TOPONIMIE. Este foarte instructivă o incursiune
în toponimia acestui masiv, ca şi a altor locuri, pentru a redescoperi sensul
arhaic al unor cuvinte, foste substantive comune ce nu mai au astăzi un înţeles
pentru mulţi dintre noi, sau pentru a constata plasticitatea unor denumiri date
de popor.
Izvorul Tisei, cu nenumărate
meandre, se numeşte Apa Rătăcită, grupurile de stânci de pe MunteleMare printre care şuieră vântul
se cheamă Dubele, respectiv Piatra
Cântătoare, iar imensul plat de la sud-vest de vârful Muntelui Mare a fost botezat Neteda.
MunteleMare
nici nu putea fi numit altfel, strivind cu masivitatea lui orice "concurent".
Vârful Pietrele Mărunte are într-adevăr zone de
stâncării şi pietrişuri iar cabana Steaua se găseşte la o adevărată stea de
drumuri ce pleacă în toate direcţiile.
Vârful Buscat înseamnă
vârf cu tufărişuri, vreascuri (busc = vreasc). Colibele Zboru
îşi trag numele din sobor (= adunare), Runc este sinonim cu laz, curătură, prelucă,
oaş, însemnând loc defrişat, poiană; Zăpodie
înseamnă loc plat iar Piatra Groşilor şi Vf.Buturi
derivă de la "groşi" (pădure cu trunchiuri groase) respectiv butură
= buturugă. Crinţ vine probabil
de la crintă (sculă utilizată la stână), Valea Huda
indică îngustimea ei, Stăuina Runcanilor înseamnă stâna runcanilor;
Surduc înseamnă vale îngustă,
defileu; Arsura indică modalitatea în care a fost
runcuit locul respectiv; Boc este un anumit fel de buştean. Numeroase
sunt toponimele sinonime cuvântului şa, care au devenit cu timpul substantive
proprii: Prislop, Curmătura,
Prihodişte, Tarniţă.
Belioara derivă din paleoslavul
bel=alb, reflectând culoarea abrupturilor calcaroase, iar Dobrin,
Dobruş, Valea Dobrii derivă de la dobru = bun. Bistra
înseamnă "Repedea", Muncelul este un munte mic, Căpăţâna
indică forma rotundă a acelui vârf iar Smida este o poiană cu zmeură. Şesul
Craiului vine de la craină = margine, iar Pogăceaua
este o turtă mică. Muntele Şovaru
îşi trage numele de la şuvar = rogoz, colibele Ştiolnele
de la ştioalnă = bulboană; Boinic
este o pasăre răpitoare iar Ghergheleu înseamnă păşune. Irişoara
vine probabil de la iriş = nisip curat, în care nu cresc plante, in timp ce
Iara ar putea deriva de la iar
= mal râpos sau braţ sec al unui râu, sau de la iară = grâu de primăvară. Fântâna Şpirului este legată de şpir = lanţ
iar Pociovalişte derivă din paleoslavul
pocilaviste = loc de popas. În sfârşit, Băişoara
vine de la baie = mină, zona fiind un vechi şi important centru minier.
Multe alte toponime sunt legate de vegetaţie (Făget, Arini, Frăsinet, Măcrişi, Plopi, Brădetu, Brădăţel
etc.) sau de nume de persoane (Motorăşti,
Bărneşti, Ghermăneşti, Oţeleşti, Buşeşti, Vâceşti, Murgeşti, Mâţeşti, Bogdanu,
Dumitreasa, Balomireasa etc.).
Numele satului Caps
provine de la "Casa Autonomă a Pădurilor Statului" ce avea odinioară
o cabană în acele locuri; Despre Şesul Cald se spune în glumă că este un "cald
nemţesc" (kalt), fiind o şa cu vânturi puternice şi întotdeauna răcoroasă.
Se observă toponimele perechilor de sate ce atestă fenomenul de roire: Băişoara
- Muntele Băişorii; Cacova - Muntele Cacovei; Săcel - Muntele Săcelului, Filea
- Muntele Filii. Mai amintim faptul că în zonă izvoarele sunt denumite fântâni,
iar păşunile din golul montan câmp.
Atragem atenţia asupra confuziilor
ce pot să apară în cazul celor două principale sate ale comunei Măguri-Răcătău:
Măguri, situat pe o culme înaltă, şi Răcătău, sat mai mic, dar reşedinţă a comunei,
situat pe vale, localitate care acum se numeşte oficial "Măguri-Răcătău".
Pe marea majoritate a hărţilor ce cuprind zone din masivul Muntele
Mare există numeroase greşeli în ceea ce priveşte toponimia, ca de exemplu:
Şesul Lupşanului apare ca Şesul
Lupului sau Şesul Lupşelului, valea Huda este adesea Huza, Cracul
Dobrinului figurează ca Cercul Dobrinului, vf.Testieşu
ca Trestieşu, Urăşa ca Ureasa,
Vf.Târtova apare ca Vf.Târlavii sau Vf.Târvalii, Valea Jgheburoasa
ca Jdeburoasa, Valea Sălăşele ca V.Sălaşelor, V.Ierţa
ca V.Herţa, V.Podurilor ca V.Pădurilor, în loc de Zboru
scrie Sbaru, în loc de Fieşu găsim
Tieşu etc.