Ce
killeri producătorii authtoni ! I-aş fi pus pe
designeri să facă 12 ore de munte încălţaţi cu minunile
lor moderne apoi, eram sigur , ar fi ştiut să facă
încălţări ca lumea.
Marlene mi-a căptuşit talpa cu
hârtiuţe şi celofan după care am continuat deplasarea
de-a lungul crestei , pe marcaj bandă roşie bine
întreţinut/înoit, admirând la stg. obărşiile
îngemănate ale v. Putredu , spre E un tău lenticular
aşezat pe culmea de legătură Tomnatec I-II.
După ce
am trecut Coasta Netedă am făcut un scurt
popas-ajustare-rehidratare , am traversat zona de
custură îngustă în care cărăruia se căţăra pe
stâncării , ca norocul, uscate (Dinu aprecie că iarna
aii se impune baterea unui piton pt. un rapel de câţiva
metri) , spre dreapta am admirat alte câteva tăuri ,
obârşie a Izvorului Roşu , loc de adăpare şi odihnă
de-amiază pentru hergheliile de cai aduse la vărat . Am
urcat Tomnatecu II şi imediat am observat doi turişti
apropiindu-se de crucea instalată pe vf.Inău.
A urmat
ultimul urcuş lung pe piciorul Inăului . Aici am
întâlnit un turist străin odihnindu-se, alţi 8
coborând din vârful Inău spre noi.
Am urmat cărarea pe curbă de nivel ce
duce spre Şaua cu Lac remarcând bucuros existenţa
firavului izvoraş strecurându-şi apa printre lespezi.
Dinu a ales un loc de prânzit ferit de
vânt , Marlene a pregătit bucatele iar eu am adus o
butelie de apă.
Am mâncat lăsându-ne arşi de soare
şi mângâiaţi de briză, ne-am delectat cu câte un
nes, mai puţin Marlene apoi ascunzând rucsacii într-o
înfundătură ne-am pregătit să urcăm pe vf. Inău.
Trecuse
de ora 15.
Dinu o luă în faţă, Marlene
îl urmă, eu făceam fotografii spre vf. Inăuţ
si Roşu .
Marlene remarcă un grup suind
gălăgios dinspre L.Lala Mic.
Era un călugăr tănăr
însoţit de 5 măicuţe, una înfăşurată
peste sutană cu o pătură roşie.
Ajunşi în Şaua cu Lac făcură
un popas, se rugară.
Circumspect renunţai să urc
spre vârf preferând să păzesc comoara
rucsacilor.
|
|
Imediat
se auziră alte glasuri. Veneau dinspre vf. Inăuţ. 2-3
turişti coborau spre Şaua Inăuţ.
La 16,20 luarăm rucsacii , coborârăm
spre Şaua Inăuţ apoi începurăm să urcăm vf.
Inăuţ decişi să continuăm până spre Cabana din
Pasul Rotunda sau cât mai aproape.
Dinu şi Marlene intenţionau să facă
duminică o bucată din Suhard, cel puţin vf. Omului.
Ceata monahală începu urcuşul Golgotei
Inăului .
Procesiunile de acest gen se
înmulţiseră în ultimii ani, o seamă de călugări
găsindu-şi vocaţia de ctitori de schituri sau noi
mânăstiri, puţine lăcaşuri de rugă şi cuget, cele
mai multe menite să stâmpere orgoliul individual.
Briza se inteţi, vf. Inău intră
treptat într-un con de umbră care ascundea L.Lala Mic
şi satelitul său,rotund, minuscul , Muchea Creasta
Pleşcuţei era în soare ca şi o bună parte din
frumoasa vale a Lalei decorată cu siluete de zâmbri
(Pinus cembra) şi flăcări galben aurii de mesteceni.
Am
început coborârea lungii muchii (E NE) accidentate a
Inăuţului spre Şaua Gaja. În 1 1/4 oră eram ajunşi
în şa făcând un scurt popas şi savurând ultimele
picături de apă.
Şi aici aveam să constatăm încă o
dată erorile de timpi menţionate pe săgeţile
indicatoare.
Se lăsa frigul în timp ce soarele
apunea aruncându-şi oblicele raze roşcate deasupra vf.
Inăuţ şi Roşu.
A urmat o traversare pe versantul estic a
Culmii Gaja drapată cu jnepeniş , ienuperi şi câţiva
scoruşi scunzi, ciupţi de ger după care am dat de un
drum excelent, lat, înierbat , urmând pe largi curbe de
nivel relieful, lăsând la dreapta ampla deschidere a
văii Gaja , admirând spre E NE frumoasele culmi şi
cele trei vârfuri principale ale Suhardului .
Versanţii estici erau ciuruiţi de
gropi. Iniţial am crezut că sunt consecinţa
infiltrării apelor pluviale , apoi efectul căutării
mistreţilor pentru ca în cele din urmă să realizăm
că sunt făcute în vederea plantărilor din primăvara
următoare. Admirabilă iniţiativă !
Apărură valauă sucesive, unele
dezafectate, altele cu apă rece, excelentă.
Marlene o luase binişor în faţă în
timp ce Dinu şi cu Mine tăifăsuiam mai la urmă.
În dreapta şi jos apăru liziera unui
molidiş, urmele unei colibe prăbuşite.
-5-
|