Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului
Marathon 7500
Bike marathon 4 Mountains
Cazare Predeal
Cazare, Pensiuni, Hoteluri
Parteneri
|
Jurnale - Refugiul Coştila
Ajung pe vârful intermediar
Era o zi frumoasă de
marţi. Şi vineri ar fi trebuit sa plecăm la mare. Dar ei s-au hotărat
să amâne totul până după Paşti. Aşa că ar fi trebuit
să fie un weekend foarte plictisitor.
Dar în acea după-amiaza am fost la o diaporama. Super. Era prima mea diaporama
şi mi-a placut atât de mult încât aş fi vrut să mai vad şi altele.
Bineînţeles după ce-aş fi mâncat puţin (a durat vreo trei ore).
Şi de acolo am hotărât să mergem cu toţii să sărbătorim
reuşita diaporamei chestie la care eu nu aş fi vrut să particip. Dar a fost bine
fiindcă acolo am aflat că se pregătea o ieşire la munte.
Şi nu numai o ieşire ci aveam să ne căţăram.
Şi cum eu eram nou venită printre alpinişti, mi s-a parut super. Mai ales
că au început să-mi descrie împrejurimile. Ar fi fost în stare să-mi
plătească drumul numai ca să mă duc.
Aşa că într-o frumoasă noapte,
ploioasă, cu o ploaie măruntă de primăvară etc... am plecat la munte.
Şi ca totul să fie perfect unul dintre ei nu a venit, aşa ca am rămas doi
şi pe tren a venit şi supracontrolul. Un frumos început pentru un weekend de vis.
Ajungem pe la 7 în gara în Buşteni. Un cer acoperit, cu
nişte nori mari de ploaie. Urât de tot.
Începem să urcăm spre refugiul
Coştila. Un drum de o ora şi jumătate, care datorita mie (nu mă
mândresc cu asta), pentru că nu am a mai urcat pe munte cu rucsacul de mult s-a transformat
într-un drum de doua ore şi jumătate. Pe la zece eram şi noi la refugiu. Partenerul meu de drum
râdea de mine pentru eram obosită iar el avea chef de căţărare.
Auziţi şi voi căţărare după ce ai urcat un traseu de
două ore. Nici vorbă eu vroiam să dorm şi chiar aşa am
şi făcut. După-amiaza aveam să descopăr minunata
privelişte care o ai când priveşti de la refugiu şi aveam să
mă bucur de ea. Şi am mai descoperit ceva. Lângă refugiu este o
stâncă folosită pentru căţărare, de fapt sunt mai multe
stânci, dar eu m-am căţărat doar pe una. De fapt am încercat doar.
Adevărul este că nu am ajuns până sus.
Dar lângă refugiu mai este o
stâncă pe care pot să se caţere şi începători ca mine: Belvedere.
Frumoasă privelişte......
Dar să ajung la motivul pentru care m-am apucat
să depăn amintiri. A doua zi, adica sâmbătă, n-a mai fost vreme
atât de frumoasă. A plouat toata ziua. Pe la prânz au venit doi tipi din
Bucureşti care mi-au vorbit pentru prima dată de alpinet. Erau plouaţi
şi îngheţaţi. Au stat doar vreo cateva ore la refugiu dupa care au plecat. Din nefericire nu le-am
reţinut numele şi nu aş putea să spun prea multe despre ei. Dar mi-ar
plăcea daca m-ar contacta. Aş vrea să ştiu cum au ajuns acasă...
Noi am plecat duminică de la refugiu.
Ieşise soarele şi era din nou vreme bună. Am fi putut sa ne căţăram pe
stâncă. Însă trenul nu statea să ne aştepte pe noi aşa
că trebuia să plecăm. Mi-am luat la revedere de la refugiu şi am plecat spre
oraş cu gândul că într-un viitor nu prea îndepărtat aveam să
mă întorc şi să escaladez acele stânci.
Irina Roşu
| Autor: Irina Rosu Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 12147, Ultima actualizare: Duminică, 5 Nov 2000 | Legaturi cu Ghidul Montan:
|
O poză: [N-am găsit] |
|
Un articol: [N-am găsit] |
|
Un traseu:
|
|
Comentariu | Andreea craciun, Luni, 9 Sep 2002, 12:33
Au trecut 2 ani. Ai mai fost in Costila? Daca-nu, pregateste-te sa-ti dai jos parazapezile, ca "E interzisa intrarea cu paranameti"!
| marius turtă, Duminică, 24 Nov 2002, 5:19
hi he he
| Comentarii pentru acest articol |
|