-2-
întercalat
cu monumentali paltini copleşiţi de muşchi verzi, catifelaţi. Linişte, arar
ciripit. Nici urmă de sălbăticiune deşi nu facem zgomot. Dăm de cea de-a doua
bancă şi o ruginită plăcuţă cu menţiunea Loc de odihnă
şi fumat (?!) . De-aici poteca revine spre versantul
dinspre Izv.Fîntînii , suie sustinut, coteşte dreapta , trece pe lîngă trei
izvoare cu apa rece reţinută în tot atîtea, îngrijite, ochiuri de apă-blide
, se orientează pe curbă de nivel după care coboară uşor spre superba poiană
cu sălbatică pajişte în care e situată Casa Laborator. Minunată ideea plantării
cîtorva scoruşi sălbatici, acum spre final de înflorire, răspîndind un parfum
dulceag-migdalat , zade, un tei şi la colţul cabanei un măceş încărcat de flori
roz-violete. Cîteva tufe de agriş cu ţepoase fructe mici/verzi se demarcă din
ierburile şi florile luxuriante. Nu e nimeni . Găsesc repede ciurgăul, trag
o spălare reconfortantă , prepar sucul de miere de albine cu sucul a trei lămîi
după care mîncăm cîte un sandviş adus de Papa, ne boierim cu o duşcă de cafeluţă
stînd sub copertina destinată oaspeţilor ( în curs de prăbuşire , probabil datorită
excesului de zăpadă de peste trecutele ierni ). O săgeată indică direcţia de
urmat spre Culmea Hotarului şi menţionează : vf.Pietrosul 3 ore. Căldura e din ce în ce mai mare iar roiurile obraznice
de muşte ne urmăresc , înţeapă, irită.
Plecăm pe la 10,30 , prindem serpentinele unei poteci
şi mai rar umblată , ieşim printr-un molidiş la un izvor, îl lăsăm orientîndu-ne
uşor dr. Imediat apar cîteva podeţe din bîrne de molid menite să faciliteze
trecerea peste zona de turbărie mocirloasă. Luînd-o la dr. în continuare am
intra în traseul urmat la întoarcere ( spre fundul căldărilor de sub vf. Buhăescu
Mare-Gropilor ). Ne orientăm uşor stg. şi în sus prin pajiştea ce ne desfată
cu verdele strălucitor al ierbii contrastînd cu pal-violetele inflorescenţe
stelar-inodore. Poteca continuă spre N-NE ajungînd la cel de-al doilea par
de fier alb-negru.
Atenţie ! Aici există o bifurcare. O potecă se orientează
spre NV , urmărind-o se dă de nişte pari de lemn inscripţionaţi
cu cifre . Facem eroarea dar după vreo 25 de min. , realizînd că poteca ne conduce
prea jos şi nu spre golul alpin, revenim la parul de fier şi o luăm spre N
. E bine dar am risipit aiurea veo 45-50 min. Apar ienuperii a căror atingere
iscă nori de polen bej-auriu. Noroc că nu sîntem alergici ! Soarele ne ia de-acum
în primire. Violete în pîlcuri superbe. Afiniş. Jnepeni cu muguri bej-maronii
şi ei înfloriţi , eliberînd norişori de polen. Muşte. Sute , mii , tăuni nebuni
cu zumzet de anacronice aeroplane, roind sălbatic, ciupindu-ne . Fiind în slip
constitui predilecta lor ţintă. Şapca lui Iancsi e un nor negru de muşte. Ce
le-o fi atrăgînd ? Alterînda la soare
materie cenuşie ?
Atingem culmea şi admirăm vasta depresiune deschisă spre
Moisei-v. Vişeului , ceva mai la stg. o parte din aşezările Văii Izei superiore.
Căldura teribilă naşte pîclă, totuşi piramida Ţibleşului e uşor identificabilă
la V , dincolo de Măgura Mare (1599 m ,recognoscibilă mulţumită unor stîncării
bej-gălbui) şi Preluca sub Măguri (1414 m)ca şi Toroioaga-Gîlu la N
, deasupra haldei de steril imense (aduce a uriaş tort polistratificat) , din
Baia Borşa, respectiv la stg. lor , în plan mai îndepărtat, Pietrosul Maramureşului
(vf.Bardău). Spre dreapta se înalţă semeţ vf.Hotarului (1905m) , cu o căciulă
de ienupăriş şi ierburi . Privind spre N , acolo unde şoseaua asfaltată
Moisei-Borşa acompaniază amonte v.Vişeului , se demarcă vf.Purcăreţului ( 902
m) , apoi vf.Gruieţilor ,mai la dreapta, dominînd zona centrală Borşa , Picioru
Moşului. Culmea Hotarului şi vf. Hotarului rămîn spre stg., poteca continuă
spre S-SE în timp ce în faţa noastră se profilează impresionantă Golgota
, şi apoi ceva din Turnu Roşu (2234 m) . Spre dr. vf.Gropilor (2063 m) cu
spinarea-şarpantă ascuţită desprinsă din creasta principală a M-ţilor Rodnei
, cele două căldări glaciare situate de-o parte şi alta apoi Bătrîna domolită
în largi plaiuri alpine (1764 m) . Oriunde-ai privi rododendronul ,prin acel
ciclamen-sîngeriu ,conferă versanţilor o imagine superbă. Prin pajişte îşi fac
apariţia şi ciorchinii de clopoţei scunzi, păroşi alături de gălbenelele alpine
aflate în debut de înflorire. Valuri, valuri de miresme sînt ridicate-n slăvi
de benefica briză.
