Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - De pe munte... adunate

Bookmark and Share

De pe munte... adunate - Fagarash

Ma trezesc inghiontit de amic... " mah tu nu tre sa ajungi in Fagarash". Buimac ma uit la el si intr-un moment de clarviziune intreb cat e ceasu. Aflu ca e noua... ma arunc la rucsac imping in el ce gasesc prin camera il pun in spate si tzusti la scaunu... ahh nu inainte sa platesc consumatia. Nu mai stiam nimik nu gaseam banii... in cele din urma mi aducve cineva. Bah ce betie am tras... capu era ok cu vizibilitatea stateam mai greu, dar lucrurile prindeau contur. Hap pac ajung jos in Petrosani... hop sar intr-o dubitza pan la Hateg... stiam ca am un tren din simeria undeva pe la 12, dar nu stiam ora exacta. La Hateg refuz o machina ce-si oferea serviciile pt un pret ce imi displacea, doar aveam timp:-), bine am facut ca am reusit sa plec cu alta la o treime. Ajung in Gara Simeria si ma pironesc la ghiseu. Inteb de ternu de Sibiu si aia se uita la mine nedumerita... insist dar nici un rezultat. Hai sa bem o bere ce durerea mea... ma duc afra si vad un nenea in uniforma... intreb de trenu de Sibiu si zice uite-l la peronu 2... bag un sprint disperat urc in primu vagon si pleaca trenu. Huh sete mare am ratat bera in Simeria. Cobor in Sibiu si iau multravnita bere si cand dau sa ma intorc aud " Hume" buh din tren ma strigau neste preteni... urc. Si aflu ca merg in Fagarash cu aceasi trupa. Coboram la Podu Olt si asteptam restul ce vin din partea ailalta. Dupa o intarziere de vreo juma de ora apar restul... facem cunstintza si o luam 3 km pe jos pan la Turnu Rosh. Dacolo facem ultimele cumparaturi si pornim sa gasim un loc de campat. Merem vreo 2 ore si ajungem la un drum ce se infunda si incepe o porteca peptish prin padure. Ne intoarcem intr-un loc unde punem corturile. Mi lene, zic ca dorm afara dar in cele din urma sunt convins sa instalez casutza. Ma duc dupa lemne si o punem de un foc... ceva slana cateva guri de tuica si ultima bere cine stie pana cand. Stingem lumina si ne culcam.

Dimineatza se pleca in grupuletze incolonati... eu satu ultimul. Nervos ma gandeam la cainele ce mi-o sutit slanina asnoapte din cort, dar ce sa mai faci... ajungem la urcusul prin padure si lucrurile adevarate acum incep. Eu cu un apetit extraordinar urc bine fara probleme... fara sa ma solicit prea mult incep sa las in urma grupuletze. Se face regrupare intr-o poienita undeva pe coama delului. Eram de toti 14.... 4 din Timisoara inclusiv subsemnatul si restu de prin Bucresti si Brasov. Pornesc 2 inainte din poienitza.. io mai stau sa ma usuc... afara era frumos o vreme splendida de batut muntzii nori pe cer dar daia buni care te feresc de soare... nu se intrevedea nici o schimbare de vreme. Jos se vedea frumos satele dar si in sus se vedea cam ce urma sa facem. Porensc dupa ce imi storc tricoul de transpiratie si parca s-a mai uscat si picioarele imi merg struna. Ajungem in golul alpin o mica pauza mancam ceva si continuam. Tinta finala Suru... dar nu avea sa fie ashe. In fine ajungem intr-o sha pe la 1700 metrii zic eu si merem sa cautam apa eram doi si apoi patru... coboram dupa spusele unui cioban jos in vale al un izvor... si alimentam cine stie cand mai gasim. Urcam dupa 15 minute si aceasi trupa 4. Stam cam o ora acolo si inca nu ne-am strans toti... ce dumnezeu meu, pai in ritmul asta nu mai ajungem la suru... ce sa mai vorebesc de restul traseului ce avea sa urmeze. Plecam pe un traseu placut cateva urcusuri dar nu cine stie ce apoi pe curba de nivel... cateva paraiashe jos in vale se vedeau Turnu Rosh sau Sebeshu... ce mai conteaza... peisajul extraordinar, vremea tine cu noi... ce-ti trebe mai mult, picioarele tineau cu mine... huh mai urcam un varf Tataru parca undeva la 1900 metrii si coboram in Saua apei cumpanite... unde ne oprim sa steptam restul cavaleriei... eram 4 si ora era tot 4... intrebam neste ciobani, cam o ora pana in saua surului poate mai bine... dar cin se mai ia dupa ciobani. Unu chiar ne-a zis ca face pan la Negoiu 3 ore, dar cin mai crede:-)

Hotaram sa punem corturile acolo... nu era tarziu... dar in spate mai erau si altzii... locul era bun, batea vantu dar nu ashe tare sa ne zboare casutzele. In 2 ore si mai bine se strange toata trupa, unu avea probleme... nu stiu de ce natura il intzepepa ceva in interior. Mai racolez un timishan si o luam in sus sa vedem cam ce avem maine de facut... tata lumea se plange de umeri picioare... io eram ok... umerii ma dureau dar de o saptamana ashe ca m-am obisnuit.

Sara se pune de un foc erau neste snepi uscati prin zona... si apoi somn de voie... urma o zi grea.

Nu ne-am mai pus tinte, dar obiectivu neoficila era Negoiu. Acum nu mai stiu varf sau cabana:-)

O luam din loc pe grupuletze... primii pleca la 9 codasii de eri, pe la 9 juamte pleca un al doilea si la 10 plecam timisorenii... care eri ne-am descurcat cel mai bine... undeva la Avrig trebuia sa ne regrupam. Pornim bine noi... io dau ritmul... eri m-am simtzit extraordinar ashe ca bag destul de tare... dupa ce urcam binishor din sha vreo jumate de ora ajungem pe un varfuletz, se vede suru undeva in fatza. Io le dau maxim o ora si-I prindem pe primii, dar na- fost ashe. Io raman in urma la coborare... tre sa protejez genunchiul ca mai am nevoie de el. Din saua surului se impastie trupa naostra... io raman ultimul... am vreo 2 opriri una de schimabt filmu din aparat, a doua un pipi scurt si alimentare cu apa... si la poalele Budislavului ajung ultimul... dar ii am in vizor pe penulrtimii... incep sa urc bine... undeva pe la jumate ii ajung si sus in varf ne regrupam... cred ca vreo 6-7. Sus din varf sau pe unde o ia poteca, pe langa varf, se vede o vale inundata de nori si in saua in care coboram se vedea cum norii incearca sa o inghita. Ramane impreuna... coboram si vizibilitate din ce in ce mai proasta... jos in sa nu se mai vedea cam la 10 metrii... undeva in dreapta tre sa fie caldarea avrigului, dar nu se vede nimika... coboarm din sha niste portiuni mai solicitante si poc ne trezim cu o rapaiala de zile mari, s-au rupt norii deasupra noastra... eu am luat-o unpic in fatza... pun pelerina dar surpriza era rupta undeva pe spate... si se largea gaura... ajungem cam in 30 min din sa in caldare... lacul cand se vede cand nu... nu putem poza nimik... si continuam, un indicator arata Negoiu 3 sau 5 ore... nu se vede bine este ruginit rau. O luam pe poteca care urca usor ploaia s-a mai domilt, dar dijaba acum eram toti uzi. Vine o portiune urata pe curba de nivel o trecem cu grija sa nu o luam la vale... si la urmatoarea zona mai nashpa unde poteca plouata aproape nu mai exista ashe ca ne oprim sa studiem variantele de trecre. Cand apar cei harnici din niante... si facem prezenta... cat sunteti... 6 voi? Tot 6 lipsa 2 la gramaj... ne mai numaram de data asta iasa 6 cu 7, deci unu lipsa. Unul dintre noi care se afla intre grupuletze nu I-a mai placut si a fugit:-) situatia nu era chiar ashe roz. Lipseste Sebi un timisorean, fratele unei fete din grup.

Fata cam disperata incepe sa se piarad cu firea, dar o calmam si ne intoarcem la lac sa cautam... pe moment mie mi-a trecut ce-I mai rau prin cap... cum eram la portiunea aia nashpa am zis ca a luat-o la vale si e peundeva pe jos... strigam nimika... nah ne intoarcem la lac tipa deja o luat-o in sus tipand numele fratelui. Se face un grup de 2 care o iau prin caldare si eu sunt delegat sa o urmez pe sora (Delia). Batea un vantuletz eram ud leoarca, las bagaju si incep sa urc, mi se facusem cam frig, desi nu-s genul... si o iau in sus incercand sa tin pasu cu Delia... dar fata in disperarea ei avea energii nebanuite, ashe ca urc eu in ritmul meu tinand oarecum situatia sub control. O auzem cu tipa, si eu injuram in gandul meu... de frig si de faptul ca iar trebuia sa urc Budislavu. Negura parca incepuse nitzel sa se imprastie. Cu chiu cu vai si cu injuraturile de rigoare ajung sus in sha si incep sa strig. Delia ajunsese pe un varfuletz pe partea stanga cum mergeam spre Budislavu... nush pe unde o luase, dar sigur nu pe carare... ochelarii uzi stateau bine mersi in buzunar si eu vedeam mai mult de o gramada... in cele din urma cand sa dau asaltul spre Budislavu vad o silueta in galben... dar nu vedem clar la distanta aia... tip si eu Sebi si nimika... zic nah, intreb persoana respectiva daca a vazut vre-un ratacit, dar n-a fo nevoie ca era Sebi. Perduse cararea pt ca a urcat pe Budislavu si dacaolo o luat-o in jos ca vazuse neste momai. Pan la urma a intrebat neste ciobani si l-au ghidat ei. Imi revine sufletu la loc, ma mai incalzisem de la urcush... ashe ca lucrurile stateau ceva mai bine decat cu cateva minute inainte. Coboram la loc in caldare si cetaza a inceput sa se ridice ashe ca ni se arata un pesaj extraordinar. Jos ne mai asteptau cei doi ce au dat tura in caldare... restu coborasera la Barcaciu. Stam unpic sa ne tragem sufletu, eu cel putin, cei doi erau cam zgribulitzi... tragem neste gurii de tarie si parca lucrurile stau altfel. Incepem sa coboram pe valea avrigelului... pe indicator scria 2 ore. N-au fosta ashe am depasit termenu cu vreo juma de ora. O coborare urata, fara istoric peisajul ce mai compensa, dar uzi si haituiti aveam un singur gand sa ajungem cat mai reoede la cabana. Na fost sa fie cat de repede am vrut noi. Am ajuns jos la marginea padurii si a urma drumul prin padure care parea ca nu se mai termina... in fine mi-am luat inima in dintzi si am marit pasul si I-am perdut pe restu cam in 10 minute de la despartire am ajuns. Scot bocancii uzi si iau la munca doua beri. Intram in discutie cu cabanieru... si dupa 15 minute apare si ultimul din trupa restul ajunsesera de vreo juamde ora instalasera corturi altii si-au luat locuri la prici... am hotarat sa dorm si eu in cabana din mai multe considerente. Nah ne punem mancam ceva cald lucrurile incep sa prinda contur, cand pe la 9 cabanieru spune ca au sunat doi care s-au ratacit la lacul Avrig nu gasesc drumu spre barcaciu... se cauta voluntari, sa nu cheme pe fi-su din orash. Iau bocancii de rezerva si ma ofer cu inca un timisorean din trupa, si mai sunt 2 sibieni, pe care I-am gasit acolo. Luam lanterne haine groase si pornim... facem drumu prin padure... bancuri glume povesti... timpul se scurge repede dar se innopteaza bine... ajungem pe valea avrgielului... strigam, dar nimika... io cam obosit si cu frica sa nu-mi ud bocancii de rezerva prin iarba uda raman pe un bolovan si ii astept in noapte... era vreo 10, pe la 11 apar cei 3 dar fara nici un rezultat. Ne intoarcem si unpic inainte de 12 ajungem la cabana... undeva pe drum ne-am oprit sa admiram luminile unui orash ce se vedea in departare... cei doi sibieni ziceau ca-I Sibiul, acum nush ce sa spun... putea fi Avrigul.

Mai bagm o bere un ceai ceva la matz si ne culcam pe la 2. Eu prefer sa pun izoprenu pe jos ca aveam loc la etaj si noptea ma mai apuca cate-o necesitate vitala si am zis ca e mai usor ashe.

Ne trezim pe la 9 afara vreme placuta zis ca merem la Negoiu cabana si daca ne tin picioarele si avem vreme buna poate urcam pe Serbota. Zis si facut... pornesc in tromba, dar ma sting undeva dupa urcusul pe muchia Puha. Mi-e groza sa merg pe poteca aia infecta parac-s in savana abia trec cu rucsacu pe sub copaci poteca aia sapata ca un transheu... ma doboara psihic... tin minte si acu doi ani am urat traseul asta. In fine in fatza se vede valea saratii si undeva in fundat strunga Ciobanului, cu V-ul ei inconfundabil. Dupa ce trec ultimul rau fara sa mau ud la picioare... urmeaza urcusul prin padure, care mi-a luat si ultimele fortze... ajuns la cabnana stiam ca nu o sa mai facem nimik azi.

Cautam loc de cort cu greu gasim undeva impropriu pe un fel de poteca dar asta este altceva mai bun nu este... si ne proptim in cabana aglomerata de turisti de tate natiile. Dam nas cu personalul sictirit de la cabana si tacem si inghitzim tate " gunoaiele" lor. In fine unii vor sa se spele altii sa mance... in cele din urma se gata si ziua asta.

Urmatoarea zi... aveam in plan sa urcam Negoiu, erau doua variante... Serbota-Custura saratii sau direct. Vremea era peste medie ca sa ma exprim ashe, numa ca sus era innourat. Hotaram sa merem pe varianta directa, nimeni nu se prea incumeta sa faca custura... oarecum toti se uitau la mine cand era vorba de ea, si nici io nu prea eram convins, ma rog... din cei 14 suntem vro jumate care hotarasc sa urce si se mai alatura o trupa de 5 timisoreni gasitzi la cabana... Nah pe la 11-12 plecam nici prea devreme si nici prea tarziu pt ce ne-am propus. O luma usurel si dupa 40 min ne regrupam la inceputul urcusului... nush cum ii zice la loc, acolo unde se termina drumu pe curba de nivel treci raul, undeva in dreapta e o cascada. Incepem urcusul, eu l-am mai facut odata cu doi ani in urma si undeva inainte de saua cleopatrei cred ca la piatra pranzului am vrut sa renuntz din cauza vremii si oboselii, dar am facut-o pana la urma.

Raman iar in urma... io am in spate rucsacul cu haine pelerine aparate si mai stiu eu ce, cam vreo 10 kg s-au strans... dar la mine 10 kile in plus sau minus nu mai conteaza. Urc lejer fara sa ma solicit prea tare stiam ce am de urcat si cam cat tre sa fac plus ca aveam si timp... berechet. Dupa vreo 2 ore am ajuns in saua Cleopatrei eram eu cu inca 2 din trupa ailalta de timisoreni si mai un tip ce ne-a ajuns din urma... a inceput sa picure... nu aveam pelerina... era rupta, ata ete. Zic hai stam aici pan se opreste ploaia si continuam... dar am stat 5 min si am plecat mai departe inca jumate de ora poate mai bine si am ajuns sus pe varf... ma injurau astia de numa dupa haine si pelerine... sus nu se vedea nimika exact ca acum 2 ani... zic... io stau acile 2-3 ore cat trebe numa sa vad si io ceva. Dupa 5 minute incep sa se imprastie norii si incep sa rasara varfuletze intr-o mare de alb. Splendid, dar cat va tine minunea... iar intram in nori iar se risipesc si acuma de tot... o priveliste extraordinara... intradevar a meritat efortul. Facem pozele de rigoare si coboram... mie mi-era cam sete dar apa se terminase... nu cobor mult si-mi arata tipu ce ne ajunsese din urma un izvorash, in fapt o baltuca in care-ti bagai nasul si beai apa.

Raman la coada si incep sa admir peisajul... incepe sa se vada din ce in ce mai clar pe unde venisem... toate varfurile si vaile, serbota, custura, scara ce mai... superb. In saua Cleopatrei intru in vorba cu o trupa ce facuse custura... dupa cateva minute apare Delia... si intreaba faci custura? Huh zic de data asta nu... coboram pe bolovanii din josul Cleopatrei ne oprim a iesit soarele, unpic de plaja si scoatem harta sa identificam vaile si varfurile... perdem unpic vrema si in cele din urma coboram. Jos unde se termina coborashu ne asteptau restu... am ajuns la cabana, si a doua zi urma sa plecam spre Balea sau Capra depindea de vreme. O parte din trupa de 14 pleaca a doua zi acasa, unii ar mai sta sa vina mai departe... dar sa vedem. Sara tunete si fulgere undeva pe Serbota... ies afara nu ploua... dar o priveliste extraordinara, fulgerele luminau Serbota si nu dupa putin tunetle se auzeau in toata valea Saratii ca sa completeze tabloul... am stat un sfert de ora sa admir simfonia, desi era cam frigutz si eram imbracat sumar, dar nu puteam sa-mi dezlipesc ochii si urechile de aceste frumusetzi ale naturii.

Ma trezesc in strigatele lu Sebi... Hume, trezirea... afara se aude pe cort picaturi marunte de ploaie... lene mare... mai bag coltu in " perna" pe la 9 ma hotarasc si eu sa ies din cort... afara o vreme urata... cetaza si ploaie marunta. Ce mai o zi depresiva. Merem in cabnana sa facem planurile... eu zic nu merg pe vremea asta, mai stau o zi si functie de ce se inttampla urc sau cobor. Ceilati 3 timisoreni plus inca unu ce a ramas din ailata trupa cam indecisi unu singur parea mai hotarat... restu trupei din cei 14 au plecat la vale spre Porumbacu. Pe la 12 vrema la fel... io decid raman acilea... stiam traseul ce urma sa-l facem si nu era chiar usor. Intr-un final hotaram sa ramanem. Perdem o zi in cabana... si cam atat, ne-am culcat undeva pe la 2.

Dimineatza destul de fresh desi ma culcasem tarziu, trag o vedere genaerala asupra situatie lucrurile nu se schimbasera prea mult... numa ca nu mai ploua. Iar ne tocmim in cabana... ce facem acelasi de eri hortarat sa continuam, pe mine ma cam tragea sufletu la vale, dar intr-un final am cedat psihic si am zis merem la Balea.

Strangem si pe cai ca avem ceva de mers... vreo 8 ore poate mai bine. Pe la 10 pornim din loc si la jumatatea drumului ala pe curba de nivel parca m-ash intoarce... vremea parca se inrautateste, picioarele nu mai vor sa mearga cum trebe, dar trec peste punctul critic si continui. La urcush ma descurc bine... parca vrema se mai indrepata... si regrupam la piatra Pranzului sau cum ii zice... o luam la stanga si imediat vedem strunga Ciobanului. No fratilor zic pacilea ni drumu... Din cei 5 cati ramasesem numa eu mai facusem strunga, ei au cam ramas furati de pesaj. Ce-i drept data trecuta fusese ceatza si nu am vazut pe unde m-am bagat, dar acum arata destul de bine... zic hai am facut-o odata nu e loc de tocmeala:-)

La baza strungii regrupam si urcam incet... zic in jumate de ora suntem in partea ailalta, si cam atat ne-a si luat. Astia mai suplii au urcat pe partea cu lanturi, eu mai mare nu aveam loc ashe ca am luat-o prin hornul mai larg... la unmomendat ei ajunsi sus, m-am oprit in puntul terminal al hornului ne mai gasind prize de picioare... strig dupa astia, nimik... pan la urma ma aude si vine Sebi... dau rucsacu din spate proptindu-ma cu picioarele in peretii hornului sa nu o iau la vale, in cele din urma nu fara emotzii il dau jos si-l dau. Apoi ma proptesc bine in pereti si reusesc sa urc sus prin ramonaj. Stiam ca la coborare ii ma greu, dar lucrurile n-au fost chiar ashe... coboram rucsacii se minuneaza cat de greu e al meu:-) si cobor ultimul, parca lucrurile stateau altfel acu doi ani... dar clar mama natura a mai schimbat cate ceva de cand am fo ultima oara. Coboram si la baza strungii aruncam un ochi inapoi sa vedem ce am facut... arata frumos... cautam semnu si continuam spre Caltun. Stiam ca trecusem un hop dar mai erau portinuea cu cabluri de pe Laita de care-mi mai aminteam, am grija sa le spun si de aceasta portinu dar mai e pana acolo.

Merem mai mult de cat tineam eu minte data trecuta pan la Caltun, oricum eram in grafic. Mai cateva pasaje mai dragutze dar fara incidente... hop o capra neagra sus pe creasta tata lumea admira, pozam si continuam. Astia, bah nu mai ajungem odata... zic baietzi cand incepe sa bata vantu din ce in ce mai zdravan ne apropiem. Si cam ashe o fost... o inceput vantu si mai 10 min si am fo pe malul lacului.

In caldare batea un vant puternic... iar ceatza persista, lacul cand se vedea cand nu. Am ajuns pe la 3 si am hotarat sa ne trangem unpic sufletu in refugiu. Surpriza in refugiu nu erau decat 4 cehi, nici urma de salvamont... iar inauntru arata cam ca dupa razboi. Am stat jumate de ora, am imbucat cate ceva... timp in care unu din cehi tot iesea afara sa masoare intensitatea vantului. Intram in vorba cu cehii si aflam ca au inoptat acolo veneau de la Negoiu si nu prea stiau unde vor sa ajunga, cert era din cele spuse de ei ca asteptau sa se potoleasca vantul. Le-am explicat ca-s foarte mici sansele ca vantul sa se opreasca, ca aici tot timpul anului bate vantul, si pan la urma ii convingem sa mearga spre Balea odata cu noi. Dupa ce ne-am incalzit unpic esim afara si o luam in sus spre Laitel. Stiam ca cea mai grea parte va fi urcusul pe Laitel... si cu incredere incepem sa urcam varful... Vantul de care speram sa scapam odata cu departarea de caldarea caltunului, persista ba parca creste in intensitate in locurile expuse ale crestei... mie care vorba ceea cu tot cu bagaj eram undeva pe la 150 kg, imi tragea rucsacul ba in stanga ba in dreapta cum serpuiam pe urcusul Laitelului si ma cam incomoda, ma gandesc ca pe restu ii deranja mai bine sau cine stie... cateva portinuni exuse cu hau in stanga si-n dreapta, trecute cu putine emotzii din cauza rafalelor... In fine ajungem pe Laitel... nu se vede nimic in jur, ce pacat acu doi ani ce priveliste am avut... las c-om mai trece si altadata, vreme buna sa fie. Picioarele imi merg bine... ajungem la portiunea cu cabluri de pe Laita, o trecem fara incidente... unii nu fara emotzii, pietrele erau umede, nu ploua dar umezeala din atmosfera si-a pus amprenta... eu aveam in par si in barba stropi. Vantul nu inceteaza sa ne faca probleme nici pe Laita... parasim Laita si pana in saua paltinului cateva rafale sporadice de vant ne aminteau prin ce trecusem. Din sha coboram... nu se vede nimic in caldarea Balei, dar se aude o alarma de mashina, apoi claxoane... voci si ne dam seama oarecum cu regret, ca am ajuns din nou la civilizatie:-)

Zgribuliti de frig ajungem jos... agitatie, plin de tarabe cu tot felu de prostii... punem rucsacii langa salvamont, care de afara parea in paragina si o luam spre vila Paltinu unde ne incalzim fiecare cu ce poate... io ma delectez cu berea binemeritata dupa atat efort. Imbucam ceva cald si e cam tarziu trebuie sa instalam corturile ca se insereaza. Mi-e cam tarsala sa pun cortu ashe ca ma intepenesc inauntru unde era cald si bine, si promit o bere la cine imi monteaza cortul. Cu chiu cu vai gasesc doritori:-), dar in cele din urma se incumeta Sebi. In fine dupa vreo ora revine tata lumea... imi respect promisiunea si mai palavragim cu cehii unpic. Cam tata lumea e obosita numa eu am chef de beroase. Pan la urma cedez si merem la culcare.

Dupa un somn bun ma ridic din " pat", si iau calea vilei Paltinu, restu dorm inca bag o gustarica si revin cand taman se trezea si restul trupei. Facem o sedinta sa vedem ce si cum, afara bate unpic vantu si totul e sub nori... nu se vede nimik abia se zareste lacul de unde pusesem corturile... Delia si cu Sebi hotarasc sa coboare, ceilati doi sa urce la Podragu. Eu eram cam indecis... Ma gandeam mai stau o noapte poate se indreapta vremea si pornesc in continoare. Exista si posibilitatea in conditiile ameliorarii vremii mai tarziu a unei ture pe Buteanu. In fine dupa lungi deliberari dau cateva telefoane si hotarasc sa cobor, unpic dupa 12. Cei doi pornesc spre Podragu... pe o vreme caineasca... si eu cu Sebi si Delia coboram... strangem acareturile mai dam o tura, o bere de moral si incepem sa serpuim pe transfagarashan. Masini urca, masini coboara dar niciuna nu se incumeta sa ne ia... plecasem destul de tarziu, dar timp e berechet desi eu a doua zi dupamasa am zis ca-s in Padis sa ma intalnesc cu alta trupa. Dupa ce ajungem la 2-3 km de Balea cascada poposim la o tigara si cand sa dam sa plecam, opreste o machina. Eu intre timp faceam semn la tot ce trecea in jos sau sus... sictirit si oarecum deznadajduit. Ne uitam unii la altii... un Nissan alb cu numere de Bucuresti, ei minunatie:-)

Coboara un tip amabil, care era in dreapta cu pretena sau sotia, ma rog... noi 3, cu bagaj mare... si ne indeamna sa punem rucsacii cu incredere in portbagaj... Incarcam nedumeriti bagajele 2 in spate si unu l-am luat in brate. Intram in vorba, si nedumerirea se spulbera... tipul era montaniard batuse fagarashu la greu, mergea la Sibiu, unde si ne-a lasa, ne strangem mainile si la revedere... drum bun. Alimentez cu ceva bani de pe card ca eram cam in pana si ne cinstim cu o bere inainte sa plecam cei doi spre Timisoara eu directia Alba Iulia.

Oprim in Vintzu unde pe la 2 aveam legaturi, eu aveam una ceva mai devreme dar am asteptat cu ei in Vintzu intr-o bodega suspecta, care dupa 2 ore si berile de rigoare a devin familiara:-)

 

 

 

 

Autor: Daniel Humelnicu
Înscris de: Daniel Humelnicu
Vizualizări: 4907, Ultima actualizare: Vineri, 20 Sep 2002



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Fără foto Liviu S., Vineri, 20 Sep 2002, 14:27

meserie de aventura... mai ales ca mai mult singur:-D

Fără foto Cris Oproiu, Miercuri, 25 Sep 2002, 11:12

Cred ca as veni si eu intr-o asemenea tura anul viitor, daca bineinteles vreti sa ma luati si daca vin in Romania:)
Nu am experienta necesara dar am entuziasmul si rezistenta fizica...
Ce peripetii pe-acolo pe munte! Noroc cu berea:) Pacat ca ai avut atata ploaie... Oricum cred ca a meritat efortul, ai vazut niste locuri minunate.
Cristina(coproiu@umich.edu)

Fără foto Andrei Ciocârlan, Vineri, 1 Nov 2002, 11:20

Da-mi si mie niste titluri de albume Cult si niste bucati faine ca as vrea sa ascult (vreau sa trec de pe manele:-o). abcioc@yahoo.com. Multumesc.

Ioan BĂŽndeanu Ioan BĂŽndeanuAdministrator Alpinet , Miercuri, 23 Iul 2003, 1:32

Superb mai Hume...

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Marţi, 17 Iul 2007, 1:00

Ce frumos scrie Hume:-)

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii