Aceste rânduri se adresează tinerilor de vârsta "a treia", dar nu numai. Ce facem într-o zi când suntem în frumoasa staţiune Buşteni? Mergem la Gura Dihamului? Mergem la cascada Urlătoarea? Ne plimbăm prin staţiune? Nu, hotărât nu, am făcut asta de nenumărate ori. De aceea vă recomandăm două trasee relaxante care nu pun probleme de orientare, fiind uşor de străbătut şi nu foarte lungi. Timpul necesar deplasării este stabilit la un ritm de 20min. pe kilometru. Traseele descrise au fost parcurse de două persoane în vârstă de 58 ani.
Primul traseu. Nu este marcat. Pornim de la gară pe drumul ce duce spre cartierul Zamora, trecem pe lângă Palatul Cantacuzino şi la prima străduţă facem la stânga spre pădure. Urcăm până la liziera pădurii şi aruncăm o privire spre masivul Buştenilor. Aici găsim două drumuri forestiere. Vom urma drumul spre Valea Fetii. O bariera şi un indicator forestier aflat pe un copac în stânga drumului ne semnalează că ne aflăm pe drumul bun. Trecem prin spatele palatului, mergând prin pădure. Printre ramurile copacilor se zăresc vilele din oraş şi siluetele majestoase ale Caraimanului şi Coştilei. După cca. 45de minute ne intersectăm cu un drum ce coboară la albia pârâului Valea Fetii. Coborâm spre pârâu şi căutăm să ţinem malul drept spre aval. Deşi unele hărţi menţionează existenţa unui drum, vă atragem atenţia că acesta nu mai există cel puţin în prima parte a traseului de întoarcere. Mergem în aval pe pietrele din albia pârâului, îl traversăm de doua ori şi ajungem din nou la drum. Pârâul se traversează descălţat cu atenţie ca să nu alunecăm pe pietre. După câteva minute de mers pe drum dăm de apa Prahovei, care la fel trebuie trecută în picioarele goale. Adâncimea apei este de cca. 30cm. Pe malul celălalt se poate face plajă. Urcăm malul şi dăm de soşeaua naţională chiar la capătul nordic al oraşului Buşteni. Timp de parcurs max.1h1/2. Dacă nu vreţi să vă "răcoriţi" picioarele, atunci din punctul unde am coborât la pârâu continuăm raidul pe Valea Fetii urmărind drumul forestier pe care am venit. După 1/2h ajungem la ruinele unei microhidrocentrale pe clădirea căreia scrie proprietatea Hidroelectrica. Ne putem adăposti aici în caz că începe ploaia. De aici putem să trecem podul de beton spre stânga şi să urmăm drumul forestier din stânga, ce începe să urce prin padure şi care ne va conduce spre intrarea în Azuga. Atenţie spre dreapta continuă drumul pe Valea Fetii. Noi ne vom reintoarce de la microhidrocentrală pe acelasi drum forestier foarte bine întreţinut. Durata plimbării dus-intors cca. 2h1/2.
Al doilea traseu. Este marcat parţial cu cruce roşie. Până la liziera pădurii traseul este identic cu cel spre Valea Fetii. De aici o luăm pe drumul din dreapta. La intrarea în traseu este o bariera, iar pe un copac se precizează, Zamora. Înaintăm pe drumul forestier cca. 200m, paralel cu vilele de pe strada Zamora şi întâlnim primul semn. De aici semnul ne va însoţi o bună bucată de drum. Drumul este uşor fără probleme de orientare, crucea roşie dându-ne un sentiment de siguranţă suplimentară. În maxim 1h ajungem la o cabană de vânătoare. De aici marcajul urmareşte drumul spre Vf. Zamora-1520m şi Vf. Baiuţul - 1826m. Noi o vom lua pe drumul forestier ce se desprinde în dreapta. Acest drum nu este marcat. Trecem pe lângă o groapă de gunoi şi începem să coborâm spre Poiana Ţapului. În 15-20min. zărim vilele din Poiană. Părăsim drumul forestier la bariera ce se observă în dreapta şi coborâm intrând în Poiana Ţapului pe strada Aluniş. De aici vom avea o frumoasă perspectivă a masivului Bucegi. Continuăm să coborâm accentuat pe această străduţă până la strada principală Zamora. O vom lua la dreapta spre Buşteni, admirând în stânga muntele şi în dreapta vilele nou construite, ajungând la Palatul Cantacuzino. Durata totală dus-intors cca.2h1/4.
În final aş vrea să mentionez apariţia unei monografii a oraşului Buşteni, scrisă de un localnic dl. Ion Ghe. Bălan.
Autor: gabriel-antonie lazarovici Înscris de: gabriel-antonie lazarovici Vizualizări: 17012, Ultima actualizare: Luni, 13 Aug 2007
Obiective: regiunea de izvoare şi rezervaţia naturală Timp necesar: 2½ ore Drum forestier
Accesibil în orice anotimp.
Este un traseu uşor, care poate fi urmat pe aproape 6,5 km de către orice turist venit la odihnă în oraşul Sinaia. Poieniţele cu flori, izvoarele de la obârşia văii şi rezervaţia cu narcise constituie puncte de atracţie şi desfătare. Pentru parcurgerea traseului se pleacă din gara Sinaia. Se traversează liniile către magaziile de pe malul drept al Prahovei. Prin spatele acestora trece un drum forestier care traversează Prahova peste un pod din piatră. Va fi urmat drumul care timp de 7-10 minute se desfăşoară paralel cu râul. Din dreptul confluenţei cu Valea Rea, drumul coteşte la dreapta, urcând în lungul acesteia. Intrăm pe noua secţiune a traseului după ce privim încă o data splendida panorama pe care o oferă oraşul Sinaia şi abruptul Munţilor Bucegi la sud de vf. Caraiman. Trecem pe lîngă cîteva grajduri şi timp de 5 minute urcăm o pantă foarte mica. Pe stânga drumului se ivesc un vechi hambar şi rămăşiţele unui grajd. De aici, panta începe să crească treptat. În albie vedem zidul unui baraj de pe care apa cade cu mult zgomot. În spatele zidului, prin masa bogată de aluviuni, apele riului se împart într-o mulţime de şuviţe. Panta tot mai mare face ca în scurt timp drumul să se afle la o înălţime de 30-40 m faţă de albie. După 15-20 minute de la intrarea pe Valea Rea se ajunge în punctul cel mai înalt al urcuşului de pe această secţiune. Încă 5 minute urmărim o pantă foarte mica, după care începem coborîşul până la albie (circa 300 m). În conti-nuare, drumul se desfăşoară în vecinătatea râului pe aproape 1 km, într-un urcuş de 5-70. După 50-60 minute dc la plecare ajungem în mijlocul unei poieni, la o confluenţă principală; către est se vede o parte a vârfului Drăgan, înspre nord (stânga) sectorul superior al Văii Rele, prin a cărei deschidere poate fi admirată culmea nord-estică a Muntelui Cumpătu. La
poalele ei se află punctul fînal al excursiei. În poiană se poate face un popas. La reluarea traseului se trece peste pârâul ce vine din dreapta, pe lîngă o cabana forestieră. Treptat, panta creste, dar nu de-păşeşte decît pe unele porţiuni 15 grade. Urcuşul se face în lungul drumului forestier, mai întîi pe la marginea pădurii, apoi pe lîngă albia pârâului. Impresionează cantitatea mare de prundişuri acumulate în albia Văii Rele, prin care apele pârâului se ramifică, iar uneori dispar. În spate, către sud, putem urmări cu privirea culmea Câinelui. Se suie ceva mai greu prin lăstărişul de fag. După 30-40 minute de la reluarea traseului se ajunge sub Muntele Cumpătu, la 1250 m. Aici, firul principal al văii, venind din dreapta, descrie un cot de aproape 900. Pădurcă de fag apare ca o panglică la baza versanţilor. Deasupra acesteia, păsunea îînbracă aproape în întregime muntele. Primăvara, la fineie lunii aprilie, aici pot fi văzute pilcuri numeroase de narcise.
De aici, cei temerari se pot angaja în ascensiune până la vârful Baiul Mare (încă 650 m di-ferenţă de nivel). Se urcă direct pe versantul vestic al acestuia, mai întîi prin pădurcă rară, iar apoi prin păşune. Pe parcurs apar numeroase poteci de vite. Se recomandă însă întoarcerea pe traseul descris.
