Arhiva articolelor Alpinet - ALPINinfo ianuarie-februarie 2001

Vara iarna la munte

Pentru trecerea în mileniul trei, membrii Clubului Alpin Român Galati au organizat o turã în muntii Bucegi, mai precis în Poiana Costilei. Dar pentru ca tura sã aibã caracter national, ne-am apucat sã dãm telefoane si sã facem invitatii. Pentru gãlãteni aceastã iesire a fost ceva special pentru cã doi dintre membrii clubului, Mona si Emil Tufã, s-au hotãrât sã-si uneascã destinele cu 24 de ore înainte si câteva zile din “luna de miere” le-au petrecut cu noi la munte.
Din Galati, în primã fazã, am plecat sase persoane: Marian Anghel, Virgil Mâslea, Dragos Mancas, noua familie Tufã si eu, dar în garã ne-am întâlnit cu alti trei colegi, Marian Caval, Dana Avram si Eugen Teodorof, care s-au hotãrât sã ne însoteascã în tabãra noastrã. La aceasta si-au anuntat participarea si colegi din Timisoara si Cluj cu acestia întâlnindu-ne în dimineata zilei de 29 decembrie 2000, în garã la Busteni.
Spre dezamãgirea noastrã nu am gãsit zãpada la care ne asteptam, doar pe vãi era putinã, iar în oras parcã era toamnã. Dupã un scurt popas la Cãminul Alpin, am pornit spre poianã. În drum am admirat Blidul Uriasilor, care era complet înzãpezit si eram optimisti în privinta zãpezii. La traversarea vãii Gãlbinele parazãpezile au fost folosite pe post de “paranoroaie”, iar pioletii pentru a frâna “alunecatul” prin noroi.
Nu micã ne-a fost mirarea când am ajuns si am constatat cã va trebui sã montãm corturile în noroi. Dupã ce ne-am instalat toatã lumea, o parte la cort si o alta în stânã, împreunã cu Marian , Emil, Virgil si Cladiu am plecat în recunoastere. Ne propusesem pentru ziua de 30 decembrie sã parcurgem Valea Coltilor. Dupã o scurtã hãlãduialã printre copaci si boscheti am gãsit Vâlcelul Ascuns pe unde se face intrarea în V. Mãlinului, iar mai sus se desparte si intrarea în Valea Coltilor. La retragere eu cu Marian si Claudiu ne-am întors prin Vâlcelul Ascuns, iar Emil si Virgil prin V. Poienitei care iese direct în poianã.
Dimineata zilei de 30 ne anunta o vreme frumoasã asa cã în jur de ora 8,30 am pornit pe V. Poienitei si apoi în Valea Coltilor, unde în ultima parte s-a dovedit necesarã folosirea coltarilor. La aceastã turã au participat M. Anghel, Emil, Virgil, Claudiu, M. Caval si eu. Pe la ora 13,00 am ajuns în Strunga Coltilor, unde ne-am retras în rapel pânã în V. Gãlbinele. Am fãcut un mic popas si la Refugiul Costila, care era ocupat de cei din Bucuresti.
La tabãrã venise si Leu din Cluj, ceilalti colegi ai lui fiind plecati în Fãgãras. Dupã ce am fãcut câte o bãitã la copcã, ne-am adunat la foc si ne-am pus pe povesti. În jur de ora 21, surprizã, primii fulgi de zãpadã îsi fãceau aparitia. Într-adevãr noaptea a nins si a viscolit, iar dimineatã cortul nostru, autentic românesc - Cerna II, s-a dovedit a fi cel mai rezistent.
În ziua urmãtoare, 31 decembrie, ne-am orientat spre o turã mai lejerã, dat fiind faptul cã era ultima zi din mileniu si trebuia sã facem pregãtirile pentru a intra cum se cuvine în noul an si nu numai. Asa cã am plecat împreunã cu Dragos, Claudiu si Alin, bãietii din Timisoara mergând si cu prietenele lor la Omu prin V. Cerbului. A fost o ascensiune plãcutã, dar eu nu am mai putut sã o finalizez neavând coltari, iar în ultima portiune acestia fiind necesari. Sub platou ne-a ajuns din urmã si Leu, care a continuat urcarea cu Claudiu si prietena lui. Alti colegi au urcat pe V. Urzicii si ºapului.
Reîntorsi în tabãrã ne-am format echipe si am început sã strângem lemne de foc. Dupã ce am adunat lemne cât sã prãjesti un porc mai mare, asteptam cu totii sã aprindem “piramida” de lemne ce avea o înãltime de 2 metri.Înainte de 12 noaptea, atmosfera era foarte abãtutã. Eu cu Virgil chiar am tras un pui de somn, probabil erau emotiile prea mari la trecerea în noul mileniu. Pe la 12 fãrã un sfert a început agitatia, toti pregãteau artificii, petarde. În Busteni parcã era un adevãrat rãzboi din cauza pocnitorilor si artificiilor. S-a bãut sampanie, s-a cântat, s-a dansat, a fost ceva foarte fain.
Eu, pe întâi ianuarie, am stat la tabãrã cu Dragos sã admir ninsoarea care începuse de dimineatã; o parte din bãieti au fost pe V. Seacã, o parte au plecat acasã. Seara am strâns corturile si ne-am îngrãmãdit cu totii în stânã. A doua zi urma sã plec cu Virgil spre Galati, iar Marian, Dragos si Leu s-au îndreptat spre Refugiul Costila. A fost o turã fainã care a avut douã pãrti: vara, iar apoi iarna la munte.
Cristi Boczar
Fotografiile sunt din filmul "Vara iarna la munte" realizat de echipa CRI.MA.