Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Poiana Soarelui

Bookmark and Share

Poiana Soarelui

Poiana Soarelui

Există multe moduri în care cei cu bani îşi investesc veniturile, cei mai mulţi dintre noi cu siguranţă am fi ales o maşină, o casă sau vreo excursie într-o ţară exotică, asta dacă n-am fi avut suficienţi bani să cumpărăm ţărişoara aceea cu totul. Dar câţi dintre noi îşi permit aşa ceva?!

Poiana Soarelui avea să fie una dintre surprizele pe care mi le-a făcut Fane în peregrinările noastre prin Ardeal şi Maramureş.

Se spune că simte puţin cel ce poate exprima asta prin cuvinte, am să încerc acum să fiu excepţia.

După câteva ore bune petrecute prin Baia Mare, Fane mi-a propus că la întoarcerea acasă să vizităm un loc special pentru el, Poiana Soarelui. După nume nu mi s-a părut a fi ceva ieşit din comun.

Înainte cu 11 km de Târgu Lăpuş, după un drum nu prea lung şi foarte plăcut, printr-o pădure deasă şi umedă care abia se abţinea să nu te strângă în braţe de fericire că n-ai uitat-o, să-i simţi răcoarea umedă şi emoţia din stropii de ploaie, am ajuns într-o poieniţă izolată, încă verde, ceva mai mică decât un stadion, înconjurată din toate părţile de copaci tineri. O proprietate privată.

Cel care avea să-mi ia ochii după ce m-am dezmeticit din umbra şi răcoarea pădurii nu avea nicidecum să fie soarele, ci marmura alba a celor câteva zeci de statui, care mai de care mai expresivă, răspândite pe întreaga poieniţă.

Undeva mai la umbră erau mese şi scaune din lemn pentru picnic, însă eu nu mi-am putut imagina poiana însufleţită de glasul copiilor, de sfârâitul grătarelor sau de ciocnitul paharelor cu bere. Ar fi o impietate să deranjezi conversaţia vântrului printre arbori, cu tăcerea atât de elocventă a blocurilor de marmură, şi cu ţâţâitul greierilor printre firele ierbii impovărate de ploaie.

Nu mi-am putut imagina vreodată că românii cu bani pot face şi asemenea investii. Dacă ar fi fost acolo paznicul nu am fi avut voie să stăm la soare alături de blocurile de marmură, care s-au întors renăscute, acolo unde le e locul: în natură.

***

***

***

***

Poaina Soarelui va rămâne pentru mine colţul de rai din inimă. Mi-ar plăcea să o văd toamna, atunci când ruginiul pădurii concurează soarele iar statuile de marmura îşi împrăstie diamantele de rouă ale dimineţii, să stau întinsă pe iarbă şi să ascult cum respiră pământul, cum işi bea peste drum Dumnezeu cafeaua.

Autor: Cristiana Toma
Înscris de: Cristiana Toma
Vizualizări: 8952, Ultima actualizare: Marţi, 9 Oct 2007



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii MARAMURESULUI  
Comentariu
Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Sâmbătă, 13 Oct 2007, 13:10

Frumos scris! Cred ca autoarea are o sensibilitate aparte! Bravo Cristiana!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii