7.08
Dimineata
ne sculam cam anchilozati din cauza terenului denivelat
pe care am dormit, dar proaspeti si dornici de drumetie.
Facem inventarul la piine si constatam ca am intrat in
ratia de alerta. Trimitem un 'commando rapid' spre cabana
Bilea Lac cu misiunea de a face rost de piine pentru ca
apoi sa ne intilnim in urmatorul punct de pe traseu:
refugiul Fereastra Zmeilor. Marius si Nicu pleaca
val-virtej, noi ceilalti mai catinel. Traseul pe care il
urmeaza grosul 'corpului expeditionar' este pina la un
punct comun cu al 'commando-ului' , dar apoi se bifurca
si noi urmam poteca de creasta. Urcam o culme si ne
indreptam spre saua Capra, dar la un moment dat ajungem
la o saritoare pe care nu o traversez decit eu (pentru a
face o poza grupului) apoi coborim cu totii prin ea spre
o poteca mai sigura. Mergem inainte. Ajungem la poalele
virfului Iezer. Poteca marcata urca pe munte deci urcam
si noi.....30 de minute de urcus pieptis, care ne taie
rasuflarea. Privelistea de pe virf face toti banii si tot
efortul. Raminem pret de un sfert de ora in extaz apoi
coborim in saua Capra si continuam traseul pe linga lacul
Capra. Dana tipa ca ii e foame si pentru ca noi sustinem
ideea mesei in comun la refugiu, se supara si o ia
inainte de nu o mai putem ajunge. Catinel, catinel ne
punem si noi in miscare si ajungem la un loc de unde
putem vedea refugiul. Cit se poate vedea in jurul lui loc
de pus cortul nu-i. Cu teama in suflet continuam traseul
si ajungem la poalele unei pante care se pare a fi
ultimul hop inainte de tinta. In creasta un salvamontist
ne zimbeste cald. Ajungem linga el si dupa ce se
recomanda (Ducu de la Alexandru) ne spune ca loc de cort
nu gasim dar ca vom dormi cu el in refugiu.Dupa aproape
30 de minute ne vedem cu totii in jurul refugiului.
Baietii din 'commando' au ajuns cu mult timp inaintea
noastra cu 2 piini si un sfert si cu o punga de prune.
Punem masa si apoi urcam citiva dintre noi cu Ducu pentru
a vedea o stinca ciudata.Urcusul lui Ducu 'pina aici
aproape, sub virf' ne pune la grea incercare.
Dar
se dovedeste ca merita. Vedem doua stinci din
care una semana extraordinar cu o statuie din
Insula Pastelui. La coborire ne dam seama ca e
mai greu sa iesi de undeva decit sa intri acolo.
Coborim pe fund......Program de pregatirea
hranei, mincam la comun si apoi mai stam la
povesti cu salvamontisti si accidente. Ne culcam
pe la 10 PM. Paturile, din scindura tare si
dreapta se dovedesc a fi o binecuvintare pentru
spinarile noastre greu incercate de dormitul in
cort.
-5-
Autor: Mihai Naie Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 4203, Ultima actualizare: Duminică, 5 Nov 2000
puialexramonapui, Miercuri, 31 Iul 2002, 11:30 