Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - 12-13 iulie 2008 :: De la Balea la Moldoveanu

Bookmark and Share

12-13 iulie 2008 :: De la Balea la Moldoveanu - Spre tabara de sub Corabia

   Eu n-am ce face, si la cate un loc de odihna, asteptand sa treaca lumea pe pasajele stancoase, urmaresc din priviri detaliile crestei. Din Arpasu Mare spre varful Podragului, creasta se face iarasi foarte accidentata, partea cea mai de jos fiind fragmentata intr-o serie de varfulete ascutite, sub forma de tancuri. Este aceeasi imagine tipica de lama de fierestrau, datorita anticlinalului (Cumpana-Holbav) ce-l formeaza creasta principala. Spre nord avem perete abrupt, format de eroziunea ce a exercitat-o ghetarul din Podragel, asupra capetelor de strat. Pe acest abrupt sunt foarte dese intalnite efectele proceselor periglaciare, de dupa Pleistocen si a celor criogenetice (mai ales fenomenul de inghet-dezghet) din perioada actuala. Spre sud, o panta inclinata, dar inierbata, se lasa tare pana in caldarea lacului Podul Giurgiului, in lungul stratelor, mai evidente fiind procesele geomorfologice de siroire, spalare sau torentialitate. De fapt cam asta este asimetria sectorului central al crestei Fagarasului. Tot sectorul asta de creasta, dintre cele doua varfuri amintite, se numeste Saua  Podragelului, si separa caldarea Podragel (la nord) de cea a Iezerului Podului Giurgiului, la sud. Zona cea mai joasa are 2309 metri, o altitudine destul de tipica seilor din Fagarasul central.

 Arpasul Mare
Vf. Mircii (2470 m, in stanga) si Vf. Arpasul Mare (2468 m, in dreapta)

    Parca mi s-au pornit motoarele. Am depasit aproape pe toti, iar acum sunt pe un mic umar deasupra cuvetei cu lac. Mai traversez un berbec glaciar (acele cunoscute roci mutonate) striat bine de ghetarul de acum zeci de mii de ani, si trecand peste albia unui valcel stancos (fara apa) ma opresc pe o zona mai inalta, care constituie un baraj morenaic, ce paraziteaza spinarea de berbece intre cele doua fire de debusare a apei din lac. Am facut un sfert de ceas, de pe Mircea pana aici.
    Daca anul trecut, in iulie, paraul principal era dezvelit de zapada, acum apa se aude abia se sub grosul pod de gheata. Na! De unde sa mai iau apa proaspata!? Dincolo, pe celalalt mal, de sub Arpasul Mare, nu e cu putinta. Este numai zapada de jur imprejur. Impresionant lacul asta; asta este prima senzatie. Situat la o altitudine de 2264 metri, este unul dintre cele mai sus amplasate, din tara. Caldarea mica a Iezerului, inghesuita sub virfuri inalte, face umbra mai tot timpul, pastrand un microclimat mai racaros decat in alte parti. Avalansele dese, declansate de pe versantul puternic inclinat de sub Arpasu Mare – Mircea, precum si de pe versantul zdrentuit al Seii Podragel, acumuleaza si mai multa zapada peste lac. De aici si atata alb, in iulie. Lacul nu are mai mult de 0, 2 ha, dar pentru suprata lui mica, este deosebit de adanc (3 metri). Este intersant aspectul ca mica cuveta glaciara a Iezerului este un compartiment al marii caldari a Podului Giurgiului, celalalt compartiment fiind caldarea principala, ce-si are obarsia sub Saua Podragului. De aici si asceptul curbat al obarsiei vaii Podul Giurgiului, pentru ca intre cele doua compartimente nu exista vreo muchie.
    Spinarea de berbece devine locul nostru de pranzire. Dupa atatea ore de mers aici este primul loc unde ar fi trebuit sa avem multa apa proaspata la dispozitie. Din pacate izvorul dinspre nord-vestul lacului e acoperit de zapada. Emisarul principal se aude de sub ditamai podul de zapada. Cineva dintre noi isi aduce aminte de valcelul de dinainte de berbece. Oare de coboram pe firul lui gasim ceva? De sus vazusem doar niste limbi lungi de zapada. Incercarea merita, si reuseste. Coborand pe valcelul cu aspect de chei (care nu este altul decat al doilea emisar al lacului), sub prima limba de zapada gasim un mic paraias care curge limpede pe stanci. Dupa a saptea piatra ne hotaram si noi sa umplem rezervele. N-am facut mai mult de cinci minute din poteca...

 Podul Giurgiului
Vf. Podragu (2462 m), iar sub el, cuibarit in gheata, Lacul Podul Giurgiului

    Acum putem manca linistiti, nebagand de seama cum trece timpul. Dupa un ceas si jumatate, de tinut burtile la soare in caldarea Iezerului, socotim ca-i momentul sa trecem la mers. Traversam emisarul principal, peste podul de zapada, si incepem un usor urcus, mai mult in curba de nivel, spre Saua Podragului. Cincizeci de metri diferenta de nivel ne despart de cunoscuta sa. Este patru si jumatate si vremea da semne tot mai clare ca a obosit si ea si se indreapta usor spre neguri tot mai sumbre.
     Traversam pe sub varful inalt al Podragului, care este si el deosebit in felul lui. La origine un tipic varf piramidal, procesele denudationale (tipice muntilor poditi ca platforme de eroziune) au tesit varful acestuia, retezandu-i din semetie si dandu-i un aspect cocosat. Dincolo de el, deasupra marii caldari a Podului Giurgiului, coboram usor spre Strunga Podragului, aflata la o altitudine de 2307 metri. Nu poti trece indiferent, fara sa faci popas de minute intregi sa te bucuri de perspectiva ce o ai asupra Vaii Podragului si asupra Muchiei Taratei. Spre sud se pot vedea Stanele din Podul Giurgiului, pitite la marginea padurii, pana la care se ajunge pe un drum de caruta bine conturat. Ciobanii isi impart oile ba prin valea Podul Giurgiului, ba prin cele doua Orzanele, de sub Ucea si Moldoveanu.

 Caldarea Podragu
Caldarea Podragului

   In caldarea Podragului vezi mai multe lacuri glaciare, incepand cu cel de la altitudinea de 2250 metri, din prima treapta glaciara (in continuu proces de colmatare de transformare in turbarie si de invadare de catre Sphagnum, un soi de muschi ce ocupa zonele casigate contra apei). Puternicul parau ce se formeaza de la acest fost lac glaciar, sare peste un inalt prag de piatra, aruncandu-si apele pe stanci pana in marea oglinda a Podragului, cel mai adanc lac glaciar din Fagaras (15, 5 m) si al doilea ca suprafata (2, 8 ha). Mai jos de acesta, la vreo zece metri distanta, se intinde mica oglinda a Podragului Mic, cu doar 0, 25 ha, care pare a fi o prelungire a lacului mare. Mai este un lac, mai jos de cabana un pic, care nu cunosc ce nume poarta, dar pare de departe cel mai poluat din zona. Demult, exista un lac si mai jos, la aproximativ 1990 metri altitudine, acolo unde poteca de vara ce urca de la Turnuri se apropie pentru prima data de firul vaii, urcand dinspre cabana amintita. Este intrarea in caldarea mijlocie a Podragului, unde cateva paraie siroiesc meandrate pe o suprafata plana, invadata de acelasi Sphagnum.

 Lacul Podragu
Lacul Podragu si Muchia Taratei

    Din strunga Podragului, urmeaza sa mai pierdem o parte din grup. Sorin cu probleme la un genunchi, nu mai continua, urmand sa ne astepte maine, la intoarcere. Aceeasi decizie o iau si Andrea, Anda si Daniel. Altii isi lasa spre cabana o parte din bagaje, incercand sa se intoarca tot in seara asta, de pe Moldoveanu, la Podragu. Cam riscant! Oboseala incepe sa se aseze si pe Dora. Daca pana aici am fost tot primii, acum urmeaza sa predam altora stafeta. Paul si Grasa par cei mai in forma, insotiti de o pustoaica aparuta din senin pe langa noi. N-am inteles ce si cum, doar am retinut numele. Iar avea sa fie mica lumea! Pe drum tinem intre noi tot felul de discutii organizatorice, despre unde sa punem tabara. Adi si Djonexx propun locul drept de sub Corabia (de altfel cam singurul din zona de creasta dintre Podragu si Vistea pe unde incap mai mult de doua corturi la un loc). Altii vor bivuac pe Moldoveanu (Thenutz si Iulius), doar eu tot propun sa campam la Vistea, langa refugiu. De parca m-ar mai tine puterile...

 Cabana Podragu
Cabana Podragu

    Ramane cum am stabilit! Adica om vedea pe drum. Ca tot vorbim de drum, poteca devine mai usoara. Incercuim amfiteatrul vaii Podul Giurgiului, pe sub piramida Taratei si apoi pe sub varfuletul Podului Giurgiului (2538 m). Ati observat ca la Tarata sunt rezervat la adresa altitudinii. Ne-am obisnuit cu hartile turistice care spun 2414. Pe plansele topografice am gasit doar 2400, 2 m. Din experienta faptului ca pana acum nu prea m-au inselat plansele, tind sa consider corecta aceasta altitudine. Cu o prima ocazie, am sa ma abat si din drum, pana pe varful propriu zis pentru a verifica. Dar nu azi!
    Ocolim tot amfiteatrul pana ajungem la o strungulita din piciorul Podul Giurgiului, unde mai stau ciobanii de veghe peste zari si de unde trecem in bazinul Orzanelei. Cand strabati creasta principala dinspre Negoiu spre Sambata, ajungand in aceasta mica strunga, te ameteste pentru prima data abruptul vestic al imensului trapez format de Vistea si Moldoveanu. De vazut, il vezi de la mare distanta, dar abia aici dai nas in nas cu tot versantul. De altfel sunt putine locuri in Fagaras unde energia de relief poate sa atinga valori apropiate de 1000 metri, iar aici, de pe varful Moldoveanului tragand o perpendiculara pe firul Orzanelei Mari ai sa ajungi la astfel de valori ca diferenta altitudinala. Negurile tot mai adunate s-au hotarat ca azi nu este cea mai stralucita vreme de a urca pe acoperisul tarii. Doar mirosul de ploaie nu se simte inca, desi plumbii de pe cer ar zice ca e posibila. Optimismul pe care inca il aveam pe la Podul Giurgiului incepe sa se destrame coborand spre Saua Ucei Mari. Se apropie tot mai mult seara, puterile-s cam sfaramate sub rucsacii nu prea usori. Si distanta intre noi a inceput sa se accentueze. In fata Paul, Grasa si altii din grup au luat un avans considerabil; la mijloc eu cu Dora si cu Cristi, iar undeva in urma, pierduti din vederi, Adi, Cristina, Ionel, Vasi si Djonexx. Cel mai rau este ca nu ne putem aduna ca sa vedem ce facem pana la urma... urcam, trecem dincolo, sau o lasam pe dimineata? Dupa ce cobori toata coasta, pe o poteca taiata in verstul inclinat (n-ai vrea sa traversezi pe aici iarna), cand sa ajungi in sa, te dai jos mai abrupt vreo douazeci de metri, acolo unde linia crestei s-a zburlit cu un umar mai stancos. Nu se citeste prea multa fericire pe mutrele noastre, privind lungul urcus ce se desfasoara in fata noastra, pe umarul sudic al Corabiei. De aici se vad bine si locurile mai pasnice de sub varful din fata noastra, acolo unde s-ar mai putea pune mai multe corturi la un loc, ultima tabara, de altfel, pana dupa varful Vistei.
    Mi-a cam pierit si cheful de urcat, cu gandul ca n-o sa ne oprim aici. De fapt ma zbat intre doua dorinte, una de a ma tranti cu rucsacul in iarba si a instala cortul cat mai curand, si una de a merge cat mai mult spre Vistea, pentru a atinge obiectivul acestei ture. Nu prea se impaca. In urma noastra nu se mai vad colegii. Intrebarile dau navala prin minte. S-au oprit? Au coborat la Podragu? De ce nu ne-au anuntat? Au facut vreun popas mai lung? Parca simt si o stare de nervozitate …

 Creasta Fagarasului
Creasta Fagarasului (sectorul central)


    Corabia nu o prea distingi dinspre sud. Formele varfului se pierd prin trapezul Ucei Mari, iar varful pare a fi doar coada estica a acestui munte. Inspre nord, in schimb, isi lasa o scurta creasta, spectaculoasa, ce desparte caldarea Hartopului, de cea a Luncai Corabiei (cele doua circuri de la obarsia vaii Ucea Mare). Privit dinspre muchia Taratei, apare ca un mic varf piramidal, dar bine conturat, intre mai marii Ucei si Taratei. Dar, pe aici pe unde calcam noi, totul e domol, linistit, chiar de imbie la somn. Vreun izvor prin preajma, de-ar mai fi.
    
Trecand pe langa locul de campare, traversam un scurt picior de munte al Corabiei (ce se lasa din varful vestic al Ucei Mari, 2421 m), intram in zona de receptie a Vaii Orzaneaua Mare, pe deasupra careia tot merge poteca marcata, spre Saua Orzanelei. Piciorul acesta scurt, mai poarta denumirea dinspre sud de Orzaneaua, desi tot cu acest nume mai este numit si varful Ucisoarei, aflat mult mai spre est. Trapezul Vistei se tot innegureaza si parca simteam ca imi doream asta. Ce-ar fi sa urcam varful la rasarit? Ar fi pacat sa nu vezi nimic de sus. Acum sta si nu sta a ploaie. Dupa neguri ai zice ca vrea sa ude, dar nu simti asta in aer. Poate ca va fi asa cum zice prognoza, fara ploaie.
    Pe sub Ucea Mare nu te obosesti prea tare. Poteca merge de-a coasta pe sub toata spinarea aia de leu, cel mai mult impresionandu-te nu ce ai deasupra, ci versantul de sub tine. Asta deosebeste Fagarasul de ceilalti munti inalti, energiile de relief deosebite, cu valori neatinse nicaieri prin Carpatii cristalini. Mergand spre Saua Ucisoarei ma tot uit imprejur, sa pescuiesc din priviri vreun loc bun de corturi, dar s-a cam terminat norocul. De-ar fi sa ne oprim, tot trebuie sa ne intoarcem sub Corabia. Este clar ca doar acolo incap mai mult de doua corturi. Cristi e in linie cu mine si cu Dora. Ce hotaram noi, aia face si el. Mai ales, ca ajungandu-i pe cei din fata, descoperim ca nu au o idee fixa despre locul unde vor sa se opreasca. Este la voia norocului, sau mai precis la voia lasarii noptii.
    Hotarata treaba! Lasam pe dimineata. Noi trei! Ne-am hotarat sa ne intoarcem spre locul de tabara. Acoperisul tarii s-a ascuns sub negura. Dimineata sigur va fi mai buna vizibilitatea si noi mai odihniti. Ce greu iti este mereu sa iei o decizie, mai ales cand stii ca s-ar putea sa nu-ti mai indeplinesti pofta. Drumul de intoarcere este apasator, dar scurt. Atat de apasator ca mai traiam in mine cu impresia ca mai avem si de urcat. De unde? Uitasem ca umarul ala drept e inainte de saua Ucei Mari. Stresul!
 Vf. Tarata

    Ne intalnim in drum cu Vasi si Cristina. I-a uite ca nu suntem ultimii. Dar nici bagaj nu au. Parca ne mai revenim si noi, stiind ca tabara de corturi va fi mai mare. Si in graba, parca alerg sa gasesc corturile baietilor.

    - Credeam ca n-o sa mai veniti. Credeam ca v-ati dat si voi la Podragu.
    
- N-am tot vorbit de locul de corturi de sub Corabia? Aici ne era popasul!

    
Si locuri sunt destule. Caut si eu unul mic, pentru cortul meu pitic, iar in oboseala si in graba de-al vedea ancorat, nu sesisez ca ii cu spatele la vant. Ei lasa, ca nu pare a fi de furtuna si vantoase.
    
Apa s-a terminat de mult. Prima sursa pare a se ghici in Orzaneaua Mica (o zona mai plata cu mlastina, semn al unui fost lac colmatat, deasupra careia siroiesc cateva paraie); da` fundul caldarii e la cel putin 200 metri sub noi, socotind ca suntem la 2300 altitudine. S-a terminat dupa supele fierbinti care ne-au mai pus pe picioare. Si acum parca vine setea de dupa sare si ceapa, peste noi. Prost ne-am organizat cu mancatul. Cele doua beri pitite prin rucsac s-au scurs repede prin mainile tuturor. Parca asa, sa zgandaresti pofta. Ma vad deja la Balea, la chiosc, cu o bere rece intr-o mana si cu o Cola in cealalta. Tratament pentru sete... dar cred ca de la oboseala! As mai fi stat ca pe vremuri, la povesti in fata cortului. Dar mai tare este mosu` Ene. Multumesc ca m-a lasat sa vad cum soarele se coboara dupa Tarata. Impresionant! Apoi, ii aud tot mai stins pe cei din jur, pana cand...

Autor: Emi Cristea
Înscris de: Emi Cristea
Vizualizări: 22752, Ultima actualizare: Marţi, 14 Oct 2008



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Andreea B Andreea B, Miercuri, 15 Oct 2008, 0:20

frumos scris... frumoasa aducere aminte... mereu am zis ca ai talent de povestitor...
PS:...si Andreea asta.. care nu a ajuns pe Moldo.. ce uom..... da' ajunge ea:-D

gabriel-antonie lazarovici gabriel-antonie lazarovici, Miercuri, 15 Oct 2008, 9:01

Excelent! Foarte util pentru cei ce vor sa se documenteze asupra Fagarasului. Ideea de a marca varfurile este de apreciat.

Marius Radu Marius Radu, Miercuri, 15 Oct 2008, 10:37

Bine documentat... frumos scris... o placere sa citesti, ca de obicei, articolele tale, Emi :-P

Mădă C Mădă C, Miercuri, 15 Oct 2008, 22:18

Superb! Parca ma si vad pe traseul acesta. In cat timp ajungi de la Balea Lac la Moldoveanu? Am tot intrebat, dar nu mi s-a raspuns: Te rog sa-mi raspunzi. Multumesc

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Miercuri, 15 Oct 2008, 22:27

Pai, din articol se deduce bine. Daca te tine... intr-o zi:-D

Mădă C Mădă C, Joi, 16 Oct 2008, 20:11

Imi cer scuze daca te bat la cap, dar imi poti spune si care este cea mai apropiata cabana de Moldoveanu? Adica nu este timp intr-o zi pentru dus-intors Balea-Moldoveanu? Multumesc

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Joi, 16 Oct 2008, 20:16

De la Balea pana pe Moldoveanu faci (doar dus) intre 8 si 12 ore, in functie de pregatire, bagaj, vreme... Clar ca nu e timp de dus-intors intr-o zi.
Cea mai apropiata cabana este Podragu (2, 5-3 ore de Moldoveanu).

Mădă C Mădă C, Joi, 16 Oct 2008, 20:31

Multumesc! In sfarsit! Imi doresc sa ma pot lauda cu asemenea realizare, insa prietenii mei sunt putin cam lenesi. Am fost la Podragu, am urcat din Victoria, am ajuns pe creasta, nu mai aveam mult pana la varf, dar, din cauza vremii, a trebuit sa ne intoarcem. De aceea as vrea sa ajung la Moldoveanu, data urmatoare pe creasta. Ma numar printre membrii noi, nu am avut cand sa citesc prea multe de pe Alpinet, insa ma straduiesc. Ai facut "creasta"?

Dumitrel Marius Dumitrel Marius, Luni, 20 Oct 2008, 13:10

Hehehe...frumos Emi, ai scris bine. Noi sambata am ajuns pe Moldoveanu, am urcat prin Fereastra Mare a Sambetei, speram sa ne intalnim cu gasca voastra, Dan mi-a spus ca mergeti si voi pe Moldoveanu.:-D

Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Marţi, 21 Oct 2008, 14:29

Asa cum ne-ai obisnuit, o scriere maiastra, insotita de date si descrieri.
Super articolul... parca vad ca peste ani voi citi ghiduri turistice complete, autor Emi Cristea:)

Fără foto Ruxandra Gane, Marţi, 21 Oct 2008, 19:41

n-am fost pana acum pe Moldoveanu dar imi doresc ca la vara sa fac acest lucru:-)
p.s. felicitari pentru articol.chiar mi-a placut:)

Fără foto Dragos Timofte, Joi, 23 Oct 2008, 7:23

Merita publicat intr-o brosura despre M-tii Fagaras articolul tau. Am invatat multe din el si sunt sigur ca ma voi folosi de el cand o sa fac o incursiune spre Moldoveanu. Tine-o tot asa!

Alexandru Matei Alexandru Matei, Duminică, 26 Oct 2008, 23:18

Felicitari, esti un adevarat scriitor..
dar pe langa asta ai si multe cunostinte despre munti, as avea si eu o intrebare la care eu unu nu am reusit sa gasesc inca un raspuns..
ai spus in descriere... "Ca asa e in Fagaras; dimineata totul straluceste iar peste cateva ceasuri, norii isi cer drepturile inapoi".. care este motivul pentru care dupa ora amiezii Vf. Moldoveanu si mare parte din creasta Fagarasului este in nori..
am fost si eu in august si acealasi fenomen mi s-a intamplat, cu toate ca stiam ca la pranz se strica vremea nu am reusit sa ajung pe varf mai devreme de pranz!
p.s. Minunata poza cu Lacul Capra. Cu ce kitt foto ai fotografiat??

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii