Jurnale - Concediu 2001

Creasta Virtopel-Arpasel - obiectivul zilei - si Caldarea Fundu Caprei

"Revolverul"

Iepurele cu trei urechi ... sau cel putzin asa se vede din vale!

Dimineata. O noua zi. Cerul senin ne da sperante ca am scapat in sfirsit de aversele de ploaie din zilele precedente. Speranta desarta dupa cum se va vedea, dar omul cit traieste spera! Facem bagajele si plecam cu totii spre Capra. Aici ne despartim in doua. Unii ramin sa faca plaja - soarele e sus si nici un nor nu-l intuneca! - si sa umble pe crestele din jur iar noi (aceiasi formatie din tura pe Brina Costilei) pornim spre Fereastra Zmeilor. Coborim in Fundul Caprei si apoi o luam pe sub Arpasel. Limbile de zapada, care mai sint uneori pe aici in aceasta perioada, anul acesta s-au topit mai repede datorita zapezii putine din iarna. Terminam traversarea si incepem urcusul abrupt spre Fereastra Zmeilor. Ajunsi aici avem ocazia sa admiram stincoasa si putin umblata caldare a Virtopelului, poteca de creasta care trece pe la "Trei pasi de moarte" si poteca care merge de-a coasta prin Caldarea Pietroasa, traverseaza Caldarea Virtopului, trece prin Portitza Fruntzii si ajunge in Podragel si apoi peste creasta Podragului la cabana de linga lacul cu acelasi nume. Drum care mie nu-mi trezeste amintiri prea placute.

Acum 2 ani, cind tot ca acum aveam tabara la Balea, am trecut pe creasta la Podragu cu intentia de a ne intoarce prin Podragel. Vremea era superba asa ca am plecat fara hainele groase si pelerine, doar cu putina mincare, un schimb subtire si o folie de plastic pentru orice eventualitate. La intoarcere s-a pornit ploaia si Laura fiind mica, drumul cam lung, am hotarit sa ne intoarcem la cabana. A doua zi a plouat continuu si am fost nevoiti sa plecam chiar si in aceste conditii. Cinci ore am mers prin ploaie si vint, pina am ajuns la corturi unde am putut sa ne schimbam cu ceva uscat si sa bem un ceai cald. Ne-a fost invatatura de minte. Chiar daca esti in plina vara si nu vezi nici un nor pe cer, la peste 2000 m se pot schimba multe peste zi!

Fereastra Zmeilor

Caldarea Fundul Caprei vazuta din Creasta Virtopelului

Dar sa lasam amintirile si sa trecem mai departe la tura noastra. De aici incepe in stinga noastra Creasta Virtopelului care se continua, dupa ce primeste din nord Muchia Albotei in virful Fintina, cu Creasta Arpaselului. La inceput urcam pe niste tapsane inierbate de pe versantul sting care putin mai sus ne scot in creasta. De aici se vede perfect linia ascutita a crestei pina pe Virful Virtopel. Pe versantul nordic, mult mai abrupt ne intimpina binecunoscutul suierat al marmotelor care se joaca citiva zeci de metri sub noi printre stinci. Incepem parcurgerea crestei care se face din ce in ce mai ascutita si mai abrupta spre nord. Mergem exact pe linia crestei fapt care ne obliga uneori sa facem ceva echilibristica fara a fi insa nevoiti sa ne legam in coarda. Dar desi deasupra este senin, se pare ca se repeta figura de ieri. Niste nori negri apar de dupa Butean si incep sa se auda binecunoscutele tunete. Evaluam rapid situatia. Sintem aproape de ultima strunga inainte de virful Virtopel. Daca o luam in sus, urmatorul loc de retragere va fi vilcelul dinainte de Urechile Iepurelui, dar pina acolo avem de parcurs o creasta stincoasa si aeriana unde am fi pe post de paratrasnet. Tunetele se aud tot mai aproape si ne determina sa o luam repejor la vale. Panta desi inierbata este puternic inclinata si ne obliga sa inaintam cu atentie.

Pe Creasta Virtopelului

Tunetele se aud tot mai aproape...

Sintem in Cetatea Virtopel, o zona stincoasa, salbateca si putin umblata aflata sub virful care i-a dat numele. Coborim vreo 40-50 m si apoi traversam spre dreapta pe deasupra unei rupturi de panta. Ajungem pe linia unui jgheab stincos care se vede clar ca se termina in poteca marcata. O prima treapta destul de inclinata dar totusi inierbata ne conduce in miezul problemei. Un sir de 3-4 saritori, partial umede, nu prea mari, dar cu saltele bine garnisite cu bolovani de toate marimile ne asteapta. Daca tot avem echipamentul de catarare la noi, profitam de ocazie, batem un piton, legam corzile si coborim fara probleme cei 45 m. Recuperam corzile si ajungem la marcajul care se afla la vreo 15-20 m sub noi.

Coborire in rapel din Creasta Virtopelului

Parca pentru a ne face in ciuda norii se mai risipesc si acum ne pare rau ca am coborit. Am fi putut merge macar pina in Saua Virtopelului si sa coborim pe acolo. Ni s-a facut foame asa ca mincam ce avem prin rucsaci si apoi intindem pasul catre Lacul Capra. Ajunsi aici ceatza ne invaluie din nou si citiva stropi de ploaie ne grabesc in coborirea catre corturi. De data asta, e mai rau ca zilele trecute. Ceatza coboara pina la corturi, ploaia incepe sa fie tot mai puternica asa ca restul zilei ne-o petrecem in cort ascultind darabana ploii pe tenta cortului.