Statiunea fosta imperiala Baile Herculane este cel mai important punct de plecare catre drumetiile cele mai cunoscute din Muntii Mehedinti si din Muntii Cernei, ca si din spectaculoasa Vale a Cernei care separa aceste doua culmi muntoase. Ea reprezinta cea mai buna baza de cazare din zona si de asemenea, poate fi un loc de popas de cateva zile in care sa ne incercam puterile cu cateva excursii scurte, nu foarte dificile: catre Muntii Mehedinti si varfurile sale apropiate (Domogled, Suscu, Hurcu, Coltul Pietrii), catre pesterile zonei (Gaura Ungurului, Pestera Mare de la Soroniste, Grota lui Serban, Grota cu Aburi, Pestera Hotilor) sau catre Muntii Cernei (spre Varfurile Elisabeta, Ciorici, Cicilovete, Piatra Banitei, etc.)
Cea mai batuta poteca a zonei este cu siguranta cea catre Crucea Alba, aninata la 538m altitudine in peretele Domogledului, foarte aproape de Fisura Neagra, acea saritoare seaca dar foarte spectaculoasa prin care debuseaza valea Jelaraului. In primul sector de urcus catre Cruce vom intalni “Foisorul Albastru”, un loc de popas foarte placut, putin cam salbaticit, langa care se gasesc si placute de informare despre Parcul National Domogled – Valea Cernei.
Foisorul Albastru este singurul situat pe partea stanga a vaii (in sensul curgerii Cernei). Circuitul pe care il propunem azi vizeaza insa partea dreapta a vaii, parcurgand niste poteci comode si bine conturate ce se deseneaza pe plaiurile ce coboara dinspre Culmea Seseminului si a Mohornicului.
Punctul de pornire in traseu este situat in centrul statiunii, in zona hotelului “Ferdinand”. De langa acesta, pornim spre sud si dupa circa 50m, in dreapta pornesc cateva trepte de beton. Incepem sa urcam, imediat apare si tablita ce ne indruma spre Platoul Coronini, Izvorul Munk si Foisoarele Verde, Galben si Rosu.
Poteca este foarte comoda si urca in serpentine foarte largi, fiind insotita de marcajul punct albastru. Dupa vreo 5-10 minute de urcus, se uneste cu poteca ce vine dinspre Platoul Coronini. Apucam la stanga pe ea (punct galben) si dupa 5 minute suntem la Foisorul Verde, asezat pe un pinten de stanca, de unde se deschide o frumoasa priveliste catre statiune (zona centrala, intre parc si Hotelul “Cerna”) dar si catre abrupturile Domogledului si Suscului.
Continuam drumul spre sud, pe marcaj punct galben, ocolim pe la obarsie o mica vaioaga, urcam putin si coboram intr-un ogas. Dincolo de el se zaresc copacii de la marginea Platoului Coronini iar in dreapta se vad garduletele ce delimiteaza unele gospodarii asezate aici. Inca un mic urcus si ajungem la prima tinta a zilei de azi.
Platoul Coronini este o poiana asezata la poalele Culmii Seseminului din Muntii Cernei. In marginea sa dinspre statiune se gaseste un loc de popas (banci si acoperis) si o tablita indicatoare. Un drum de caruta aproape acoperit de vegetatie se indreapta prin mijlocul poienii catre casele situate in marginea sa de sus. Ne putem odihni cateva minute si admiram Valea Cernei, spre Pecinisca si peretele aparent inaccesibil al Domogledului si al Soimului.
Din Platoul Coronini se poate cobora pe langa un releu direct in statiune, tot pe punct galben. Noi revenim insa la poteca si o parcurgem in sens invers, depasim Foisorul Verde si ramificatia pe unde am urcat si ne continuam drumul pe marcaj dublu, punct albastru si galben. Poteca merge pe curba de nivel si se indreapta spre nord-vest, pe un versant al ogasului Munk, de a carei albie se apropie dupa circa 250m. Am facut 20 de minute din Coronini pana aici. Trecem prin apa ogasul, catre malul sau stang, chiar in dreptul unei constructii abandonate ce seamana cu o cazemata (un fost bazin de captare?) si incepem sa urcam ceva mai ferm, castigand diferenta de nivel din cateva “smucituri” ale potecii. In fata noastra, mai sus, se zaresc abrupturile de deasupra Izvorului Munk, la care ajungem dupa inca 10 minute de urcus continuu dar nu foarte dificil.
Izvorul Munk apare la radacina unor stanci inalte de peste 30 de metri, ascunse vederii de vegetatie in cea mai mare parte a anului. Aici putem sa ne completam rezervele de apa inainte de a ne continua drumul. De aici pleaca si poteca marcata cu banda galbena care urca spre culmea Muntilor Cernei pe Cracul lui Arendas. Drumul nostru de azi continua insa pe punct galben, pe deasupra potecii pe care am venit dinspre Coronini, pe versantul drept al Ogasului Munk.
Urcam astfel cateva sute de metri si ne inscriem pe o poteca paralela cu Valea Cernei, ajungand imediat la Foisorul Galben, asezat chiar in mijlocul padurii.
Aici ne putem odihni cateva minute. Din pacate, peisajul de aici este mai putin generos fata de cel oferit de Foisorul Verde.
Continuam sa mergem agale pe poteca marcata cu punct galben, oarecum pe curba de nivel, strabatand de data asta o zona ceva mai salbatica, cu vegetatie mai deasa si ceva stancarii. Statiunea a ramas undeva in dreapta noastra, nu se zareste nimic din ea deoarece ne desparte o padure deasa. Daca este foarte liniste, putem auzi, departe, vuietul Cernei.
La un moment dat incepem sa urcam ceva mai sustinut cam 10 minute si ajungem la un frumos punct de belvedere, un pinten stancos care se ridica deasupra zonelor inconjuratoare. Suntem aproximativ deasupra abrupturilor din zona hotelului “Roman”. Zarea se deschide atat spre sud, spre statiune dar si spre nord, unde Valea Cernei este vizibila pana la barajul Prisaca si Piatra Galbena. Uriasii strajeri ai Herculanelor - Hurcu, Suscu si Domogledul - sunt vizibili pana spre varf.
Inainte de a ne continua drumul catre Foisorul Rosu, ultimul, putem cobora cateva zeci de metri, prin stanga, pe o poteca abia ghicita si destul de abrupta, pana la deschiderea ingusta si inalta a “Grotei cu Aburi”. Aceasta cavitate, destul de mica, are chiar la intrare o fisura din care razbate la suprafata abur cald din adancuri. Atentie, zona alunecoasa!
Revenind in poteca, urmam punctul galben, mai intai orizontal iar apoi cotim usor la stanga si incepem sa urcam sustinut, printre cleanturi de stanca ce rasar prin padure. Poteca face cateva cotituri bruste si apoi, ajungand pe o muchie impadurita, se ramifica astfel: in stanga, dupa cateva zeci de metri, ajungem la Foisorul Rosu iar la dreapta poteca se continua catre Varful Elisabeta din Muntii Cernei (cca 2h).
Foisorul Rosu, asezat la aproximativ aceeasi altitudine cu Crucea Alba (540m), este punctul final al excursiei noastre si in general, al tuturor care urca in aceasta zona. Privelistea pe care o avem la picioare daca am urcat pana aici este larga si in general inedita, oferind frumoase idei fotografice catre versantii Suscului sau ai Domogledului, mai ales spre sfarsitul zilei cand soarele lumineaza versantul stang al Cernei. Peisajul este foarte interesant si catre amontele Vaii Cernei, privirea ajunge in zilele senine pana departe, spre Inalatul Mare si Varfurile Vlascu din Muntii Cernei.
Revenim in poteca “punct galben” si incepem sa coboram, pe drumul pe care am urcat. Depasim punctul de belvedere de deasupra Grotei cu Aburi si dupa inca maxim 10 minute, zarim in stanga noastra printre copaci marcajul triunghi albastru, pe care incepem sa il urmam, pe o poteca destul de confuza ce se desface in nenumarate meandre, fiecare dintre ele marcate cu triunghi albastru (aplicat in aceasta zona, indraznesc sa zic, cu exces de zel si uneori haotic). Coboram mereu, uneori mai abrupt, prin covorul de frunze, alteori mai domol, poteca noastra sfarsind la capela catolica din Baile Herculane, 100m mai sus de statuia lui Hercule.
Traseul dureaza, in total, 4h – 4h30’ si nu prezinta dificultati de orientare sau efort deosebit. Cel mai placut este de parcurs toamna sau primavara, cand culorile padurii sunt foarte vii si diverse. Vara canicula ne poate pune probleme iar iarna, zapada (mai ales in zona Foisorului Rosu). Iarna se poate parcurge fara probleme sectorul Platoul Coronini – Izvorul Munk – Foisorul Galben.
