Jurnale - Jurnal Rodnei

        Frig din ce în ce mai accentuat prevestind bruma de peste noapte.
        Genunchi curtaţi de previzibilii cârcei.
        Dinu şi Marlene reduc ritmul.

        De regulă noi făceam un popas la locul în care cărarea se desparte de vale, un al doilea la limita rezervaţiei , câteva minute, ultimul la izvorul ce taie drumul aproape de ultima Întorsură , acolo de unde începe suişul lung spre parapeţi (aprox. 4-500 m până la Staţia Meteo).
        Ei săriseră acum aceste etape. Nici nu era de mirare după antrenamentul şi tonusul menţinut săptămână de săptămână pe coclaurile montane.
        Noaptea se lăsă repede, stelele , mii de licurici argintii , invadaseră cerul în timp ce micuţa Borşa iluminată de becurile galben-portocalii aducea cel puţin a cartier new yorkez .
        Ieşind în golul alpin pe la ora 21 simţirăm răcoroasa adiere a brizei dinspre zănoage apoi o făclie ilumină cu flăcări jucăuşe silueta lui Istrate venit în întâmpinarea noastră până mai jos de parapeţi, în mână cu o sticlă de ceai aromat, fierbinte.
        Îmi luă rucsacul şi cu câteva minute înainte de ora 22 intram în incinta staţiei lătraţi amical de paznicii tradiţionali, doi câini ciobăneşti şi alţi doi şorecari metisaţi.
        Am urcat la etaj în camera dogorind de căldura degajată de soba de teracotă apoi, dând curs invitaţiei lui Istrate , am coborât la o delicioasa ciorbiţă picantă din ciupercuţe de câmp.
        După ora 23 ne-am culcat . Am dormit mai mult dezveliţi .

        M-am trezit înainte de 7 admirând, a câta oare de acolo ? , zorii unei noi zile , răsăritul soarelui de după lanţul Munţilor Maramureşului şi Transcarpatiei Ucrainene.
        Noaptea temp. coborâse la 3 C , bruma argintie pudrând jnepenişul şi pajiştea ruginie de părul porcului. Căldarea Iezerului fu treptat mângâiată, de sus în jos, de razele aurii ale soarelui începând dinspre Piatra Albă şi Curmătura Pietrosului.

        Ne echiparăm , luarăm micul dejun iar la 8,10 ne luam rămas bun de la gazdă îndreptându-ne fără grabă spre vf.Pietrosul Rodnei .
        Istrate şi Dinu văzuseră un ciopor de capre negre cu un binoclu .
        Un căţeluş negru care decisese să ne preceadă pe cărarea ce urca în serpentine din ce în ce mai scurte pâlnia căldării alerta toate vietăţile aşa că înafara ţipetelor de marmotă-santinele nici măcar nu mai auzirăm nimic.
        Se anunţa o zi minunată.

        Lacul Iezer era acoperit 75 % de un strat opac, subţire, de gheaţă.
        Câţiva clopoţei păroşi scunzi, întârziaţi , câteva corole portocalii , puţine pămătufuri de ranunculus glacialis , nişte steregoaie ciupite de ger aminteau de exuberanţa florală din vara toridă abia trecută. Ajuns în creastă am tras câteva cadre spre sud est imortalizând succesiunea vârfurilor şi tarniţelor până la vf. Inău , altul spre piramida Ţibleşului , vf. Buhăescu Mare şi Mic, îndepărtata vale a Someşului Mare copleşită de mări albe de neguri...
        Dinu şi Marlene urcară pe vf. Pietrosul după care încercară să aştepte strălucirea soarelui pe oglinda Iezerului . Renunţară . Iezerul străluceşte în soare doar la primele ore ale dimineţii, vara, reflectând o porţiune din Piciorul Moşului.

-2-