Mulţi merg pe munte, unii pentru staţiunile de la poale, alţi pentru a bântui pe potecile turistice, alţi pentru a descoperi frumuseţea verticalelor ...Mulţi sunt cei care s-au intrebat de ce merg pe munte, puţini au găsit un răspuns care să-i mulţumească şi doar câţiva au avut curajul să-l şi exprime public. Rândurile care urmează sunt scrise de cineva care crede că a găsit un răspuns...
Marian Anghel
Muntele şi noi,, În fond ce caută omul prin hornurile pereţilor? Poate senzaţia de a pluti la marginea lumii , departe de lume deşi aproape ...Poate o lume nouă, nebănuită ... Poate un sentiment de prietenie indestructibilă cu cel cu care îşi leagă viaţa şi destinul de aceeaşi coardă ". La aceste cuvinte (aparţinând lui Alex. Brăduţ Şerban- talentatul dar şi controversatul alpinist al începutului anilor '80) aş putea adăuga: omul, prin hornurile pereţilor îşi caută ... COPILĂRIA (copilul din noi echivalează cu însăşi esenţa noastră divină). Realitatea este că omul în copilărie este cel mai aproape de Dumnezeu; atunci trăieşte la propriu Binele, Frumosul, Eternul - departe de negura, de rătăcirile care intervin mai târziu. Oamenii s-au înrăit pentru că nu au ştiut să-şi redescopere esenţa pentru că au uitat de copilul din ei. Au preferat să rămână prinşi în planul fizic, grosier; să rămână acoperiţi pentru că au uitat de copilul din ei. Au preferat să rămână prinşi în planul fizic, grosier; să rămână acoperţi de,, praful " betoanelor citadine, grijilor materiale, propriilor rătăciri sufleteşti ... Muntele intervine prompt la această stare de lucruri. Este o reală CALE, o reală SOLUŢIE de,, dezvelire " a copilului din noi, a esenţei noastre.
Mergând în mijlocul Naturii, omul reuşeşte să se redescopere interior. I se dezvăluie revelaţia copilului esenţă. CONŞTIENTIZEAZĂ această revelaţie (ceea ce-I aduce foarte multă forţă, bucurie de a trăi, pentru că - de fapt - revelarea copilului din noi nu înseamnă altceva decât împăcarea cu noi înşine ...)
Când omul ajunge la această împăcare cu sine, când devine mai bun, mai frumos, mai conştient de fărâma de puritate din el , abia atunci poate intra în rezonanţă cu Creaţia. Abia atunci se poate regăsi în orce formă de viaţă. Abia atunci se poate regăsi în orce formă de viaţă. Abia atunci va curge ca un râu către veşnicie, simţind chemarea Înălţimilor...
...Îmi place să cred că iubitorii de natură sunt cei care înţeleg cursul firesc al vieţii.
Dana Avram
