Diverse - Piramida din Ceahlau

                                    PIRAMIDA   HOLOGRAFICA   DIN   CEAHLAU   

          Umbra varfului Toaca se poate vedea in orice dimineata si seara cand e senin, dar pentru a fi  umbra holografica clara  trebuiesc îndeplinite cel putin aceste conditii:

1.      Fenomenul are loc la răsăritul soarelui, se observa de pe varful Toaca si durează cam o oră. Se aplatizeaza si dispare pe masura ce soarele se ridica pe cer.

2.      Proiectia este clara si tridimensionala in jurul celei de-a 49 dimineti inainte si dupa solstitiul de vara.

3.      Intre soare si munte sa nu fie nori, adica lumina sa fie suficient de puternica incat sa formeze umbre.

4.      Trebuie sa existe un ecran  pe care să se formeze imaginea tridimensională  spre vest, intre Piatra Ciobanului si Piciorul Schiop. Ecranul este in principal din  ceata sau nori rarefiati.

5.      Fluorescenţa oxigenului sub actiunea razelor ultraviolete da impresia de corp distinct ce lumineaza in diverse nuante.

6.      Curcubeele din varf se formeaza probabil prin difractia luminii pe particule fine de ceata sau aerosoli.

               Este o suprapunere  a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului zonei. In jurul datei de 6 August dimineaţa, vârful Toaca, ce are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub radiatia soarelui dinspre est formeaza umbra triunghi isoscel, ca în oricare dimineata  senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mica si mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului si peste toate astea se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui (Lespezi).

               In varful umbrei varfului Toaca uneori apare si umbra persoanei ce priveste ce pare invaluita in halouri multicolore. Aceasta se poate vedea si in alte zile ale anului.

               În această perioada, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele se suprapun unite in vârf ca intr-un într-un buchet, astfel se creează imaginea  tridimensionala cunoscută. In alta perioada umbrele formeaza imagini plane pentru ca soarele nu rasare din locul potrivit.

                  Eu urmaresc fenomenul din anul 2003.  In acest an 2011 eram  sus, aproape de cer in zi sfanta de 6 August. Asteptam impreuna cu multi altii strania aparite. La rasarit erau nori deci  lumina soarelui nu era suficienta pentru a creea suprapunerea umbrelor, asa ca ne-am bucurat de maretia muntelui  si peisajul alpin. Turistii au plecat descurajati unii la Cabana, altii spre corturi dar cei mai multi la schit sa asiste la slujba de Schimbarea la Fata.

                  Mi-am petrecut ziua pe carari montane, seara impreuna cu Adi si Casian coechipierii  mei  la un pahar de vin rosu, iar noaptea  pe platoul din spatele cabanei   Dochia privind din hamac sub cerul liber  stelele.  Pe la ora 5 in dimineata zilei de 7 August am plecat iar spre Varful Toaca desi  erau nori la est cu probabilitate mica sa se risipeasca. Nu mai erau asa de multi oameni sus  din cauza vantului taios cetii si frigului asa ca majoritatea au plecat dezamagiti.

                 Am ramas  putine  persoane, toti impacati cu situatia, dar contempland maretia, traind sentimentul de a fi deopotriva cu zeii din vechime.  Conditiile meteo pe Ceahlau sunt schimbatoare de la minut la minut asa ca  nu am fost prea surprins cand dintr-o data plafonul de nori la rasarit s-a ridicat, au aparut valuri de ceata spre apus, iar soarele stralucea magnific. Ne-am bucurat de imaginea terifianta a piramidei holografice, am inteles anul acesta si mai bine complexitatea fenomenului  in plus mi-au iesit  fotografii  frumoase.

                 Ritualul urcarii pe munte in aceasta perioada este cunoscut si se practica de milenii. Motivatiile s-au schimbat si se schimba permanent. In antichitatea pagana se celebra sarbatoarea soarelui si cultul inaltimilor apoi  sarbatori crestine (Schimbarea la fata pe 6 August si Adormirea Maicii Domnului  pe 15 August). De curand a ajuns la moda turismul montan festivitatile prilejuite de ziua muntelui  si mai nou  fenomenul holografic descris aici.   

                  Exista totusi un fapt putin cunoscut. Ceahlaul  a fost considerat  MUNTE  SACRU.  Oamenilor le era interzis sa ajunga sus in alta zi decat 6 August.  Ciobanii aveau crestate semene pe scoarta copacilor ce marca limita peste care nu treceau pentru ca acolo dupa cum spun legendele traiau  intelepti, sacerdoti, sihastri, calugari,  si nu era bine sa fie deranjati. Romlus Vulcanescu a urcat in perioada interbelica si a fost profund marcat, fapt ce i-a marcat destinul  fiind apoi inclinat spre studiul esoteric si etnologic pentru ca in anul 1985 sa apara  la editura Academiei Romane lucrarea: “Mitologia Romana”.  Mi s-a parut relevant un fragment asa ca am sa-l  pun aici:

                                                              Ritul urcarii pe munte

                In dimineata ajunului sarbatorii s-au urcat pe Ceahlau patru buciumasi cu buciume de alun. Pana dupa amiaza au strans vreascuri de jnepeni si brad si au intocmit patru ruguri mari in cele patru puncte cardinal ale muntelui. Dupa masa la inceputul asfintitului, pentru a se anunta urcarea pe munte, au aprins rugurile simultan si au inceput sa buciume indelung. La palpaitul rugurilor pe cer ca niste luceferi si la chemarea buciumelor s-a inceput escaladarea muntelui de pelerini, in convoaie domoale, din cele patru parti ale poalelui muntelui. Convoaiele care urcau in monom muntele erau calauzite de batrani. La convoaie participau maturi  tineri si copii, toti imbracati in straie de sarbatoare. Barbatii si tinerii purtau desagi cu vinaturi, iar femeile pe cap merinde, copii in maini plosti si vase de lut cu apa. Nu  vorbeau mergeau solemn in pas incet caci ritualul impunea sa ajunga sus, pe culme inainte de miezul noptii. Cum drumurile erau prin padurea submontana, care abia sub culme lasa locul jnepenisului, si noaptea cazuse, pelerinii urcau orbeste. Din 5 in 5 pelerini unul purta o facile. Cand in padure intunericul a luat proportii de bezna facliile au fost aprinse. Convoiul urca solemn intr-o tacere tulburata numai de fitilul flacarilor fumegande, de trosnetul vreascurilor calcite in picioare sau de vreo pala de vant care fermata bolta inalta a frunzisului des.

              Odata ajunsi sus, pelerinii s-au strans in cerc, in jurul rugurilor unde dupa traditie trebuiau sa vegheze  pana la rasaritul soarelui, mancand glumind cantand si jucand hore  Flacaii si fetele se retrageau in jepi si se harjoneau.

               Cum rasarea soarele, toti se ridicau in picioare cu fata spre rasarit, ridicau mainile spre soare apoi ingenuncheau si multumeau cerului ca li s-a dat prilejul sa mai urce un an pe munte sis a traiasca aceste clipe fericite chefuind si horind de se cutremura muntele. Petrecerea pe munte tinea toata dimineata. Dup ace luau masa de pranz pe culme, trebuiau sa coboare indata ca sa nu-I prinda asfintitul pe culme. Coboratul era liber, fiecare cum dorea singur sau in grup. Tineretul cobora harjonindu-se in fuga. Dupa datina muntele trebuia sa ramana gol  la asfintitul soarelui. Se credea ca apusul soarelui trebuia sa-I prinda pe oameni in sat la casele lor ca sa le mearga bine tot anul.

               Aceasta urcare colectiva pe munte a fost asimilata de biserica. in convoiul de pelerine urcau si preoti cu dascali, purtand prapuri si cadelnite. Pe culme faceau o slujba dimineata la rasaritul soarelui, la locul numit Altarul. Astfel ritualul urcarii pe munte si a inchinarii la soare a fost inclus in in sarbatoarea unei zile de praznic crestin.

                                                             (Romlus Vulcanescu: “Mitologie Romana”)