-3-
121/4 h. Land Roverul se scurge impetuos-silentios pe străzile Văii Aurii apoi taie Pădurea Dumbrăvii în drum spre Plătinis. Mă întretin cu Tania, recent revenită din Călimani, abordându-i dinspre defileul Muresului, neajungând măcar în creastă, contrariată de inadvertentele unei hărti recente ?! Apoi , în timp ce valsăm pe spiralele ascendente , admirând culorile mirifice ale toamnei, tremuratii mărunti bănuti galben-aurii ai mestecenilor, pistruit-galbenele frunze de paltin, sângeriile frunze de plop piticit pe taluzurile aride, pajistile cu otavă abia cosită , alb-argintiile diademe ale scaietilor alipiti solului, rubinii cercei ai măcesilor si tufelor de păducel , reusesc treptat să evadez din mine si din cotidian căutând inutil făgărăsenele culmi dantelate, azi coplesite de neguri. Gura Râului , undeva la dreapta. Molizii , plantatiile de larice substituie treptat foioasele. Fagii roscat-ruginii mai punctează ici colo verdele tonic. Cochete căsute de vacantă răsar în pajistea alpină înlocuind dărăpănatele , pe zi ce trece, sălasuri de vărat. O culme golasă din dreapta anticipează versantii estici ai Cindrelului . Departe, peste v. Sadu, m.Negovanu îsi etalează din când în când alpinele culmi. M-tii Lotrului sunt mai mult intuibili . Totul îmi aminteste de tura de primăvară timpurie, în premieră, pe vf. Cindrel (2244 m, parcă de Florii 2001) .
Intrăm în
Păltinis. Santier . Vile somptuoase ,terminate, o multime în constructie. O modestă săgeată spre stg. indică Schitul. Coborâm spre statiune. Telescaunul isi poartă scârtâind goalele gondole. E soare. Per ansamblu statiunea arată bine. Trecem pe sub bolta de beton. Abandonată cabană cu un parckimg acoperit cu sindrilă transformat în loc de înoptat pentru caii de muncă. Mizerie. Continuăm spre v. Sadu-Rozdesti. Pe un drum forestier putin întretinut. Aer tare. Cu miresme de cetină. Si muschi. Si bureti de tot felul. Lucretia filmează. Tania culege cadru după cadru cu foto-camera digitală Olympus. Toropit în fotoliu mă încarc de imagini. Ciudat, decupez parcă fotografice cadre, abia uneori realizând armonia de ansamblu. Lipsit de propriul Canon EOS 5 mă simt temperat în pornirile investigatorii de inedit. Cabane forestiere în paragină. Busteni de molid gata de încărcare. Ogase săpate de torenti. Praguri. Bolovani-capcană. Serpuinde curbe. Liniste. Pămătufuri de zburătoare. Gălbenele.Păpădii. Rătăcite-n anotimpuri margarete. Violeti ciulini ursuz-teposi.
V. Sadu. Zglobie, tumultuos-povestitoare, alergând la vale pentru a se odihni o leacă în lacul de acumulare de la Gâtu Berbecului apoi prăvălindu-se-n hidrocentrala Sadu.
nbsp; Trecem spre malul drept apoi continuăm amonte. Muncitori forestieri . Tractoare. Peridoace auto-încărcându-se cu busteni. Rozdesti. O punte spre malul stg. , o poiană, câteva constructii silvice abandonate si o săgeată-marcaj -Refugiul Cânaia 1 1/2 h. Din nou amintirea superbei ture pe Cindrel, în final reîntoarcerea prin Sadu-Răsinari-Cisnădioara-Sibiu, la înfloritul ghioceilor, mălinului sălbatic, prunilor, ciresilor, piersicilor...
Înguste lunci acaparate de buretii molatecilor muschi verzi-albăstrii . Si bureti. Colonii de ciupercute desprinse din ilustrate cărti de povesti. Ogase, făgase, tăiate-n plastelina carosabilului neântretinut, exploatat vajnic. Urcăm spre cumpăna apelor, la Steflesti, vârful cu acelasi nume apărând treptat spre stânga . O răspântie de drumuri si un alt idicator turistic -Obârsia Lotrului prin Steflesti 6 ore. Urcăm serpentine, dăm în gol alpin-poiană largă, cu Cindrelul-Jujbea Răsinarului spre dreapta si mai departe, vf. Steflesti la stg. Indicator săgeată-Voineasa prin Obârsia Lotrului 10-11 ore. Nevăzut curtatul de două ori în 2000 Parâng. Nici tipenie de om. Nici urmă de stâne, cabane silvice. Drum forestier, ceva mai bun apoi , la coborâre spre obârsia v.Frumoasa , scurmat de torente , cu traverse de viituri, filiforme izvoare, pârâiase. Tara molidului .
Sadoveniana lume de basm, pescuit, vânătoare. Versanti domoli, relativ îndepărtati, îmbrătisând o luncă sinuos descendentă o dată cu meandrele v.Frumoasei treptat crescândă. Sclipiri argintiu-violete de apă putin adâncă ,
alunecând prin albia căptusită de mărunte pietre de râu drapate cu muschi. Tăiem valea prin albia nu mai adâncă de un lat de palmă apoi coborâm în josul malului drept. Soarele după amiezei de octombrie taie oblic peste molidis , se furisează cu tandre mângâieri prin panasele ierburilor bej-ocru din luncă , iscă mii si mii de sclipiri diamantine deasupra măruntelor creste de valuri susurânde. Coborâm adesea pentru a inspira nu aerul căldut-eterat ci natura însăsi, admirând buretii, florile trecânde, culegând buchetele de afin sau merisor cu rosii , dulci-amărui-acrisoare fructe . Fluturi albi, zeci, valsează imprevizibil deasupra drumului îngust . Cad subit si câteva calde picături de ploaie. Continuăm , fără grabă, netulburati de nimeni, de nimic. Admirând metamorfoza cerului, norilor alb-cenusii, fragmentatelor corăbii , periatelor de-ale văzduhului nesimite rafale pene alb argintii. Îl rog pe Vali să mai oprească o dată . O hribă aciuată strategic sub poalele unui molid , sus, pe înclinatul taluz, mi-a atras atentia. Mă catăr culegând un buchetel de merisor (coacăz) , recoltez mânătarca cu calota cât un cap de copil si de lângă ea, abia răsărită din solul pietros-frunzos, o alta, pitică, densă, cu parfum inconfundabil. Valea se lărgeste treptat. Dinspre m-tii Lotrului sosesc abandonate drumuri forestiere acompaniind mai mici văi , în dreapta , ceva mai departe, vedem o cabană silvică si necesarele acareturi gospodăresti, bine întretinute.
Oprim pentru o binevenită gustare. Bucurându-ne de soare , imaginându-ne un sejur de câteva zile în aceste locuri perturbate doar de murmurul, bolboroseala neinteligibilă a văii. Albe, rectilinii fuioare de reactoare amalgamate norilor brăzdati , zdrentuiti, convertiti în destrămate plapumi prin care azuriul expandează treptat. Plecăm , apropiindu-ne de Tărtărău ( indicator stg. Obârsia Lotrului 16 km) , cu alte căsute de vacantă, cel putin una extraordinară ca arhitectură, veritabilă punere în valoare a mestesugului prelucrării lemnului, dulgheriei traditionale, altele impunând prin grandoare, ostentatie, unele aflate în constructie. Versantii cu molizi sau retras mult la confluenta v.Frumoasei cu cea superioară a v.Sebesului. Dăm de lacul de acumulare de la Oasa Mică. Si de asfalt. Din nou violet-argintii licăriri ale întinderii de apă. Alternând cu bronzuri roscate.Mai jos, peste baraj, turlele lucioase ,de tablă zincată, ale bisericii din Oasa Mică , sarpante acoperite cu ardezie sau eternit sur. Mtii Sureanu isi fac aparitia. Rotunjit, imens gol alpin pus în valoare de blânda lumină a după amiezei. Trecem barajul si coborâm spre Sebes (46 km). Soseaua asfaltată lasă treptat locul celei desfundate, forestiere, distrusă de peridoace, TAF-uri, de nimeni întretinută . E si mai rea decât vara trecută (31 aug.-1 sept.) când trecusem pe-aici cu Papa si Iancsi după scurta tură-n Parâng (vf.Mija-La Avion-v.Rosiile-Groapa Seacă). Pustiu.
Vale cu apa închistată-n lacul de acumulare apoi lansată-n canalele de fugă si-n final în turbinele situate câtiva km mai aval, în dreptul celui de-al doilea lac de acumulare, mult mai mic dar pitoresc. Versanti apropiati, frizând verticala, acaparati de molizi intercalati cu stâncării stratificate , în câteva locuri veritabili pereti dominati de ciclopic-statuare formatiuni . Pini cu sfrijit-scorojite trunchiuri roscat-ruginii, înfipti în roca dură, înăltându-si deasupra hăurilor umbrite umbrelutele coroanelor mici, picturale, amintind de gingasele acuarele extrem orientale. Tufe-smocuri aurii de salcie pitică .Verzi deschis frasini. Sângerii ciresi sălbatici. Galben portocalii carpeni, ruginiu-roscati fagi , mesteceni gratiosi plângându-si ramurile în bătaia brizei serii. Oglindiri în ape. Întuneric. Si lumină. Nori reflectati dând impresia că sunt chiar fundul tangibil al lacului zăcând în aparentă nemiscare. Plutinde , pastelate frunze moarte-n frumos plastic. Păduri mozaicate, versanti, maluri răsturnate-n lac , simetric , vag difuz-tremurate la nedefinibila zonă de demarcatie a indescriptibilelor laviuri.În fată , obturând orizontul, dealuri cu pâlcuri de mesteceni, putini fagi, izolate gospodării muntenesti...
