Consemnare 16 -
Piciorul
coti uşor spre S întâlnind pârâul .
Ce spectacol !
Privind hăt departe spre amontele acestuia
(N) puturăm admira succesiunea de trepte, minicascade
întrerupte de pragurile straturilor andezitice lamelare. Totul
părea abil aranjat de un maestru arhitect , cioplit cu rigoare
şi cerbicie în roca vulcanică dură.
Ne regruparăm , spălarăm cât de cât
transpiraţia de peste zi, băurăm apă pe săturate şi
începurăm a coborâ prin albia mărginită de versanţi
abrupţi , cu făget neatins.
Apărură repede şi barajele trunchiurilor
de fagi dezrădăcinaţi prăbuşiţi transversal, drăgălaşe
obstacole greu de evitat.
Spectacolul pârâului întrecea însă
cele mai optimiste previziuni sau aşteptări ale noastre.
Imediat în minte-mi reveniră Cascadele Mici şi Mari Borzeşti
din M-ţii Apuseni.
E greu să compari frumuseţi-spectacole
ale naturii dincolo de orice subiectivism dar sunt sigur ca nu
mai văzusem niciodată ceva atât de frumos, atât de
variat.
La max. 4-8-10 m apărea un nou prag , o
altă cascadă ,argintiu evantai sau o prelingere-şuvoi
înspumat . În atari condiţii nu puteai avea pretenţia
menţinerii unui ritm eficient . Trecuse de ora 16 când mă
dedai imortalizărilor foto .
Pârâul creştea în adâncime, malurile
deveniră mai accidentate, stâncoase , albia frecvent blocată
cu trunchiuri sau bolovani .
Am continuat totuşi deplasarea pe firul
văii pentru a mă delecta cu acel spectacol de vis în timp ce
ortacii se angajară pe o cărăruie de ceribi ce acompania
tangent malul stâng.
M-am trezit repede blocat de bălării,
urzici obraznice , praguri colmatate de buşteni haotic adunaţi.
Am decis să abandonez albia urcând stânga, la cărăruie.
O bună bucată de vreme acompaniarăm
pârâul vizibil tot mai jos apoi în faţă , departe, apărură
versanţii exploataţi forestier în urmă cu 8-15 ani ceea ce
indica în mod cert existenţa unui drum forestier lejer
practicabil per pedes.
Din stânga se întrevedea apariţia unui
afluent al pârâului . Am luat-o uşor stânga prinzând
piciorul de munte în coborâre spre punctul de confluenţă
situat la aprox. 250-350 m mai jos. Prin făget la stânga se
întrezărea vag o haldă veche de steril . Probabil fostă
galerie de prospectări geologice.
Coborârăm cu mare atenţie din cauza
povârnişului stâncos-bolovănos dar şi datorită lipsa
prizelor solide ,în multe locuri frunzişul gros ascunzând
capcane nedorite pentru picioare sau fese.
Ajunserăm la confluenţă bucurându-ne de
prezenţa minipragurilor-cascadelor şi pe mai firavul pârâu
sosit dinspre E apoi continuarăm din nou prin albia comună,
ceva mai lărgită, cu frecvente marmite pe oglinda apei căreia
navigau sute de frunze-corăbioare multicolore.
Lumina era deja insuficientă pentru a
fotografia.
Era singurul lucru pe care-l puteam regreta
în această minunată, absolut de neuitat zi.
Făgetul tânăr, perie densă acoperind ca
nişte pastelat-imense plapume era încins de soarele gata să
apună.
Fantastică privelişte!
Valea în stânga , malul drept acompaniat
de un drum forestier perfect , acoperit de un covor scund de
pajişte verde perlată cu mii de corole alb-roz de părăluţe (Belis
perenis).
-5-
