanilelor. Sunt cativa kilometric pana acolo. Cosmin ne arata cabana mare din Poiana. Ar fi tinand de un schit ceva, din cate am inteles. Deasupra poienilor, troneaza rece si prapastioasa, Piatra Sura (1525 m), un munte de piatra iesit in evident si prin salbaticie, si prin inaltimea mai mare fata de culmile din jurul lui. Multa vreme vom merge pe drum, cu ochii tot spre Surul nostru. Ne insiram pe cateva sute de metri. Deh, pe loc drept fiecare mai casca ochii pe dupa cateceva. In stanga noastra avem mereu aprubtul Stanilelor, ce se lasa de sub Ceahlau. Dupa o zi senina si primitoare, ca cea de ieri, azi totul pare atat de sinistru, atat de gri (gri-ul ce s-a asezat peste tot, in jurul nostru). Pustietea accentueaza senzatia, si doar faptul ca vedem in zare o casa, mai imprieteneste atmosfera. Drumul de masina se lasa in bucle largi, pe curba de nivel, spre larga poiana ce nu o pierdem niciodata din priviri. Mergem, mergem, si nu se mai termina …
    Traversez pe sub niste stanci inalte, de cateva zeci de metri, incepute la vreo zece metri deasupra mea, din varfurile unor molizi. Mai casc si eu ochii in sus, ca m-am cam saturat de monotonia drumului. Un suierat scurt imi atrage atentia … mi s-a parut! Mi-era atat de cunoscut suieratul … dar nu stiam de unde sa-l iau … se auzise de sus. Nu bag de seama, si continui cativa metri. Simt niste bulgari cum se rostogolesc de pe versantul abrupt. Zapada … pietricele … hmm; aici erati smecherelor!
    Cand ma uit in sus, la zece metri deasupra mea, prin padurea de molizi, patru capre mari, negre si frumoase, o zbughisera in sus, spre stanci. La 1400 metri altitudine nu am mai intalnit minunile astea mici …

Piatra Sura, Poiana Stanilelor si Poiana Batca Neagra (ultima)

Tapul suierase a pericol, atunci cand ne-a auzit, cand ne-a simtit prezenta. Au stat cateva minute, acolo sus pe stanci, si se uitau mirate la noi. Ahh, nu-s chiar atat de fricoase. Au dat sa fuga, dar s-au intors sa vada totusi cine le deranjeaza, acolo in linistea cea gri. Le-am mai privit o vreme, alergand din stanca in stanca, pe un perete inalt, intrerupt de brane cat laba piciorului … uhh cum urca, fara sa se gandeasca ca ar putea sa cada. Asta le e natura … sa fie ele!
    Am iesit din padure, in poiana cea mare a Stanilelor. Dupa ceva minute bune de mers, ajungem si la Batca Neagra, unde se afla cabanele cele mari. Sa fim atenti, ca de aici iesim din drumul forestier (care coboara spre Valea Bistrei si Bicazul Ardelean), si vom traversa de-a coasta tot muntele, spre Poiana Maicilor. Este frig iara. Mi-au inghetat mainile, langa gardul poienii, si asteptam sa ajunga toti, sa nu ramana vreunul in urma. Alex si cu Cosmin ne ghideaza prin campul larg, plin de musuroaie inghetate, si zapada putina, spre cabana de vanatoare, din coltul estic al poienii. De aici se intra in padure, in padurea rece, pe un marcaj veeeechi de punct rosu. Poiana Batca NeagraProblema de orientare nu este mare. Cel mai important este sa gasesti intrarea, care se afla langa cabana de vanatoare de la liziera, la vreo douazeci de metri mai sus de ea … de altfel la intrarea in padure se distinge poteca clara. Mergem asa, pret de cateva minute, prin zapada inghetata,  iar pe alocuri direct pe pamant inghetat. Fiind la 1250 metri, doar stratul de acum, nins de doua zile, exista. Ehh treaba nu e prea placuta pentru Beleanu … plasticii lui nu se preteaza la astfel de poteca, astfel ca nu dupa mult timp aud o bufnitura zdravana in spatele meu, iar mister cel colorat, in galben/roz/verde si ce s-o mai gasi prin curcubeu, se insira printre copaci, pe aratura. O fi injurat saracu` in gand!?
    Poteca se termina intr-un drum forestier, despre care nimeni nu stie de unde vine si unde se duce. Daca ar fi sa ma iau dupa harta, vine din Valea lui Budu (desi nu exista vreun drum pe harta mea). Noh, asta e … mergem la deal pe el. La deal … nu pe curba de nivel cu care ne “pacalise” Cosmin. Cred ca mi s-a parut unul din cele mai infernale forestiere in panta. Nu cred ca pe aici urcau cu altceva decat cu TAF-ul sau tractorul, ca era prea bine intretinut sa-l consider o biata poteca mai lata. Si am tot urcat, de ne veneau numai injuraturi pe la gura … pana am iesit din padure, intr-o poiana incetosata si trista. “Curba de nivel” ne urcase aproape 100 metri diferenta de nivel, scotandu-ne in Poiana Varatec, la 1350 metri altitudine. Prima oara nu m-am prins unde suntem, doar m-am intrebat de ce parasim drumul lat, pentru a urca pe o poteca, o coasta destul de inclinata. Sus … un indicator touristic, cu paleta de marcaj, ne tragea de urechi ca suntem in cel mai inalt punct al poienii. Cu ochii in sus, in stanga, cautand Turnul lui Budu din priviri, coboram usor, spre marginea padurii. O placa de fier, indica, printr-un text cu vopsea, ca suntem la Poiana Varatec … O veste buna in sfarsit. Mult nu mai avem, si in maxim zece minute ghicim Poiana Maicilor, undeva in fata noastra, cu o stana in partea din dreapta (stana pare bine intretinuta, si destul de mare). Parasim poteca un pic, pentru a ocoli cativa arbori cazuti, si iesim in golul alpin al Maicilor, langa stalpul de marcaj, ce indica rascrucea de poteci … (la stanga, se intra in padure, in urcus spre Dochia, pe banda rosie). Atentie pe vreme de ceata …. Capat de drum ...Coborarea din Poiana Maicilor, se face (cum se iese din padure), inainte si usor stanga, pe marginea de jos a padurii. Inainte doar, se nimereste la stana, de sub alta margine de padure, pe unde nu e nici un marcaj … si nu ajungi nicaieri.
     Intram in padure, pe poteca in coborare sustinuta, si de aici ne cam prinde pofta de vorba de poti. Uite asa ne insiram la vale, grupuri grupulete, fiecare discutand altceva … pana descoperim ca suntem cam alandala pe langa poteca. Cineva inaintea noastra, scurtase drumul spre Izvorul Muntelui, si ne-au furat urmele. Acu` oricum aiurea n-am luat-o prea mult, ca dupa cateva minute gasim iarasi marcajul. Plecati de la 10.30 de la Dochia, ajungem dupa 3 ore si jumatate, la cabana Izvorul Muntelui (797 m altitudine), unde ne fac cu ochiul, de la distanta, masinile primitoare …
    A fost ceva frig noptile astea. Sucul uitat in masina a inghetat, si de sete incercam sa stoarcem gheata cea buna la gust, din bidon. Ne luam ramas bun, unii de la ceilalti si ne despartim aici … clujeni, brasoveni si bucuresteni. Ne vom revedea la urmatoarea tura, impreuna, care va fi poate la sfarsitul lui martie, sau poate mai devreme, cum om avea timp... Pana atunci, poteci cat mai multe pe sub talpile noastre …        Sunt in Comanesti, la Garcea la “tara”. Am mancat bine cu totii (ahh ce friptana buna face buna`sa, si ce vin are buna`su in beci – il mai gustasem si prin noiembrie, la intoarcerea din Rarau, si ii duceam dorul de mult), si ne-a luat toropeala. Am atipit pe patul moale … gandindu-ma ca a iesit totul mai frumos decat ma asteptam. Mai avem ceva drum pana in Brasov, ne asteapta si Oituzul, dar la capat de drum … ne asteapta o baie fierbinte si un pat moale. Si … alti munti!

------------
Fotografii: Emi Cristea, Cosmin Sava, Dan Izvoreanu, Tibi Gandu

Albumul foto ALPINET (Emi Cristea)
Albumul foto ALPINET (Cosmin Sava)>

Track-ul GPS, Cabana Dochia - Stanile - Izvorul Muntelui (Emi Cristea)

Autor: Emi Cristea
Înscris de: Emi Cristea
Vizualizări: 6149, Ultima actualizare: Miercuri, 7 Mar 2007



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii CEAHLAU  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Bicazul Ardelean-Valea Bistra-Valea Bistra Mare-Poiana Largu-Curmatura Stanilelor-Cabana Dochia

 

Comentariu
Sigrid Martin Sigrid Martin, Miercuri, 7 Mar 2007, 14:25

bravo :-) nota 10 pentru epica :-D

Bogdan Cârstina Bogdan Cârstina, Miercuri, 7 Mar 2007, 14:41

Cred ca toti ne intrebam ce cautau manusile tale sub sacul lui Cristi Flueraru?:-D (sau sunt eu mai curios din fire)

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Miercuri, 7 Mar 2007, 14:53

Habar nu am... aaaa... vineri noapte imi pusesem la uscat pe calorifer, caciulita de vara/toamna si manusile... si le-am mai gasit duminica dimneata, sub fundul cercetatorului stiintific. Asa ca nu ma intrebati pe mine ce cautau acolo manusile mele:-D
Important este ca le-am recuperat; ca am ajuns si cu draga mea cana acasa (dupa ce in ultimul an am lasat vreo 4 pe munte:-D)... si ca nu-mi lipseste nimic din garderoba:-D

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii