INSOLATIA
Reprezintã consecinta expunerii îndelungate la actiunea radiatiilor solare.
Circumstantele mai frecvente de producere a acesteia sunt reprezentate de expunerile
prelungite pe plajele marine, deplasãrile cu extremitate cefalicã neprotejatã
pe drumurile de câmpie sau în timpul ascensiunilor montane. Cei care
merg pe munte trebuie sã stie cã, pe mãsurã ce creste altitudinea, se mãreste
si actiunea radiatiilor solare asupra corpului nostru.
Dintre mãsurile preventive
evidentiem :
- evitarea expunerii la soare cu capul descoperit, mai ales între orele
12 si 14,
- purtarea unui echipament adecvat care sã permitã protectia contra radiatiilor.
În acest caz, este esential, sã purtãm sapcã sau pãlãrie.
Semnele clinice :
Debutul insolatiei se manifestã prin : dureri pulsatile de cap, dureri la nivelul
globilor oculari, stare de neliniste si agitatie, roseatã a fetei, cresterea
frecventei cardiace, sete de aer, vãrsãturi. Continuarea expunerii la soare,
chiar si în aceste conditii duce la aparitia FOTOFOBIEI (intolerantã la
luminã), a vãrsãturilor în jet, a diareei, a rigiditãtii cefei, sângerãrilor
spontane si, în final, a comei.
Primul ajutor
În cazul aparitiei semnelor clinice descrise mai sus vom scoate bolnavul
de sub influenta razelor solare si îl vom culca la umbrã, într-un
loc mai rãcoros, cu capul putin ridicat. Se vor aplica atât pe frunte cât
si pe calota cranianã comprese reci sau pungi cu gheatã. Vom produce curent
cu ajutorul unui prosop si vom freca bolnavul cu alcool (manevrele fiind mecesare
pentru favorizarea termolizei).
În cazurile grave regresiunea simtomelor se face lent. Deseori rãmân
sechele manifestate prin dureri de cap persistente sau stãri confuzionale delirante.
Dana Avram
(Bibliografie : Petru L. Matusz, "Primul ajutor în accidentele vacantei"
)