Marcajul
bandă albastră apăru pe un stîlp de beton în dr. (S)
, apoi şi pe stg. (E) Urmam practic drumul de ţară pietruit. În faţă,
la aprox. 50 m pe faţada unei case din lemn o plăcuţă nouă,
albastră
cu alb, menţiona str. A. Iancu. Am urmat-o la dr. pe marcajul recent bandă albastră
(realizat de topograf Ioan Pop şi o echipă de tineri în iun. 2002). Strada A. Iancu
suie pînă la un prilaz. Imediat dinspre stg. apăru v. Pietroasa, afluent
a v. Vişeu. La aprox. 10 min. de la traversarea podului peste v. Vişeu întîlneam
două săgeţi albastre, ambele conducînd spre vf-Pietrosul Rodnei. Cea din stg.
urmînd pe un parcurs mai lejer-sinuos uliţa Pietroasa, cea din dreapta urcînd
spre înainte pe o uliţă din ce în ce mai îngustă, pieptiş, spre prilaz
(S).
Dacă la debutul traseului aveam în faţă vasta Zănoagă Mare incadrată la dr.
de piciorul Turnu Roşu şi la stg. Picioru Moşului, pe măsură ce suiam, în faţă,
apărea impresionîndu-ne Zănoaga Iezerului, delimitată la dr. de Picioru Moşului
şi la stg. de Piatra Albă. La dreapta piciorului Turnu Roşu, sub Culmea Hotarului
, mult mai modestă, se contura Zănoaga Mică. După 30-40 min. urmînd str. A. Iancu
(pe care în mod tradiţional borşenii aruncă resturi vegetale/casnice uliţa exhalînd
în zilele călduroase un deranjant miros de ceapă/usturoi, motiv ce justifică
opţiunea parcurgerii traseului pe varianta din stg. pe str. Pietroasa) ajungem
la prilaz
(săritoare-prag peste un gard de lemn împiedicînd accesul vitelor). Dacă am
continua peste prilaz
(fără marcaj), spre brusc apăruta Pietroasa, modest cartier pitoresc grupat
al Borşei într-o depresiune, după 200 m am da de maracajul bandă albastră
venită din stg., continuînd amonte p. Pietroasa pînă la (fostul)Fortul
lui Traian (cabană-pct.control). Noi luăm aminte la săgeata albastră
plasată pe un plop din dreapta (V) prilaz-ului, de aici marcajul bandă albastră (variantă
ce se va întîlni La Fortul
lui Traian cu cea dinspre Pietroasa) urmînd meandrele
str./uliţei Turnu Roşu spre La Gîrlă.
Uliţa suie (V) o
porţiune dr. apoi coteşte uşor stg. (S) ieşind deasupra unor fînaţe în care parfumul
dulceag aromat al otăvii recent cosite ne încîntă ca şi panorama. La N
oraşul Borşa şi Baia Borşa dominată de masivul Toroioaga şi vf.
Gîliu, spreE Cearcănu şi Cornu Nedeii, spre SE
vf. Puzdre, la S masivul Pietrosul
Rodnei . Continuăm pe potecă sau drumul afundat între maluri, trecem un
pîlc de pădurice şi imediat ajungem într-un grupaj dens de gospodării
munteneşti numitLa Gîrlă.
O ulicioară se desprinde spre dr. dar noi o urmăm pe cea spre înainte, marcajul
fiind plasat pe trunchiul rugos al unui molid solitar. Uliţa e pe alocuri
mocirloasă, se strecoară sinuos-ascendent printre gospodării ajungînd
într-o pajişte unde la dreapta remarcăm o casă cu acoperiş din tablă, în jur
stive de cherestea. Am parcurs pînă aici 1-1/4 h. În finele verii verdele
întunecat al molizilor solitari, verdele gălbui al nucilor, un alt fel de verde
al merilor tradiţionali, încărcaţi acum pînă la ruperea ramurilor
de pîrguit, bogat rod, ciorchinii rubinii ai scoruşilor sălbatici ne
fascinează. De-o parte şi alta a drumului de căruţă ce străbate fînaţe riguros
delimitate si ultimele holde de secară, ovăz, cartofi, pe arbori, gardul din
lăturoaie şi din ce în ce mai frecvent de-aici încolo, pe bolovani,
remarcăm banda albastră. De menţionat că izvoarele-fîntîniţele din prima parte
a traseului, din marginea uliţei, nu sînt cu apă potabilă. Ne apropiem deLa Fortul lui Traian
, drumul înierbat face meandre avansînd printr-o rarişte de molizi
spre fosta lizieră (post revoluţionar zeci, poate chiar sute de hectare de
molidiş tînăr dinspre Zănoaga Mică pînă departe, sub Piatra Albă, au fost
decimate, în ultima vreme cel puţin extrăgîndu-se aproape integral mat. lemnos,
făcîndu-se cît de cît ordine, zona devastată fiind poate destinată replantării
. Numeroasele grămezi de rumeguş, stivele de cherestea sau cele de lăturoaie,
amplasamentele clandestinelor gatere de deasupra deLa
Gîrlă stau drept dovadă a distructivului dezmăţ forestier scăpat deliberat? de sub
control. De fapt, cel puţin din acest pct. de vedere ca şi cel al
transformării fostului drum menit să permită accesul la construirea Staţiei
Meteo Iezer în actual, intens circulat, drum forestier nu concordă defel
cu statutul ambiţios, destul de vechi, călcat în picioare
postrevoluţionar, derezervaţie montană ştiinţifică
).
Luînd
aminte, imediat ce dăm în fînaţele înalte de deasupraLa
Gîrlă, vom auzi un susur de apă şi apoi vom desluşi printre ierburi firicelul
argintiu-zglobiu. Urmîndu-l spre dreapta, nu mai mult de 30-40 m, vom da de o
fîntîniţă cu apă excelentă (13/4 h de la plecare). De-aici suim pe drumul
bolovănos, accidentat, îngust cu aspect de şleau, mărginit de
arbuşti/arbori, urma tractării buştenilor fiind vizibilă, depăşim o zonă
mocirloasă, suim un piept de deal lăsînd pe stg. un fînar relativ recent,
imediat ajungîndLa
Fortul lui Traian. Pînă la revoluţie aici existase un pct. control, cochetă
cabană/loc unde se acordau permisele individuale de acces în rezervaţie, azi
doar tinerii, frumoşi scoruşi încărcaţi mărgele rubinii şi gardul, lîngă
acesta, pe drepata, o masă, două bănci pt.
