Jurnal Apuseni. Gilau-Muntele Mare - Partea a VII-a
Untitled Document
Virez
posac stânga, spre Buru .Conduc fără grabă scrutând culmile
Bedeleului , pereţii alb-suri, văile adânci din care se înalţă
zdrenţele negurilor diafane. Ajungem în dreptul indicatorului
-stânga Cabana Buru. Pe aceeaşi parte, ceva mai jos cu aprox.
100 m , Stânca Fecioarei, întunecată, abruptă, domină
valea largă a Arieşului.
Opresc la umbră şi
dotaţi doar cu aparatul foto ne pregătim să întrăm în
pârâul Borzeşti, respectând întocmai indicaţiile din acea
dimineaţă ale lui Dinu.
Dinspre amontele
Arieşului apare o Dacia albă . Semnalizează. Opreşte în rombă
în spatele nostru. E Dinu cu Marlene care, mai în glumă , mai
în serios ne reproşează :
-Aţi vrut să o
tuliţi fără a ne fi luat rămas bun ?
Ne explicăm
reciproc sursa regretabilei confuzii şi apoi, eliberaţi de
angoasă, nespus de bucuroşi de turnura evenimentelor ,
traversăm şoseaua, urcăm pe la baza baza Stâncii Fecioarei pe
un drumeag larg, lăsăm la stânga marcajul triunghi roşu (
dacă-l urmezi nu vezi absolut nimic din acest minunat loc) şi
intrăm pe firul umbros al pârâului cu extrem de puţină apă
cu toată aversa nocturnă.
Remarcăm pătratul
roşu incadrat cu alb şi R -ul negru delimitând zona protejată
. Continuăm spre amonte. Relativ repede dăm de nişte mici
cascade succesive, filiforme, prelinse pe piepţi compacţi de stâncă
amintind de bazalturi sau andezituri îndelung şlefuite. Altele
şi-au săpat înguste canioane, nu mai late de 25-45 cm prin
care fuiorul argintiu-lăptos al apei curge susurând.
Impresionează sălbăticia
locului, lipsa agenţilor poluanţi tipici locurilor locuite
amonte ( cârpe, butelii din plastic pt. sucuri, untdelemn , ape
minerale, anvelope, încălţăminte, pungi şi folii de plastic,
doze spray...) . Ceva mai sus tufele de alun, carpen, arţar,
apoi pădurea tânără de foioase sunt străpunse de recente
căi de acces pt. TAF care ajung în buza dreaptă (geografic) a
văii.
Specii exuberant
dezvoltate de ferigi, clopoţei. Culturi sănătoase de
urzici obraznice.
Curs bolovănos
accidentat. Alunecos din cauza muşchilor verzi întunecaţi, mâzgăi
, aluviunilor bentonitice, frunzelor în diferite faze de
putrefacţie, ramurilor uscate, diabolic ascunse capcane pentru
picioare .
Meandre orizontale
urmate de imprevizibile praguri. Abordate direct.
Într-un loc pereţi
şi o bulboană. Profităm de un pervaz şi un trunchi scurt de
stejar înfipt în albie. Altfel s-ar fi impus escaladarea
versantului stâng pentru depăşirea obstacolului.
E o zăpuşală
teribilă . Presiunea atmosferică adună căldura degajată de
versanţii apropiaţi , întreaga umiditate , comprimându-le
spre albie, locul nostru de deplasare.
Am depăşit Cascadele
Mici Borzeşti şi după o scurtă zonă plană unde
remarcăm o tablă indicatoare avem de parcurs cealaltă etapă,
nebănuită măcar, Cascadele Mari Borzeşti.
Apar praguri mai
mari, de 2-3 m , cu coveţi adâncite în stânca monolitică ,
marmite , oglinzi mai mari de apă în care luminile şi umbrele
se reflectă pictural-impresionist.
Abordăm pieptiş
totul. În premieră şi pentru Marlene şi Dinu care cu altă
ocazie ocoliseră anumite porţiuni excesiv de umede, alunecoase,
parşiv-ostile.
Dăm de cea mai mare cascadă , povârnită
6-8 m la mai bine de 65-75 % , cu un prag aproape vertical de
aprox. 3-4 m, cu apa scursă-n jgheab apoi dispersată-n evantai
larg.
O depăşim şi
continuăm spre ultima porţiune remarcând schimbarea structurii
geologice, apariţia calcarelor , aluviunilor păstoase de
bentonită , alb-sure. La două ore de la plecare ieşim pe un
bolovăniş abrupt , apoi un deset obraznic de sânger, corn, arţar
şi carpen în apropiere de o exploatare minieră de betonită
şi o fostă moară, total părăginită. Imediat Dinu ne arată
stâlpul turistic cu săgeţi spre Cheile Turzii, 8 km, 2-3 ore,
respetiv Cabana Buru. Revenim în aprox. 1,1-1,15 h la maşină,
de această dată urmând marcajul turistic triunghi roşu.
Convinşi pe deplin că dacă n-am fi parcurs pârâul pe firul văii
n-am fi văzut
-7-
Autor: Petru Lucian Goja Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 5213, Ultima actualizare: Duminică, 5 Nov 2000