OFRANDE ABEONEI-XX- Simfonia Maramureşului. - OFRANDE ABEONEI-XX- Simfonia Maramureşului. Partea a I-a. Întâlniri de gradul zero. (Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei,
1-11august 1990) În
memoria eroilor acestei povestiri care,între
timp, au plecat în călătoria fără întoarcere. 13 iunie 2008 1. Miercuri. Soarele alunecă încet spre orizontul de
dincolo de râul Suceava lungind, a odihnă pentru noapte, umbra copacilor. O
adiere ce curge dinspre munte răcoreşte aerul înfierbântat peste zi. În copacii
cimitirului de peste drum păsăretul îşi acordează trilurile pentru concertul
serii. Stau la o masă în curtea bătrânului Ivan, tatăl unui vecin de-al meu, şi
ne cinstim cu un pahar de ţuică. Mă aflu pentru prima dată la Vereşti, un sat
mai răsărit din apropierea vechii capitale a Moldovei, Suceava lui Ştefan cel
Mare. Calmul şi liniştea ce domnesc aici, căldura cu care am fost întâmpinat de
domnul şi doamna Ivan îmi induc o... [toată pagina]
"MoşGheorghe" - Partea a II-a. „MoşGheorghe “ 5. Duminică .. Mă trezeşte vocea somnoroasă a lui Lucian.. –Eu nu sunt de pe aici... eu sunt un turist în trecere.... Mă amuz, fără să iau în seamă chicotele şi zgomotul unor paşi care se
aud afară îndepărtându-se precipitaţi, gândindu-mă
că Lucian vorbeşte prin somn. Nu peste mult timp aflu că nu visase, ci chiar
vorbise cu cineva; dormise în patul Vioricăi, aşezat lângă geamul deschis, iar
aceasta se înţelesese de cu seară cu Ileană, verişoara ei, să meargă împreună
nu ştiu unde. Şi dimineaţă, Ileană, conform înţelegerii, găsind geamul deschis,
bagă mâna şi începe a-l trage pe Lucian de picioare crezând că-i Viorica.
Acesta trezindu-se speriat din somn a început să bâlbâie explicaţiile pe care
le-am auzit. Fuga Ilenei a dovedit că nici spaima ei nu a fost mai prejos. De
aici motiv de a-l ironiza pe Lucian, cum că era să fie... [toată pagina]
Lehamite. - Partea a III-a. Lehamite 7. Marţi . . Ne întâmpină
o dimineaţă toridă. Pe cerul albastru, imens, de deasupra capului nu se vede
nici o zdreanţă de nor. Oamenii se plâng de secetă. Leontina ne spune că nu a
căzut strop de ploaie de mai bine de două luni. Ploaia ce stropise plaiurile de
la Fântâna Stanchii nu ajunsese pe aici. „MoşGheorghe“, Ilie şi Sava plecaseră
dis de dimineaţă la adunat fânul, cât încă nu se usucă roua; mai târziu această
treabă este imposibil de făcut. Leontina, ajutată de Săvuca şi Iliuţă, ne
serveşte micul dejun şi ne dă o bucată imensă de slănină, groasă de o palmă,
lăsată de Sava, să avem provizii la drum; la care ea mai adaugă roşii, gogoşari
şi ceapă. Ne luăm rămas bun de la „mătuşa“ şi de la copii, ne înhămăm la
greutatea... [toată pagina]
Autor: Constantin Asandei Înscris de: Constantin Asandei Vizualizări: 4203, Ultima actualizare: Duminică, 18 Ian 2009
