|
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului
Marathon 7500
Bike marathon 4 Mountains
Cazare Predeal
Cazare, Pensiuni, Hoteluri
Parteneri
 
|
Jurnale - Cuşma Lapoşului
23-12-2007
Vârful străjuieşte valea Lapoşului pe stânga - cum privim din şosea - şi împreună cu Piatra Altarului formează poarta de intrare în sectorul inferior al Cheilor Lapoşului.
O duminică geroasă de decembrie. Ceaţa şi chiciura jos pe văile Siretului şi Bistriţei, soare cu dinţi pe valea Bicazului. -120 C la podul peste Bicaz din zona fostei cabane Cheile Bicazului, punctul de pornire în traseu.
Echipa: Laura, Paul, Marius, Adrian şi subsemnatul.
Pentru început o luăm pe poteca marcată cu triunghi roşu care însoţeşte la oarecare distanţă valea Lapoşului. După o primă serie de urcuşuri mai susţinute, începem să zărim în dreapta pereţii Pietrei Altarului. În locul în care poteca se mai domoleşte şi o ia uşor către dreapta o părăsim şi coborâm cu grija, printre bolovani şi brazi prabuşiţi până la cascada pe care o ştiam din vară.
Arată cu totul altfel în platoşa de gheaţă. Marmita adâncă de la bază, abia se ghiceşte şi bolovanii uriaşi sunt acoperiţi cu un strat gros de nea. Un pod înşelător de zăpadă imaculată e aşternut peste pârâu dar la un sondaj băţul de schi intră până la mâner şi nu dă semne că s-ar opri curând. Razele soarelui s-au strecurat până aici în lungul văii aşa că ne permitem un popas mai lung şi desigur, o şedinţă foto.
|
 |
Mai departe o luăm direct la deal peste micile săritori ale văii, încercând să ocolim capcanele dintre bolovani ascunse de omăt şi apele adânci de sub cascadele pe care ştim că le face pârâul pe aici. Un ultim urcuş prin zăpada până la brâu chiar pe sub peretele Pietrei Altarului şi am ajuns iar in potecă, într-o strungă, capătul din amonte al acestui sector de chei. În stânga încep să se ridice pereţii Cuşmei Lapoşului iar în dreapta Piatra Altarului îşi lasă ultimele contraforturi stâncoase.
Găsim urme proaspete, probabil cei doi baieţi pe care-i întâlnisem în vale pregătindu-se la rândul lor de plecare. Mai mergem puţin pe marcaj şi când am ajuns chiar sub pereţi îl părăsim. Acesta continuă să însoţească valea, dar la o bună distanţă deasupra, până la sectorul superior al Cheilor Lapoşului.
Urcăm pieptiş chiar pe la baza peretelui, trecând pe la intrările câtorva trasee de alpinism. Mai sus un vâlcel ne ia în primire şi ne conduce până într-o şa împădurită.
 |
La stânga e Cuşma Lapoşului iar către dreapta se zăresc caţiva pereţi şi o brână, prelungiri ale Pietrei Cupaş. Urmăm culmea împădurită către stânga şi ajungem într-o zonă mai stâncoasă deasupra obârşiei unui vâlcel care vine de pe celălalt versant. O mică brâna ne poartă paşii până deasupra abruptului. De aici se vede perfect Piatra Altarului şi cheile pe care le-am strabatut. Dar soarele nu e prea darnic cu noi, aşa că ne îndreptăm privirile peste vâlcel către vârful propriuzis care e în plin soare. Arată destul de fioros de aici dar ne hotarâm să-l vedem totuşi mai de aproape.
 |
În plus vrem să vedem dacă vâlcelul este abordabil, deoarece am vrea sa ne întoarcem pe acolo. Coborâm cu grija până în firul lui apoi urcăm până pe creasta stâncosă care precede vârful. Un mic traverseu pe sub un colţ de stâncă, un urcuş mai expus şi am ajuns. Suntem aproape la înălţimea Pietrei Altarului şi valea Bicazului ni se aşterne la picioare. Se vede până departe, peste Turnul Negru, până spre poiana Căprăresei. Mai aproape şi sub noi, este Peretele Mariei iar la poalele lui panglica şoselei care se pierde în gura tunelului. Aici e chiar plăcut: soare, nu bate vântul - să tot stai.
 |  |
 |
Renunţăm la gândul de a mai urca spre Piatra Cupaş fiindca ziua e scurtă şi nu vrem să orbecăim noaptea prin ceaţă la întoarcere. Îi las pe ceilalţi pe vărf să se sorească şi plec să explorez valcelul. Din fericire nu rămâne agăţat deasupra unor pereţi cum mă temeam, aşa că mă întorc la ceilalţi şi le dau vestea cea bună.
Părăsim cu regret locul însorit şi o luăm la vale. Coborâm mai abrupt la început chiar pe fir, apoi puţin oblic către stânga şi iar în jos până intrăm pe firul unui alt vâlcel mai larg. Coborâm în lungul lui către stânga şi ajungem iar în poteca marcată, în apropierea punctului unde se termină prima zonă de urcuşuri pieptişe. La vale e mai uşor că le transformăm în derdeluş:)
 | Peretele Mariei |
Jos în poiana cabanei mai facem un popas pentru a ne fotografia alături de niste rămăşiţe de căpiţe foarte fotogenice. Admirăm şi pozăm dantelăriile create de frigul iernii pe copaci şi garduri apoi revenim cu regret în şosea. A fost scurt (pe măsura zilei din preajma solstiţiului) dar frumos.
Titus Hen | Autor: Titus Hen
Înscris de: Titus Hen
Vizualizări: 7028, Ultima actualizare: Sâmbătă, 29 Dec 2007 |
Legaturi cu Ghidul Montan:
|
| O poză: [N-am găsit] |
|
Un articol: [N-am găsit] |
|
| Un traseu:
|
|
|
