Ghid montan - Muntele Mare - Baisoara

TRASEE TURISTICE NEMARCATE

            Descriem în continuare o serie de trasee turistice nemarcate, dar cel puţin la fel de interesante ca şi cele marcate. Descrierea este în sensul de urcare, dar citind cu atenţie le putem "traduce" şi pentru parcurgerea în sens contrar. În lipsa marcajului, pe lângă descrierea traseului, harta, busola, localnicii întâlniţi în drum şi "flerul" nostru de drumeţi vor avea grijă să nu ne rătăcim în adevăratul labirint de drumuri şi poteci pe care îl constituie Muntele Mare.

I.          POŞAGA - BELIOARA - V.RĂSTOACA - BRĂDĂŢEL - CORNUL PIETRII

            Nemarcat. Durata: 4 ore

            Unul dintre cele mai frumoase trasee de drumeţie din masivul Gilău-Muntele Mare, oferind privelişti deosebite asupra abrupturilor Scăriţei-Belioara. Deşi nemarcat, este accesul cel mai interesant în staţiunea Băişoara (din poiana Cornul Pietrei racordându-se la traseul marcat cu triunghi albastru). Se recomandă turiştilor mediu antrenaţi. Nu se recomandă iarna şi nu este adecvat pentru ciclism montan sau schi de tură, din cauza pantelor mari.

            Tura începe de la Poşaga,unde ajungem fie cu autobuzul, fie cu pitoreasca mocăniţă, din Turda, străbătând Valea Arieşului cale de 40 de km. Intraţi pe valea Poşegii străbatem satul omonim şi, după 6 km, ajungem la Mănăstirea Poşaga, bijuterie de sculptură în lemn. După nici 200 sute de metri de la mănăstire, intrând în Cheile Poşegii, întâlnim lângă drum cele două izvoare carstice ieşite din comun: Bujorul şi Feredeul. În mijlocul cheilor trecem pe lângă o carieră. Privind atent la bolovanii de la baza ei,  observăm multitudinea de cristale de calcit şi ne luăm ca amintire câteva mai frumoase.

            Ieşind din chei străbatem lunci pitoreşti şi ajungem, la 8 km de la plecare, la o confluenţă. Părăsim valea principală şi o luăm la dreapta pe valea Belioara, printre rarele case ale cătunului omonim, ce apare pe hărţi şi ca Poşaga de Sus. Pe dreapta se ridică mai multe ţancuri stâncoase. Drumul devine tot mai îngust şi după o jumătate de oră de mers de la confluenţa văilor ne găsim la baza impresionantului abrupt al muntelui Scăriţa. Turnuri semeţe de calcar sunt despărţite de vâlcele adânci, de o sălbăticie ce le face nerecomandabile drumeţilor fără coardă şi cunoştinţe de alpinism. Lângă ultima casă luăm apă din izbuc, valea fiind în continuare adesea seacă.

            Începem  să urcăm ţinând mereu dreapta, pe firul sec al Răstoacei, pe la baza abruptului.Într-o poieniţă părăsim  valea şi ieşim pe culmea din dreapta, numită Brădăţel. Urcând abrupt prin fânaţ, printre sălaşe răzleţe, paralel cu pereţii, admirăm deschiderea enormă a cavităţii Coşul Boului, a cărui tavan are o gaură de mare diametru, la fel de rotundă ca şi gura peşterii. În partea superioară a poienii cotim la stânga şi, înconjurând obârşia văii Răstoaca, ajungem într-o şa. Aici puteam urca şi dacă urmăream firul văii seci.

            Suntem la Cornul Pietrii. Coborând câteva zeci de metri prin poiană întâlnim semnele marcajului triunghi albastru, ce vine dinspre Runc prin Cheile Pociovaliştei şi urcă în rezervaţia Scăriţa-Belioara.

II.        SĂLCIUA - DL.BENDII - IZV.SĂLCIUŢEI - DL.TICULUI - ŞAUA VĂII ALBE

            Nemarcat. Durata: 6 -7 ore.

            Traseu lung, ce urmează interfluviul dintre Sălciuţa şi Arieş, apoi dintre V.Sartăşului şi V.Orăşti, până în şaua Văii Albe, unde se racordează la traseul nr.XX şi de unde putem coborî pe V.Lupşei. Traseu recomandat turiştilor experimentaţi, numai vara. Pentru cicloturişti este mai avantajoasă parcurgerea în sens invers.

            De la gara Sălciua ieşim la şosea, o traversăm şi începem urcuşul pe unul din drumeagurile ce urcă printre case, având în dreapta valea Sălciuţei. După o oră de urcuş, în care întâlnim multiple ramificaţii, ajungem într-o şa cu o cruce. Peste câteva minute remarcăm roca violetă în care este săpat drumul, apoi, peste încă 5 minute, părăsim drumul principal şi ţinem faţă-dreapta. Urmează o succesiune de poieni şi pădure. La două ramificaţii succesive ţinem oblic-dreapta, iar la a treia faţă-stânga. Drumul urcă continuu, devenind neclar. Trecem printr-o nouă succesiune de pădure şi poieni şi ajungem la o altă troiţă.

            Panta scade. Ajungem într-o şa în culme. În dreapta e izvorul unui afluent al Sălciuţei, iar în faţă se ridică Dl.Bendii (1215 m). Intrăm spre stânga pe curbă de nivel şi îl ocolim pe versantul dinspre Arieş, trecând pe la un izvor cu valău. După 20 de minute de traverseu ieşim într-o altă şa în culme, având în dreapta un grup de colibe. Intrăm din nou pe versantul dinspre Arieş şi ocolim şi Dl.Bogdan, ajungând din nou într-o şa adâncă. Urmează o succesiune de poieni şi fânaţe şi ajungem pe Dl.Gesuin, un fânaţ la izvorul Sălciuţei.

            Aici, un drum coboară spre stânga, spre Brăzeşti, iar imediat un alt drum ocoleşte spre dreapta obârşia văii şi intră pe culmea dintre Sălciuţa şi V.Orăşti (Dl.Turceştilor, pe care vedem multe colibe şi gospodării). În faţă culmea devine împădurită şi se înalţă brusc. Prindem intrarea în pădure şi urmăm drumeagul ce urcă iniţial abrupt, apoi devine cvasiorizontal şi ne scoate la liziera unei tăieturi, de unde ni se deschide spre dreapta o mirifică panoramă peste întregul bazin al văii Poşaga, până la culmea Scăriţei-Belioara.

            În următoarele ore urmăm culmea înaltă, de regulă împădurită, a dealului Ticului, trecând prin tăieturi şi rare poieni, depăşind dificultăţile de orientare. Lăsăm spre stânga piciorul înalt al Dl.Cărbunari şi ajungem, după o nouă succesiune de vârfuri şi şei împădurite, pe care le străbatem cu greu,  în şaua Văii Albe. La dreapta putem coborî în câteva minute la capul drumului forestier de pe V.Albă, iar la stânga putem ocoli pe curbă de nivel, izvorul V.Lupşii, ieşind în şaua Târsa, la marcajul cruce roşie ce coboară spre Lupşa, sau coborî în stânga în Valea Lupşii.