Post nou [draft] Miercuri, 21 Nov 2012, 16:49

Pășuniștii de duminică

În natură de ajungem,

Ca babetele ne plîngem

Arătăm precum hamalii,

Încărcați urcăm pe cale

Suntem însă ca vandalii,

Pustiim totul pe vale

Iar în urma noastră-i jale!

Nu ne place în natură

Nu o respectăm deloc

O spurcăm parcă cu ură,

De ajungem într-un loc

Iar priveliștea ne fură

Cu uimire exclamăm:

“Ce peisaje de legendă

Cît ne place-aici să stăm

O să-l trecem în agendă

Iar pe hartă-o să-l bifăm!”

Ne dezbrăcinăm la brîu

Apoi „Pleosc” cu sticla-n rîu!

Mă gîndesc în sinea mea,

Cum de oare e posibil

Ca să faci un gest oribil,

O asemenea belea

Și apoi să spui sadea

Că peisajul îl admiri

Oare Iudă, nu te miri?

C-ai ajuns de unul singur, tu ca să te contrazici,

Că ai spus o vorbă mare, ș-apoi totul ca să strici?

Cum să fie frumos locu,

Dacă trece dobitocu,

Și-n apă aruncă sticla

Și apoi ne dă cu tifla?

Că eu încă mă crucesc

Și nu pot să te halesc

Cum ai pîngărit natura

Și cum ți-ai vărsat tu ura?

Pe un lucru-așa de sfînt

Cum nu este pe Pămînt!

Iar în rîu de ne spălăm

Chiar deloc nu cugetăm

Șamponul îl folosim

Peștii ca să-i otrăvim

„Pășuniști” din tată-n fiu

Noi ucidem tot ce-i viu

Pădurii de-i dăm ocol

După noi lăsăm pîrjol,

Iar prin crîng cînd trecem noi

În urmă lăsăm gunoi

Pîn la cer clădim mormane

De conserve și borcane!