Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Ghid montan - Creasta Muntilor Capatanii - drumurile de piatra ale Valcii

  • Alpinet
  • Articole
  • Creasta Muntilor Capatanii - drumurile de piatra ale Valcii
Bookmark and Share

Creasta Muntilor Capatanii - drumurile de piatra ale Valcii

Frumosii munti ai Olteniei – cum au mai fost denumiti muntii dintre Olt si Jiu - isi pierd salbaticia si ecourile tacute ce le bantuiau pe vremuri caldarile glaciare, crestele sau vaile impadurite.

Am urcat spre finalul verii pe fosta sosea strategica, numita si Transalpina. Drumul de piatra pe care il stiam altadata, cu paraiasele ce il traversau, cu lespezile sale, cu podetele de lemn cu cuie ruginite, nu mai este. Acum avem si aici o prozaica banda de asfalt ce face loc la tot felul de anomalii pe care Parangul nu le-a mai vazut.

Porneam pe traseu, parasind drumul si civilizatia, pasind pe iarba si simtindu-ne mai liberi. In fata noastra se deschidea, larg, drumul de creasta, spre rasarit.

Intrarea in traseu este semnalizata de un indicator “Spre Petrimanu – 6h”. Marcajul de creasta, in general cu stalpi, este destul de bun. O scurta abatere ne duce pe Varful Papusa (2135 m), cu bune perspective spre Ranca si zona subcarpatica dar si spre Mohoru sau Parangul Mare.

Drumul de creasta este destul de lejer. Dupa o portiune orizontala, intr-un urcus larg, ocolim varful Cioara si ajungem intr-un alt loc cu perspective bune – Saua Tidvele. In fata se zareste Varful Galbenul si mai inalt, Micaia. In dreapta se deschide, larga, Valea Galbenului, ce coboara la Baia de Fier. Orizontul spre rasarit e inchis de primele inaltimi ale Capatanii, dominate de Varful Nedeia.

Nordul este dominat de culmea lunga, domoala si pastorala a Muntilor Latoritei, peste ea zarindu-se si cateva creste din Cindrel si Lotrului.

Am facut un popas – de pranz – in saua de dinainte de Micaia. Aici porneste si un drum, pe curba de nivel, spre nord. Stalpii de marcaj urca insa direct, pe coasta. Nu exista poteca insa urcusul pe pasunea alpina este simplu de urmat insa destul de solicitant. Urcam aproximativ 200 m diferenta de nivel, pana pe platoul destul de larg ce marcheaza Varful Micaia.

Vantul bate cu putere. Ceata ne invaluie pret de cateva secunde, transformand parca in fantome siluetele celor 2 ciobani ce ne privesc nemiscati, 50 de metri mai departe. Ne inconjoara si cainii, dar fara prea multa agresivitate. Momentul acesta gri insa nu dureaza prea mult; soarele desface din nou orizonturile.

Se deschide mai bine zarea catre Capatanii. In stanga se vede valea Latoritei. In dreapta – valea Oltetului. Foarte jos, in fata – o stana, in Curmatura Oltetului. Acolo vom cobora pentru prima tabara. Dincolo de curmatura (partial ascunsa vederii noastre), se inalta Muntele Boul, flancat pe stanga un drum de piatra, ce urca pieptis spre culme.

Coboram pe pantele rasaritene ale Micaiei si mergem apoi drept, ocolind cateva varfulete, cel mai important, Pristosul, fiind si ultimul din Muntii Parang care se termina – sau incep – aici, la Curmatura Oltetului.

De aici se observa si mai bine drumul de piatra ce trece prin sa si stanele de aici. Noi ne continuam coborarea, printre braduti, pe o poteca destul de vaga, prin pasune.

Cu 100 m mai sus de drum, gasim un loc adapostit, o caldare in miniatura, in care decidem sa campam. In apropiere, este un mic lac colmatat. Suntem la adapost de vant si avem locuri bune de cort.

Coboram sa cautam apa la stane. Un cioban ne indruma spre izvor – destul de puternic si cu apa buna, rece.

In curmatura asteapta, adormiti, culegatori de afine. Nu peste mult timp, un ARO ii culege, impreuna cu rezultatul muncii lor de peste zi.

Sase sau sapte masini de teren, cu numere straine, urca din greu spre Muntele Boul, pe unde vom porni si noi a doua zi.

Se intuneca repede si putem admira, in prima seara la munte, stelele.

A doua zi este soare. Ma mira limpezimea zarilor inspre nord, spre Latoritei fata de ceturile ce imbraca vaile sudice. Departe, ascutita si cu un “om de piatra” in varf, ne asteapta Nedeia – prima tinta clara a zilei de azi.

Strangem tabara si coboram in Curmatura Oltetului – un hotar intre munti si intre vai. Ne completam rezerva de apa si pornim apoi spre est, pe drumul de piatra ce urca, abrupt, pe coasta nordica a Muntelui Boul. In circa 25 de minute ajungem sus, langa o ciudata constructie de caramida – seamana cu un refugiu sau cu o statie de autobuz, deteriorata. De aici, drumul coteste spre sud, ocolind varful si trecand pe la obarsiile vaii Izvorul cu Hotar. Zarile se deschid spre rasarit, catre Piatra Tarnovului (mai aproape) si Muntii Lotrului. In spatele nostru, culmea Muntilor Latoritei.

Drumul merge aproape orizontal, urcand lent. Este vizibil pana departe. Lasam in stanga varful Turcinul Negovanului, ajungand in saua Negovanului. Se deschid spre sud obarsiile Vaii Urlies. Mergem mai departe spre Nedeia. Suntem depasiti de o masina de teren si descoperim un ARO, parcat in golul alpin, langa drum. Muntii Capatanii ne rezerva tot soiul de surprize.

Urmeaza un urcus pe o platforma si apoi cotim spre stanga. Spre stanga se lasa un drum ce pare recent deschis in timp ce noi continuam, in urcus destul de lent, lasand in stanga varful Negovanul. Ocolim larga obarsie a Haului Negovanului si urcam definitiv in creasta, in saua de la sud de Nedeia.

Aici este un platou larg, orizontal, unde vantul bate insa cu putere. Lasam rucsacii in sa si urcam in 10 minute pe varf (2130 m), marcat de 3 momai ciobanesti, una cat un om de mare.

Privelistea este extrem de larga. Vaile si muntii se deschid oriunde am privi. La orizont, amfiteatrul Parangului incepe de la Carja. Parangul Mare isi ridica motul peste culmea rotunda a Mohorului. Se vede o parte a statiunii Ranca, releele de pe Cerbul. Spre nord, culmea Latoritei inchide zarile. Se continua apoi cu plaiurile indepartate ale Cindrelului si ale Lotrului. Pana acolo insa, se ridica, in fata noastra, aspra si salbatica, Piatra Tarnovului.

Spre est vedem continuarea crestei Capatanii, unde, peste valea adanca a Rosiei, se ridica cocoasa rotunjita a varfului Balota, continuata apoi, mai departe, cu Varful Capatana, platoul Cosana si, in spate, cu inaltimea prelunga, mai domoala, a Varfului Ursu.

Sudul este inchis in mod misterios, de nori si pacle. Ghicim cu greu culmile ce coboara spre depresiunea subcarpatica. Creasta Builei este ascunsa in ceata.

Facem popasul de pranz dupa care pornim mai departe, pe acelasi drum de piatra ce incepe sa se lase inspre sud. Ocolim o larga ravena si lasam spre dreapta drumul ce coboara pe plaiul Plesa - Corsor. Pentru cateva momente ne invaluie ceata si pierdem orientarea. Drumul pare ca se indreapta din ce in ce mai hotarat spre sud, in coborare. Il parasim si urcam platoul varfului Funicelul. De aici ne lasam pe plai pana in saua Funicelul, la poalele pantelor repezi, sure, ale varfului Balota.

Poteca ocoleste varful pe la sud, urcand sustinut pe deasupra genunilor inecate in ceata dinspre sud. Urcusul e destul de dur, poteca este insa clara in acest sector. Ocolim prima muchie si intram intr-un sector ceva mai vag, napadit de afinisuri. Urcam de coasta, poteca se pierde, pare a fi doar un hatas facut de oi. Ajungem in cele din urma la Izvorul Balota sau daca am pierdut altitudine, macar la firul ogasului sau, pietros, caz in care va trebui sa urcam pana la izvor, urcus dur si riscant, printre lespezi ude.

Este singurul izvor pe care l-am gasit in creasta, intre Curmatura Oltetului si saua de dupa Varful Ursu. Ne aprovizionam cu apa si regasim, deasupra de izvor, in continuarea directiei noastre de mers, poteca. Urcam cateva minute si iesim pe fata rasariteana a varfului Balota. Poteca este aici lata, inierbata si merge mai mult orizontal. Depasim saua dintre Balota si Ursu (cu excelente privelisti spre Nedeia si Piatra Tarnovului) si incepem urcusul prelung, slab inclinat spre Varful Ursu (2124 m).

Largi privelisti se deschid de pe acest varf aplatizat, care desi nu este cel mai inalt din Capatanii, domina valea Lotrului pana inspre varsarea sa in Olt. Orizontul nordic este inchis de culmile blande ale Muntilor Cindrel si Lotrului. Creasta Capatanii continua spre est, alternand pajistile alpine cu padurile de conifere. Spre sud, vaile si plaiurile coboara spre depresiunea subcarpatica, creasta Builei inchizand o parte a perspectivei. Spre vest, Balota si Nedeia domina orizonturile, printre ele putandu-se zari culmile indepartate ale Parangului.

Coboram de pe varf si campam langa drumul de creasta, lat, recent nivelat, ce pare ca vine de la o stana. Un altul pleaca spre nord, ocolind valea Carpanoasa si pantele muntelui Ursu. Izvorul Fantana Batrana il gasim imediat pe acest drum, la 100 m de saua in care am campat.

Ziua urmatoare ne gaseste in ceata. Soarele refuza pana la ora 10 sa se arate iar norii fug peste creasta, facandu-ne sa ne gandim la o zi fara perspective. Pornim totusi in continuare pe creasta, urmand drumul ce ne uimeste prin latimea sa si amenajari: podete varuite, maluri intarite. Explicatia ne-o dau cativa oameni care trec cu un jeep: drumul duce la unitatea militara de vanatori de munte, situata nu departe de aici.

Se mai ridica si ceata. Ea domina in continuare vaile sudice in timp ce in Valea Lotrului este soare. Urmam acelasi drum, depasim varfurile Cocora si Valeanu si trecem apoi pe langa unitatea amintita, situata la circa 1 km sud de creasta, la limita padurii. Langa ea, o stana noua.

Noi urmam un drum ceva mai deteriorat, de piatra ce ne duce in Curmatura Rodeanu – o sa lunga de 1 km, inconjurata de paduri de brad, unde ajunge si traseul marcat cu triunghi albastru ce urca pe Valea Bistritei. De aici intram in padure si urcam in serpentine, apoi mergem drept. Iesim in zona Zanoaga. Depasim un adapost si o iesle pentru animale. Drumul face cateva cotituri dure pe coastele muntelui Zmeuretul si continua sa urce lent. Iesim pe un mic platou, unde se desface, spre dreapta, drumul marcat cu banda albastra ce coboara pe Plaiul Lespezi, varianta aleasa de noi pentru iesirea din masiv.

Drumul de creasta continua spre Varful Gera si potrivit unui localnic, coboara pana la Malaia. Noi pornim spre sud, pe drumul de piatra ce ocoleste obarsiile Vaii Reci. Se lasa din nou ceata ce ne ascunde privirii traseul de urmat. Marcajul banda albastra si triunghi galben este aplicat pe bolovani si capetele de pod.

Coboram in serpentine pana in Curmatura Govorii, in apropierea padurii. Aici este si o stana parasita ce poate fi folosita ca adapost, in caz de vreme rea. Facem un scurt popas si pornim apoi, in urcus, pe acelasi drum, ce incepe sa ocoleasca, pret de 2-3 km, varful Lespezi - Netedu.

Muntele este salbaticit in acest sector. Printre ceturi, intr-un decor cu tenta japoneza, zarim claile de stanca ale Stogului. Drumul ajunge pe partea sudica a muntelui. Privelistea se deschide si spre creasta Builei.

In acest loc ratam fara discernamant ramificatia potecii spre Curmatura Comarnice, marcata cu banda albastra si continuam sa coboram, prin golul alpin, tot pe banda albastra si triunghi galben. Ocolim o stana, lasam un drum nemarcat spre stanga si tinem drumul inierbat ce coboara tot mai tare. Cand ne dam seama, este deja tarziu, am pierdut altitudine, suntem obositi. Campam la liziera padurii.

Studiem harta si intelegem ca stalpul indicator care trebuia sa ne indrume spre Comarnice a disparut si ca ambele ramuri ale traseului (cel propus si cel parcurs), erau marcate, fara prea multa inspiratie, dupa mine, cu acelasi semn: banda albastra.

Ne petrecem noaptea ascultand latrat de caine in departare, la stana, si pocnituri de pusca. Departe, in sate, se vad faruri de masini.

A doua zi – soare si frumos. Buila sclipeste in zare, zimtii ei calcarosi desenandu-se pe cer. Strangem tabara si incepem sa coboram. Intram in 10 minute in padure. Drumul forestier devine din ce in ce mai salbatic. Este un fost drum de TAF, de fapt. Pantele devin tot mai repezi si in circa 2h, ajungem in valea salbatica a unui afluent al Costestiului. Aici drumul a fost luat de ape si suntem nevoiti sa coboram circa 40 de minute prin patul de bolovani, lucru ce necesita atentie si care este foarte dificil in perioade ploioase. Regasim un triunghi galben, semn ca suntem totusi pe drumul cel bun.

Iesim la drumul forestier, lat, din valea Costesti, pe care pornim spre aval. Dupa circa 3 km ajungem la un cabana forestiera si dupa inca 1km, la ramificatia marcata cu cruce albastra si semnalizata, ce ne trece peste culme in valea Bistritei. Pornim pe aceasta varianta, trecem dupa cateva minute de un mic castel de captare a apei si coboram apoi pronuntat in valea Bistritei, la locul numit “Intre rauri”.

De aici, drumul forestier ne-a dus pana la Cheile Bistritei si apoi la Manastirea Bistrita.

Parcurgerea crestei Capatanii este destul de comoda insa pe vreme rea cred ca mai poate pune probleme de orientare, in zona Balota – Ursu. In rest, drumul de creasta este clar insa o harta este necesara pentru ca el are multe ramificatii. Marcajul lipseste aproape complet, banda rosie am gasit doar cateva semne, si asta intre Curmatura Oltetului si Nedeia.
Autor: Andrei Tiberiu Sturek
Înscris de: Andrei Tiberiu Sturek
Vizualizări: 8422, Ultima actualizare: Marţi, 4 Oct 2011



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii CAPATINII  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Baile Olanesti-Valea Olanesti-Valea Cainelui-Saua La Jilesti-Valea Lotrisor-I.F. Lotrisor-Motel Lotrisor

 

Comentariu
Fără foto Adrian Rosca, Joi, 6 Oct 2011, 9:15

Pe muntele Boul s-a aflat o instalatie eoliana experimentala a ICEMENERG.

Fără foto valentin olanescu, Duminică, 30 Oct 2011, 21:17

daca mergeati spre Varful Gerea puteati sa caborati la Olanesti sau la Saliste pe valea Lotrului puteati innopta la Cabana Gerea daca nu va incadrati in timp, care este situata sub varful Gerea, frumos traseu mai ales acum toamna cand peisajele sunt de vis.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii