Bon. A se reveni. Sintem in scoc Blid. Noi, fete mari, nestiutori de ce urmeaza efectiv. Ieftini bonomi,
vorba unui Camil Petrescu (despre T. Luminararu), nu catadixim sa rasfoim MC din rucsac
Mugur. La o adica, ne lamuream nimic... Vom aborda pe aici trei saritori. Una se ocoleste, prin
dreapta. Alta prezinta un bolovan, parca are niste ferestre. A doua ofera o dreapta urita, dar pe
stinga vreo 2-3 uluce. Mugur pleaca pe cel din mijloc. Iesirea, la regulamentarii 8-10 metri mai
sus, e destul de cucurigu, motiv pentru care vin prin horn din stinga si incerc o asigurare. Nu e
mare lucru, dupa cite voi vedea ca secund, dar ma dau leu doar in asta postura... Un cui nu ar
strica deloc la iesirea finala pe sub un bolovan, fie si cu bune prize de iarba (parca e freza generatiei
beat...) deasupra.
Optimismul intact, pina aici. Din dreapta apar vizual vreo doua legaturi nu Circurile sau ce o fi pe
acolo. Nu-s trecerile de mai jos... Astea nu-s scoace, ci briuri, fie si accentuata scendente. Unul
dintre el sfirseste cu o fisura, nu cred ca e imposibila.
Ajungem la un amfiteatru unde coboara din stinga suinda un horn vertical. Arata estetic bine... Tot
pe acolo vin vreo doua briuri din stinga, dintre care pe al doilea il notez drept umblat. Timp de
explorat pe acolo nu avem si, eu barim, simt ca nu e de pus baza in ele. Una, pentru li s-ar fi dus
buhul... Dar, din cite am citit noi fie si in fuga, dintr-o descriere pe care imi permit sa o declar ciudata,
pe una dintre ele se intra, cf cei doi autori din MC.
De pe aici treaba se impute. Saritoare de neam prost unde decidem, dupa destule deliberari, sa
ocolim pe dreapta. Simt inca din apropierea vaii ca pe acel mal cu jnepeni o zona este ascunsa,
si deci previzibila a ascunde "bucurii", nedorite dupa cum indica ghilimele. Un briu nu chiar vacanta,
apoi unversant la vreo 70 de grade prin jnepeni. Deja ne aflam hidrografic pe deschiderea
monumentala ce vine imediat la sud de Gelepeanu... Trec prima zona cu jnepeni si, fatalitate!,
bucata nevazuta e nitel ca dracu, o subtirica de vreo 6 metri, cu hau insuficient injnepeni sub ea.
Ca sa nu ma tulbur prea mult, datorita imaginatiei, aici suspend nitel gindirea extinsp si-mi vad
doar de escalada. Vorba unei ture prin Hornul Ascuns cindva, ma uit doar la prize. Apuc in prealabil
sa bag o bucla de asigurare intr-un ciot din fericire solid de zada. Ma descurc pe acea fata
cam cheala, reintrind in jnepeni. La inclinatia pomenita... Deasupra e o mare de jnepeni, in asa fel
amplasata incit nu pot vedea posibilitatile de revenire spre vale, in stinga. Dupa ce las rucsacul
jos, ponesc in aceleasi lupte caracteristice intii in sus, apoi la stinga. O trecere este imediat mai jos, dar cu jnepeni totusi cam cucurigati, asa ca mi-as dori una mai sus
