Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului
Marathon 7500
Bike marathon 4 Mountains
Cazare Predeal
Cazare, Pensiuni, Hoteluri
Parteneri
|
Diverse - Schimbari in munti
Motto: " E putin probabil ca stancile enorme care sunt
agatzate de o
vesnicie deasupra capetelor noastre, vor cadea in clipa asta, dar
ramane
o portita prin care ni se strecoara in suflet un fior de frica,
din care
se naste de fapt maretia cu care ne coplesesc muntii! Scurta viata
omeneasca e o unitate de masura prea mica pentru a masura vesnicia.
Nu
ne temem de stanci ci de eternitatea lor."
Mihai C. Vornicu
Stim cu totii ca muntii nu sunt vesnici, ca si ei s-au
nascut, au<
crescut, imbatranesc... Asadar "au viata prin tine", asa
cum scrie CUXI
in emotionanta lui carte "Singuratatea verticalelor".
Acel fragment, l-a
citat intr-un RT al sau DAN BELDEA -cel care nu putem crede ca nu
mai e
printre noi, pe lista si pe Munte- dupa ce trecuse pe langa crucea
lui
Cuxi, iar azi, draga noastra Cora, ni-l reaminteste in mesajul
emotionant "Ramas bun, Dan Beldea".
"Ranile" stancilor ( pete de alta culoare), grohotisurile,
aluviunile...
sunt dovezi ale "vietii muntelui mineral" si pentru ne-geologi!
Vesnicia, clipa! De cate ori, in cate un traseu, mai ales
asteptand in
regrupari, nu ne gandeam: "daca ar fi acum un cutremur?"
Sau de cate
ori, urcand, mai ales cap de coarda, spre "acolo unde nu ne
asteapta
nici macar o bancnota de 100 de franci" ( va amintiti cine
a spus asta?)
nu am gandit: "daca se rupe buza acestei bavareze ?".
"Daca se darama
un perete al hornului pe care il ramonez? Daca pica tavanul sub
care
tocmai atarn ca un paianjen?"
Cand suntem acolo ne gandim uneori la pericolul dislocarii
unei placi,
unui tavan, ne temem de viata noastra. Dar ne gandim uneori intr-o
astfel de zona a unui traseu -de ex. in "marea despicatura"
din Fisura
Artei sau in cea asemanatoare din Santinela Cheilor Manastirii Rimeti,
pe Turnul de Fildes, pe Pintenul lui Catalin sau pe Pintenul Vaii
Albe,
ne gandim acolo,
nu la viata noastra, ci la "viata" traseului": "oare
nu ar fi ranit grav
sau
chiar mortal acest superb si interesant, original traseu, in timpul
unui
cutremur?" Caci si traseele au viata, cand le dam noi viata,
cand ne
cataram in ele, le mangaiem, le ingrijim ca pe flori, le udam cu
transpiratia noastra, nu le lasam sa se ofileasca, sa moara...
Si astfel de "ipoteze" au devenit uneori realitate
-in timpul unei
generatii- voi enumera cateva. Adevarat ca eu nu stiu ca astfel
de
"demolari" sa se fi produs sub forta musculara sau greutatea
unui
catarator (desi e posibil, prize, mai mici, mai mari am "scos"
fiecare!)
ci la
cutremure, furtuni-traznete, inghet-dezghet, uneori fara motiv aparent,
"din senin" sau "de magan"-cum spune ardeleanul!
Ideea acestui subiect mi-a venit privind intr-o revista
franceza doua
poze facute din acelasi punct, ale celebrului Petit Dru, inainte
si dupa
ce natura a "demolat" o parte serioasa a traseului inaugurat
in 1955 de
celebrul Valter Bonatti. Voi scrie poate si despre "Schimbari
in Alpi";
acum
inventariez cateva schimbari din Carpati:
"GEANA LUI TRAIAN"- uriasa surplomba din peretele
Vaii Albe, s-a
prabusit cu un zgomot infernal care, in miez de noapte, a speriat
locuitorii din Busteni intr-un an din deceniul 4 al numitului de
curand
"secolul trecut". Relatarea lui Toma Boerescu despre acest
eveniment
geologic, transcrisa de pe una din cele 6 casete audio "Amintirile
unui
montaniard" pe care le posed, se afla in mapa lui Marian Anghel
pentru
revista "ALPIN info". Mi se pare ca si Nea Baticu mi-a
vorbit despre
asta. Poate Mircea Ordean il intreaba de "cutremurul din Valea
Alba" pe
venerabilul Alexandru Beldie, cand il mai intalneste in Cismigiu...
sau
stiti si unii dintre voi despre asta de la bunici, veterani.
S-a scris pe lista Costila ca au cazut: ARIPA din "Memorialul
Emilian
Cristea", AMVONUL din Tr. Sperantei si despre cei care au reparat
"defectele". Imi cer scuze ca nu am timp sa caut in arhiva
listei,
nicinu stiu unde, cand, cum; poate face cineva o completare. Multumesc!
Mai de curand ( iar imi cer scuze daca nu am retinut bine!)
s-a scris
ceva de TAVANUL DIN POLICANDRU. E vorba de el sau de placa de gresie
de
care toti trageam cu emotii?
In urma cu vreo 2 ani iesise zvonul ca traseul Turnul Ascutit
din
Cheile Turzii ( pitonat de Eme Doctor, cel care are o placutza pe
una
din Pietrele Doamnei din Rarau), nu mai poate fi urcat, caci a cazut
un
perete al unui horn. Stiam bine zona; nu credeam ca e ceva grav.
Si nici
nu era! Am putut trece fara probleme, doar regruparea se face cu
ceva<
mai sus. "E una din cele mai frumoase regrupari" pe care
le cunosc",
imi spunea acolo secundul meu.
In Cheile Aiudului, in traseul "Tradafirul Salbatic, pitonat
de Dome
Hargytai, era o traversare orizontala pe o brana f. ingusta. Apoi,
asta
a disparut, iar trecerea , mai ales cap de coarda, se facea/se face,
daca
mai urca cineva pe acolo, si mai lipit de perete si cu si mai mari
emotii.
Si cate din astea mai mici au fost sau vor fi. Cate zone
mai sunt "in
pericol" ? E o placa/lama ascutita, taioasa ( am regretat ca
nu aveam
manusila mine!) in SCORPION! Cuxi a avut acolo emotii mai mari,
caci era
cap.
Ce emotii aveau/au cei care au facut/fac si hornul final -HORNUL
NEGRU- al Fisurii Rosii din Bucegi! ( eu am iesit de fiecare data,
ca mai toate echipele, prin Eftimie!).
Dar nu numai "costilarii" gasesc schimbari in
trasee, ci si
"alpinetzii" in ale lor. Tronsoane de trasee turistice,
au fost distruse
de avalanse de zapada sau de pietre-pamant si s-au trasat variante
de
ocolire a zonei.
Un cabanier de la Dochia, marturiseste intr-o revista mai
veche, ca nu
putea spune turistilor ca Stanca Dochia nu mai exista: a cautat
el una
pe care sa le-o ofere ca fiind Dochia...
Toti turistii si ghidurile turistice vorbesc de ACUL CLEOPATREI
de pe
poteca spre Vf. Negoiu. Dar putini stiu ca "Acul" actual
e doar un rest,
e doar soclul de care se sprijinea "Maretul Ac al Cleopatrei"
pana prin
1962-64???. Sibienii ar putea afla anul exact. Eu l-am vazut inca
pe cel
adevarat, l-am admirat si pozat, am ilustrate cu el, se afla in
albume
foto.
In urma cu un an, am scris pe Alpinet un material despre
MOARA DRACULUI
din Piatra Craiului, pe care natura a "mutat-o" de cateva
ori, dupa cum
reiese din literatura turistica. Acum "macina" langa Muchia
Rosie, acea
muchie in care si-a pierdut viata Nae Anghelide in 29 iunie 1975.
IZVORUL LUI ORLOVSCKI din Calinet, era un bazinas sapat
in pamant,
langa radacinile unui copac. La inceput de vara, turistii il decolmatau
de
nisip si frunze. Se lua apa din el cu cana sau chiar cu bidonul.
Intr-o
vara, prin' '86-'88 ( Radu are notat undeva) eu -care ma consideram
un
bun cunoscator al Pietrei Craiului- m-am facut "de minune",
spunand
dimineata la Plaiul Foii unui grup de 5 tineri simpatici: "Nu
luati apa,
luam de la Izv. Orlovschi". Seful acelui grup de liceeni sibieni,
care
tare doreau sa ajunga la "Cabana Ascunsa" si Calinet,
era... Radu
Serban, "parintele" Alpinetului nostru. Poate confirma
si preciza anul.
In acea
vara, din cauza unei ploi catastrofale pe Bucegi si Piatra Craiului-
a
disparut izvorul de sub Malul Galben sub un strat gros de aluviuni
aduse
de acel potop. Acesta facuse atunci ravagii, si prin Busteni si
si
imprejurimi, pare-mi-se si victime pe la Gura Dihamului. Abia mai
tarziu, un fir de apa a strapuns stratul de pamant si permite acum,
daca ai rabdare, sa-ti umpli
bidonul cu apa. Culmea e ca atunci, si speranta ca ne vom astampara
setea la Gavanul din Padina Inchisa, a fost in zadar! Gavanul era
uscat!
Eu l-am gasit asa, fara apa sau cu "coada" la apa: -"Luati
numai cate un
pahar, sa ne ajunga la toti!"-doar de 3 ori din 1965 de cand
frecventez
acest munte magnific...
In alta vara, tot in Crai, am ajutat un grup de 6 tineri
care se
ratacisera cu rucsaci mari pe sub Grota la Ulcior, caci nu nimerisera
Anghelidele ( veneau de la Vf. La Om, pe...marcajul "cruce
rosie",
trecut iresponsabil pe o harta) Erau "morti de sete" si
epuizati ( patru
dintre ei) fizic si psihic. Am luat cate un rucasac de la fete.
Ajunsi
in POIANA COTOFENII, acum impadurita, l-am trimis pe Radu al meu
sa
aduca apa de la izvorul din partea de jos a poienii, pana ce se
mai
odihneste grupul. A venit mult mai tarziu, caci... izvorul ce-l
stiam
bine din alti ani, era doar o mlastina ; fugise dupa apa pana La
Galgoaie...
Dar cate alte schimbari in rau nu intalnim? catune de munte
muribunde,
stane, case de vara parasite, abandonate, podete si poduri distruse,
cabaane forestiere sau silvice devastate, semne de marcaj cioplite,
sageti de pe stalpi inversate... Si cate "semne bune"!:
drumuri noi, sapate de puternice buldozere pentru vile opulente,
ale unora care numai "iubitori ai muntelui" nu pot
fi numiti..
Dar adevarul e ca gunoaie, PET-uri pe Braul de Mijloc, in Poiana
Inchisa..., nu astia arunca... Ei le arunca peste gard, "sa
aiba ce
strange ecologistii!"
Incepe si muntele sa se asemene cu societatea in care traim..
Ca imbatraneste Muntele, cum am vazut la inceputul acestor randuri,
ca-i gasim rani sau cicatrici e una,
Faptul ca omul murdareste, insulta, agreseaza Muntele e alta...
Din nou trist,
Dinu Mititeanu
| Autor: Dinu Mititeanu Înscris de: Elvis Grandin Vizualizări: 9979, Ultima actualizare: Sâmbătă, 23 Feb 2002 |
|