Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Bucegi II: Valea Morarului

Bookmark and Share

Bucegi II: Valea Morarului

9 octombrie 2005

Zilele liniştite de toamnă, ferite de capriciile verii, dar şi de riscurile hibernale, sunt ideale pentru explorarea universului misterios al abrupturilor nemarcate ale Bucegilor. Pentru prima incursiune a lui Marius şi a lui Ion (alias John), mai tineri colegi de breaslă, în lumea traseelor nemarcate, am ales frumoasa vale a Morarului, în speranţa, ce s-a dovedit în final pe deplin satisfăcută, de a le stârni apetitul pentru o mai intimă apropiere de împărăţia abrupturilor. Mulţi dintre cei care au ieşit de sub tutela marcajului au început fie cu Alba, fie cu Morarului, dacă autonomia şi-au câştigat-o în Bucegi. În Crai lucrurile stau un pic altfel, primele amintiri legându-se la majoritatea de brâuri, nu de văi.

Plecăm cu noaptea în cap pentru a evita busculada automobilistică de pe DN1, astfel că la 8.00 Marius parchează maşina lângă gara din Buşteni, scoatem rucsacii din portbagaj, şi cu hanoracele pe noi, dat fiind frigul de-afară, plecăm spre Gura Diham în pas vioi, să ne dezmorţim un pic. Parcurgem o vale liniştită, adormită, obosită după terminarea paradei estivale de nesfârşite corturi şi grătare.
Poiana Fânului în plină vară

Părăsim şoseaua cam pe la mijlocul distanţei Buşteni - Gura Diham, în locul unde valea se lărgeşte puţin pentru a face loc Poienii Fânului, şi ne abatem la stânga, unde zărim intrând în pădure un drum forestier alături de poteca noastră. Pe drum sau pe potecă, urcăm susţinut prin pădurea de foioase, câştigând mai bine de 300 metri în altitudine.
Drumul tunului (Plaiul Fânului)

Treptat panta se domoleşte, poteca largă cotind uşor la dreapta pentru a evita înălţimea Gâlma Mare, pe care o va ocoli pe la nord, pe larga curbă de nivel orientată spre stânga. După mai bine de jumătate de oră de la intrarea în pădure, o lină coborâre spre sud-vest ne aduce în marea Poiană Coştila, loc de popas după prima repriză de marş. Odihna ne este încununată pe vreme bună de o privire de ansamblu a feţei nord-estice a Coştilei, cu creasta Gălbinelelor, flancată de văile Coştilei în stânga şi Mălinului în dreapta.
Coştila şi Poiana ei

Din Poiana Coştilei părăsim marcajul bandă galbenă, ce urcă spre stânga în Valea Cerbului, şi continuăm pe triunghiul roşu, care ne îndrumă spre nord, pe la poalele Morarului şi Bucşoiului la Pichetul Roşu.
Trecem repede peste albia secată a Văii Cerbului şi ne angajăm pieptiş pe pantele Morarului. Pe alocuri întâlnim bolovani uriaşi, prăvăliţi cine ştie când de pe meterezele Morarului.
Poteca ia destul de mult în înălţime, până pe Piciorul Bujorilor, unde zărim la dreapta, printre copaci, o căsuţă adăpost, folosită de buştenarii iubitori de munte. Odată ocolit acest contrafort estic al Morarului poteca pierde din înălţimea câştigată. După ce trecem de Valea Bujorilor poteca se abate spre nord-vest ajungând în câteva minute în valea largă a Morarului.
Cam prin zona în care poteca marcată coteşte spre dreapta, la nord-est, pentru a ieşi din vale, trebuie să ne strecurăm la stânga, pe direcţia vest, printre copaci sau pe poteci mai puţin vizibile, pentru a ieşi în Poiana Morarului, loc unde uneori putem întâlni o tabără de corturi. Din Poiana Morarului poteca se abate prin pădure pe versantul Bucşoiului din dreapta şi iese în scurt timp în pitoreasca Poiană cu Urzici, de unde ni se deschide clasica panoramă a abruptului nordic al Morarului cu impunătoarele sale Ace. Fără doar şi poate, este cel mai colţuros peisaj alpin din ţară.
Colţii Morarului
de la stânga la dreapta: Acul Mare în spatele Muchiei Ţancurilor, Degetul Roşu, Acul Crucii cu un vârf secundar mai mic în dreapta, Acul de Sus, colţii mai mici ai Văii Adânci.

Poiana cu Urzici nu este primitoare precum plata şi înierbata poiană a Morarului, fiind înclinată şi plină de bălării. Dar un moţ de iarbă pe care să ne aşezăm confortabil este tot ce ne trebuie pentru a privi minute în şir capodopera sculptată de mâna Naturii. Poteca taie Poiana Urzicii în lung, paralel cu valea care este ascunsă în desişul din stânga poienii, la capătul ei atingând piciorul stâncos al Ţimbalului. În acest punct se poate ghici o răscruce din care se desprinde un hăţaş ce urcă abrupt printre molizii din dreapta spre Şaua Ţimbalului şi mai departe spre Balaur. Poteca noastră coteşte aici brusc la stânga, traversând imediat firul Văii Morarului, şi trece pe pajiştile înclinate ale gurilor râpelor scurse dinspre Ace. O mică pauză a colegilor de tură îmi permite să urc până la intrarea în Râpa Zăpezii, evident, plină cu zăpada păstrată peste vară în umbra protectoare a ţancurilor Morarului.
Foarte plastic a descris undeva Mircea Ordean senzaţia vizuală pe care o simte cineva ajuns în acest punct: parcă am intra în Măruntaiele Morarului. Mă strecor pe lângă zăpadă până la confluenţa Văii Adânci cu Râpa Zăpezii. În fundal se văd de la stânga la dreapta: Degetul Roşu, Acul Crucii (mai mic din unghiul ăsta), Acul de Sus şi, mult mai aproape, unul din Colţii Văii Adânci.
Revin jos în firul Văii Morarului pentru a relua traseul propus, care continuă pe direcţia vest direct pe firul văii.
Silueta Ţimbalului rămâne în urmă, şi treptat, pe măsură ce urcăm, creştetul lui se lasă din ce în ce mai jos.
Ţimbalul

Traseul urmează talvegul văii, printre sau peste bolovani. Uşor, uşor valea se îngustează până devine un impunător canion, Canionul Văii Morarului, terminat în amonte cu o săritoare pe măsură. Cam din punctul în care vedem că gluma se îngroaşă, adică valea se îngustează simţitor, ochim potecuţa ce se abate în urcare pe pantele înierbate din stânga pentru a ocoli astfel canionul.
Potecuţa iese deasupra canionului şi continuă direct pe firul bolovănos al văii. După circa o jumătate de oră de la Canionul Morarului atingem pragul căldării glaciare inferioare a Văii Morarului. Peisajul se modifică radical. Schimbăm imaginea succesiunii de bolovani, mici săritori, hornuri şi canioane cu cea a unei pajişti largi presărată ici colo cu bolovanii morenei glaciare, străjuită la ceva distanţă de pereţii prăvăliţi din crestele Morarului şi Balaurului (creasta Bucşoiului Mic). Avem destulă iarbă grasă pentru a ne odihni în voie după o oră de bălăurit printre bălăriile şi bolovanii din firul văii.
Din acest loc avem o perspectivă de ansamblu a zonei de mijloc a Văii Morarlui, căldarea ei inferioară. De pe acest prag se desprind, la dreapta, spre nord-est, Brâna Mare a Bucşoiului,

şi la stînga, spre sud-est, Brâna Mare a Morarului.

Cu puţin noroc, fiind tăcuţi de felul nostru, asistăm la prânzul în tihnă al unor capre negre chiar pe limba de iarbă de la capătul Brânei Morarului. Nu ne lăsăm mai prejos şi ne punem la rându-ne la masă. Ele cu iarba, noi cu sandwichurile. Am sta aici ore în şir fără să ne săturăm de priveliştea deopotrivă paşnică şi impunătoare a locurilor, dar trebuie să ne urnim.
Poteca urcă spre capătul superior al căldării glaciare pe lângă picioarele Balaurului, ocolind contrafortul avansat de pe partea Morarului cu mulţimea de stânci prăvălite la baza lui. Ajunşi la gura vâlcelului scurs din Curmătura Bucşoiului virăm stânga, traversăm firul vâlcelului şi începem urcuşul înaltului prag care desparte căldarea inferioară de cea superioară, încă nevăzută. Căutăm variante de urcare fie pe pantele de la baza vârfului dintre curmăturile Bucşoiului şi Morarului, aflat la vest, în dreapta noastră, fie pe versantul crestei Morarului, la stânga. Direcţia generală de înaintare este sud-vest.
Creasta BalauruluiValea Morarului

Treptat panta se domoleşte, zărim dincolo de prag linia curbată a crestei Moraru - Omu şi cabana. După circa o jumătate de oră de urcuş continuu ajungem în căldarea superioară a Văii Morarului. Căldare glaciară de manual, semicirculară precum un amfiteatru. Moţul Omului se profilează la sud-vest pe linia aproape orizontală a muchiei care bordează căldarea. Valea nu se mai vede în urma noastră, ascunsă sub pragul pe care tocmai l-am urcat. Până la cabană mai avem ceva de urcat. Ieşirea obişnuită din căldarea superioară este pe pantele pline de iarbă în dreapta, la Curmătura Morarului unde se zăreşte stâlpul marcajului de la Bucşoiu la Omu. Marius preferă un urcuş mai rapid dar ceva mai dificil, printre firele de grohotiş scurse pe partea stângă a căldării, până în creasta Morarului, imediat în stânga pragului stâncos dintre Omu şi Capul Morarului.
Căldarea superioară a Văii Morarului

Când noi ajungem în poteca marcată, Marius deja este pe Moraru, aproape la aceeaşi înalţime cu Omu, la numai câteva sute de metri de cabană. Noi tot la câteva sute de metri, dar de urcuş pieptiş pe poteca larg circulată ce vine dinspre Bucşoiu. Ultima sută de metri este cea mai obositoare... parcă nu se mai termină. Noroc de Marius, care deja comandase ciorbele la cabană, a căror aromă ne trăgea în sus precum o cordelină nevăzută. Cu bagajul caloric refăcut după o ciorbă fierbinte şi un pui de somn de o jumătate de oră, ne avântăm pe serpentinele potecii ce coboară de la Omu spre Valea Cerbului, vale pe care o parcurgem în mare grabă pentru a mai prinde ceva lumină în Poiana Coştilei. De aici coborâm pe întuneric peste Gâlma, însă poteca este prea clară pentru a mai aprinde frontalele. Cu ultimii stropi de energie, mărşăluind "pe pilot automat", străbatem porţiunea de drum auto rămasă până în Buşteni. Aici se încheie cele peste 12 ore ale drumeţiei noastre, cu un suc, un nectar sau un lapte, după preferinţe, băut pe băncuţa din faţa unui minimarket. Şi cu dorinţa exprimată la unison de Marius şi John de a reveni cât de curând pe aceste poteci.

Traseu

  • Buşteni gară - Poiana Coştilei: 1 1/2 h
  • Poiana Coştilei - Poiana Morarului: 1 h
  • Poiana Morarului - Poiana cu Urzici: 15 min
  • Poiana cu Urzici - ramificaţia brânelor: 1 1/2 h
  • ramificaţia brânelor - vâlcel: 1 h
  • vâlcel - Curmătura Morarului: 1 h
  • Curmătura Morarului - Cabana Omu: 15 min
  • Cabana Omu - stână: 3/4 h
  • stână - Poiana Coştilei: 1 3/4 h
  • Poiana Coştilei - Poiana Fânului: 3/4 h
  • Poiana Fânului - Buşteni gară: 3/4 h
Autor: Zoltan Hascsi
Înscris de: Zoltan Hascsi
Vizualizări: 14067, Ultima actualizare: Luni, 6 Sep 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Cabana Varful Cu Dor-Valea Izvorul Dorului-Sub Varful Nucetu-Cabana Zanoaga

 

Comentariu
Dumitrel Marius Dumitrel Marius, Joi, 18 Nov 2010, 12:04

excelent RT-ul, imi pare rau ca nu am printat aceasta descriere prima data cand am fost pe Morar. Pe Marius il stiu, il cheama Marius Enachescu, am folost colegi de serie (la Microelectronica).

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii