Untitled Document
Lângă
noi o gospodărie tipică, cu grajd, şură, dependinţe , ideal
prim plan pentru imortalizarea vf. Colţul Bleanţului (
1368 m) la stânga , vf. Scăriţa Belioara la dreapta ( 1382 m)
şi Coşul Boului, grota cu tavan surpat situată sub vf.
Negrila , deasupra văii seci, spre limita estică a
Scăriţei-Belioara. Am făcut aprox. o oră până aici. Fânaţa
era acaparată de margarete, campanule, sunătoare, cimbrişor ,
tufe de măceş etalând florile roz pal , uriaşe bucheteînmiresmate,
de mireasă. Pe versanţii est-sud-estici alte gospodării.
Înguste parcele cultivate cu cartofi, ovăz câteva brazde abia
cosite. Civilizaţie la limita dispariţiei. Irecuperabilului.
Cine să mai ia aminte la toate aceste desuete mofturi
etno-ecologiste ?
Nu ne mai săturăm
să parcurgem cu privirile, de la poale spre creste, pereţii
abrupţi , lustruiţi de netezi, abia dantelaţi de smocurile de
iarbă, străpunşi de milenare fuioare de apă, turnuri semeţe
depăşind 120-150 m, cu decorativi mesteceni tremurându-şi
bănuţii frunzelor delicate , sălbatice vâlcele invadate de un
lăstăriş dens de păducel, carpen, sânger, corn, măceş,
alun , arţar ...ascunzând săritori surplombate.
Într-un
mic popas Dinu ne vorbeşte de obiceiurile locului , de sensul
cuvintelor vărat, iernat şi în veci neauzitul
până acum muntărit. Urcăm apoi muchea lungă a Brădăţelului
, spre lizieră, ne angajăm pe o cărare îngustă tangentă stânga,
ciugulim aromate frăguţe, admirăm uriaşi clopoţei albaştri
şi la 1,45-2 h de la plecare poposim în poieniţa de la Cornul
Pietrei .
Ne dregem
setea , stimulăm energiile interioare cu smochine, napolitane,
jeleuri de fructe, Dinu ne pune în teren arâtându-ne
obârşia pârâului Scăriţa în avalul căreia se
desfăşoară pe aprox. 5,5 km Cheile Pociovaliştei, spre nord
vest culmea dincolo de care curge firul cu debit mai mare a
Runcului traversând cheile cu acelaşi nume, lungi de 1,5 km,
în depărtare masivul Bedeleu ...Plecăm după aprox. 20 min.
şi imediat dăm de marcajul turistic, triunghi albastru, imens ,
plasat de Dinu pe un fag secular pentru a fi uşor remarcat de
ocazionalii drumeţi.
Marcajul
vine dinspre Cheile Pociovaliştei , din poieniţa Cornul Pietrei
spre Şesul Craiului fiind comun cu cel nemarcat până aici,
venit din Poşaga de Sus-Răstoaca.
Urmează
urcarea spre rezervaţia Şesul Craiului , trecând pe lângă
vf. Scăriţa Belioara, urmând, pe un soare tot mai intens uşor
infiltrat printre coroanele pinilor decimaţi de incendiu ,
serpentinele tot mai scurte ale cărării bine demarcate, luând
aminte la o pleiadă de inflorescenţe , minunate flori, multe
din ele endemisme .
Mai poposim
câteva minute şi ne rehidratăm într-un loc de belvedere spre
Pociovalişte-Bedeleu apoi continuăm spre vest-nord-vest,
traverăsm zona rezervaţiei dendrologice marcată-delimitată cu
o tablă indicatoare şi pătrate roşii-alb incadrând un
R-negru , cu fagi, mesteceni, carpeni, molizi, pini, arţari,
plopi , alun , frasini ...convieţuind atipic , arăt
companionilor un şarpe de sticlă ( maroniu-nes , lucios,
aparent translucid, nu mai lung de 25-28 cm , furişându-se
timid printre ieruri) după care ieşim în gol alpin , deasupra
masivului, versanţilor sud estici acidentaţi, şi mai
spectaculoşi din acest loc . Alt popas. Şi fotografii . Ce
minunate exemplare de ochiul boului, albastre-violet
corole , galben portocaliu intens stamine,văzute pe pereţii
Cheilor Turzii în urmă cu două săptămâni , în Gutâi, pe
Creasta Cocoşului dispăruseră de vreo câţiva ani (semnele
poluării băimărene ?).Continuăm urmând spre vest-nord-vest
creasta golaşă, custură pe alocuri la stânga, împădurită
spre dreapta. Ne oprim pe succesivele locuri de belvedere
indicate de Dinu şi Marlene , ajungem şi la ad hoc
botezata Trambulina lui Kalman , locul de unde nefericitul
clujan se avântase în urmă cu ani şi ani .precum legendarul
Icar , în gol.
De aici
admirăm Staţiunea Băişoara, Muntele Mare (1826m) , cătunele
munteneşti frumos grupate, sub noi, într-o poiană acoperită
cu fânaţă , La Măteoaie, un loc de vărat cu o casă ,
grajd, şură specifice . Refugiu nevisat pentru Dinu şi Marlene
într-o tură
-3-