Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Candva... undeva... pe munte

Bookmark and Share

Candva... undeva... pe munte - ...prin Retezat

 

In fine a doua nopate pe tren a fost fara istoric, am schimbat 3 trenuri, cu mari peripetzii, dar nesemnificative fata de ce urma sa vina...

Pan la urma am ajuns in Simeria dimineatza, soarele abia isi facea aparitia undeva la rasarit, si am mancat niste langosi iar pe la 5 jumate 6 eram la poalele retezatului. Am luat o mashina pana unde incepea traseul de picior si pe la 7 am inceput ascensiunea. Rucsacul era destul de greoi, undeva la 30 kg poate mai bine, si am urcat intr-un ritm destul de alert si cam intr-o ora putin peste am ajuns la Pietrele, locul de campare. Ziua era destul de mohorata si se vedea ca zilele dinainte fusesera cam ploioase, am bagat o bere si m-am pus sa caut loc de cort, binenteles ca iar am fost neplacut surprins sa vad mai multi oameni decat ma asteptam, adica iar aglomeratie, cel putin fata de anii trecuti ce am fo in retezat, ma rog. Am pus corrtul si m-am culcat pan pe la 2 am iesit din cort si m-am alimentat cu mancaruri din ruksak si beri de la cabana, si dupa o ora si ceva a venit un nor sau s-a lasat ceatza, si iar a inceput o ploica suparatoare... m-am bagat din nou in cort si stiam ca ziua este sacrificata, asa ca m-am hodinit in reprize cu putin frig noaptea si cortul pus unpic in panta de ajungeam intr-unul din colturile de jos pana dimineatza.

 

A doua zi de retezat, am inceput-o pe la 8 si ceva am mancat, m-am uitat pe o harta pusa sau mai exact pictata pe cabana si am hotarat un traseu. Pe la 9 si jumate am plecat de la cabana cu rucsacul usor in care era mancarea lanterna haina de ploaie si cateva haine mai groase, si am luat-o incet spre Galesu. Prin drum de padure urcat unpicutz dupaia coborat cam dublu si dupaia a urmat prima incercare a drumetiei, doi busteni cam subtirei peste valea unui paraiash undeva la 2 metrii deasupra paraiasului, chestia care ma solicita cel mai mult, adica mi-era cam frica sa-l trec am mers pan la jumatatea lui, poate mai putin si m-am intors, si am trecut prin apa efectiv, mai exact din piatra in piatra J Dupa acest prim hop a urmat un urcush proieminent prin padure dupa care am dat de aceeasi belea, cu trunchiuri de copac de data asta mi-am luat inima in dintzii si l-am trecut ce-I drept bustenii erau mai solizi J. In fine am iesit din padure si am ajuns in zona de jnepeni, si dupa ce am urcat vreo 2 ore nu mai mult, am ajuns la Galesu, un laculet fainutz, situat intr-o vale linistita, unde am intalnit un tip si o tipa ce luau masa. Afara vremea era inca instabila cu palcuri de nori si ceatza, cand vedeai capatul lacului cand nu, in fine am stat cam o ora la lac si l-am savurat, am privit imprejurimile, in dreapta era varful cu acelasi nume in stanga o creasta mai putin interesanta ca nume, si in fata mi-era traseul de urmat. Am intrat in vorba cu culpul, cred J, ei vroiau sa faca Papusa, io nu eram chiar superhotarat ce si cum, dar era oarecum un traseu de initiere cum ar veni. In fine indecis am luat-o la pas in lunga ascensiune care n-a durat mai mult de o ora, binenteles in ritmul meu dracesc Undeva la 200 metri cred se vedea niste animale miscand, imitial am crezut ca-s cai, dar apropiindu-ma mi-am dat seama ca-s prea mici, dupaia am zis ca-s oi, dar erau maro, in cele din urma mi-am dat seama ca sunt capre negre, dar nu-mi venea sa cred ca erau extraordinar de multe undeva la 30 de bucati poate mai bine J. I-am pierdut pe cei doi, si am ajuns pe o sa, pe partea ailalta era plin de tauri, care ulterior am tras concluzia ca erau taurile din valea rea, nu aveam harta la mine, numa anumite semne de urmat, conform hartzii de pe cabana. In fine la coborarea de pe sa, am dat de un grupuletz mai consistent cu tot felu de mutre si varste, care m-au indus total in eroare, nu ca as fi fost foarte dumirit inainte. Mi-au spus ceva de genul ca asta-I Galesu si cele doua varfuri care se vedeau sunt Papusa si Peleaga, in privinta varfurilor nici acum nu mi-s dumirit daca aveau dreptate dar cert lacul l-au confundat. In fine aveam o vaga idee cam in ce directie tre sa o iau dar nu gaseam marcajul triunghi galben care se desprindea oarecum din cel cu banda rosie pe care eram... in fine dupa ce am ametzit-o vreo ora prin caldarea taurilor din valea rea, si pierdut semne si regasit dar numa banda rosie, tot ma gandeam sa o iau inapoi sau sa urc pe creasta unde erau cele 2 varfuri asazise Papusa si Peleaga, dar ca sa urc trebuia sa abordez o panta destul de abrupta si mai mult nemarcata, intr-un tarziu am vazut 3 siluete care au luat-o spre valea rea sau traseul care trebuia sa-l urmez si am luat-o alert in urmarirea lor, binenteles trebuai sa cobor, si avand in vederea limitele pe care le aveam din cauza genunchiului nu putea-m sa-I ajung. Cert este ca singurul indiciu erau ei si nicidecum vre-un marcaj. In speranta de a-I prinde am tot taiat cateva dalme ca sa le zic asa si am ajuns intr-o zona foarte abrupta de coborish cu grohotish si palcuri de iarba f inalte. Panta era undeva la 60 grade cel putin asa am avut senzatia pe moment, pot sa exagerez sau poate nu, si m-am cam panicat mai exact am intrat asa intr-un fel de nesiguranta... era un traseiash pt ciobani probabil ca erau din cand in cand urme de potecutze care se terminau brusc. In fine dupa un coborash solicitant si binenteles foarte spectaculos, cele 3 siluete se tot indepartau, si ma cam gandeam cam cum o sa ies din kestia asta, la unmomendat ei s-au oprit intr-un fel de poienitza, ceva de genul palc de iarba printre pietre multe si au poposit 5-10 minute, in timp ce eu "alergam" in prinderea lor pe panta care parca se mai domolise dar nicdecum sa fie mai usoara. In fine a venit si momentul de usurare ca sa zic cand am zarit undeva semnul ce urma sa-l tin pan acasa J, desi coborarea dificila nu se terminase, dar stiam unde tre sa ajung ...

In fine am urmat traseul cu triunghi galben care era f prost marcat prin paduer unde puteai foarte usor sa te ratacesti, noroc ca erau facute de niste oameni pt care am tot respectul niste movilutze din pietre care spuneau ceva de genul "esti pe driumul cel bun:". In fine dupa 7 orea de traseu am ajuns la cabana si m-am desfatat cu beri multe si am inceput sa-mi planific ziua urmatoare cu ochii pe harta picatata. Cam stiam unde vreu sa ajung dar traseele erau variate. In fine in aceeasi seara am dat de niste tipi cu care ma intalnisem anu trecut in Fagarash si au parut placut surprinsi sa constate ca si de data asta sunt singur J. In fine am petrecut o parte din seara cu ei si mi-au zis ca tre sa se intalneasca la Bucura cu niste preteni pe care o parte ii stiam de anu trecut din Fagarash, si io tot acolo mergeam dar traseul nu era inca stabilit. Initaial am vrut sa o iau pe traseu de creasta trecand prin Lolaia - Retezat, dar avand in vederea ca era a 2 zi plus ca mergeanm cu ruksak plin si cineva mi-a zis ca traseul e destul de solicitant, am decis sa abordez traseul batut si cu ani de zile mai devreme, cel calsic Pietrele-Gentiana-saua bucurei -lac.

Traseu de 3 ore jumate, cu sau fara rucsac, anu asta mi s-a parut cel mai greu, desi il mai facusem de 3 ori.

 

Am plecat pe la 10 fara ceva de la Pietrele a doua zi, sau chiar dupa 10 nu mai stiu exact, am plecat mai tarziu ca sa se usuce cortul ca facea condes seara. In fine am mers bine pan la gentiana traseu cam de 45 min l-am facut in jumate, am poposit in asteptarea tipilor aia, dar dupa 20 min m-am plictisit si am luat-o din nou la pas. Iar a venit o chestie urata care am evitat-o adica bustean peste valea unui rau, si am inceput sa urc vre-o ora poate mai putin prin snepeni, care ma zgariau si ma blocau drumul fiind imprejmuit de-o parte si de alta de plante cu "spini verzi", uract din piatra in piatra in anumite locuri mai pronuntat mai dadea-i si in valea raului in portiuni abrupte, o imagine foarte frumoasa, iar afara vremea era splendida soare si nici un nor de ploaie plus vizibilitate foarte buna. In fine dupa ce am injuarat snepenii, am trecut de ei, si am ajuns in golul alpin unde vedeai pe unde tre sa urci si unde tre sa ajungi, o imagine descurajanta J. Am plans snepenii, pt ca acolo urcai fara sa sti unde tre sa ajungi, si era moral mai benefic, aici deja ma descuraja ascensiunea ce urma sa o abordez, dar bagam capul in pamant si urcam intr-un ritm din ce in ce mai greoi. Eram tot ud... si stiam ca partea cea mai grea era la final, unde trebuia urcata saua bucurei. In fine in cele din urma cu cateva opriri dar nu multe si nicimacar de durata, binenteles admirind din cand in cand peisajul montan, am ajuns la poalele renumitei ascensiuni. E o adevarata piatra de incercare cu rucsac si chiar fara, pe care am trecut-o binisor, cu cateva injuraturi in barbie, dar aici cred ca e tot farmecul, cred ca mi-a luat cam jumate de ora poate mai putin urcatul, si de pe sea am dat cu ochii direct in lacul bucura, si am trait o senzatie placuta, dar nu ramne la fel de istorica ca prima, cand m-au trecut fiori prin mine. E o imagine extraordinara, dupa urcusul ala demential sa dai cu ochii intr-un lac de un albastru bestial intr-o mare de piatra si iarba in jur. In fine am lenevit cam o ora pe sea, care e undeva la 2200 m am beut si ultimul strop de apa si a fost fainutz sa ma hodinesc in bataia vantului si mangaierea razelor de soare, a fost un moment de relaxare binevenit. In fine dupa pauza indelungata m-am incumetat sa cobor la lac, si dupa vre-o jumate de ora de coborat, am ajuns la locul de campare. M-am alimentat cu apa, pe care am beut-o si m-am pus incet sa instalez cortu. In caldarea care se afla lacul erau construite niste cetati din pietre locuri unde se puneau corturile. In general in caldare bate un vand taios si foarte tare, de aceea e bine sa pui un fel de baraj in fata cortului, unu ca sa nu ti-l ia, si doi sa mai atenueze din frig. In fine mi-am ales un loc din multele care erau disponibile, pt prima oara eram in compania a cat mai putini oameni, ca sa zic asa. Am pus cortu dupa ce am mai lenevit unpic... si am calculat cam 4 ore am facut de jos pana sus, Pietrele situatae undeva la 1400 m si bucura la unpic peste 2000. Am intrat in vorba cu salvamontistii, si mi-au povestit cate ceva util apoi mi-au spus ce am voie sa fac si ce nu J, ma rog I-am vazut cu dunele scoase afara la uscat si I-am intrebat ce s-a intamplat si mi-a zis ca le-a plouat, cum, cica cam aprox cu o luna in urma a venit o furtuna si le-a luat acoperisul, ceea ce m-a pus pe ganduri... dar oricum aveam un cort bengos, asa ca frica s-a mai disipat J, binenteles...

Intr-un tarziu au aparut si galatenii, tipii ce-I stiam de pe Fagarash, si-au pus si ei cortul si am stat la povesti la un pahar de palinca dat de ei, si am dovedit o litra pan ce o disparut soarele. Asa pe intunecate au aparut si pretenii lor, care au fost foarte surprinsi sa ma vada, un tip chiar studiaza in Timisoara, toti fiind galateni si cu el m-am mai inatlnit prin oras. In fine se facuse un frig de stateam cu 3 haine plus haina de ploaie care ma ajuta la vant. Am stat pan pe la 12 am povestit ne-am amuzat si beut tuici, dupa care am incheiat seara ca mi-era sonmn si frig. Ei urmau a doua zi sa coboare pe la Zanoaga un alt traseu fainutz care putini il fac in retezat, si destul de prost marcat ca sa zic asa, io-l facusem ultima oara cand am vazut Retezatul pe ploaie si a fost cu peripetii.

 

In fine a doua zi de dimineatza pe la 9 stabilisem traseul ce urma sa-l fac... Peleaga 2509, Custura bucurei, Saua bucuresi, Bucura 1 si 2, si vf. Retezat, inapoi prin o alta sa. In fine am urcat destul de bine de la 2000 la 2500 cam o ora jumate, poate mai putin, un traseu cam pustiu, care din orice punc nu pierdeam lacul din vizor. Am vazut o capra neagra, era la mai putin de 50 m de mine, si tot atunci am vazut 2 marmote, cred, niste sobolanashi ceva mai mari foarte haiosi care nu s-au speriat de mine sa nu ma scapau din ochi, oarecum io eram mai speriat ca nu stiam cat de pasnici  sau nu sunt J in cele din urma I-am privit mai linistit si mi-am vazut de drum. A fost un urcus constant ca panta nu foarte solicitant avand in vedere ca eram la inceput, si pan la urma am ajuns in creasta de unde nu stiam exact in ce parte sa o iau, ma rog am tintuit cele 2 varfuri ce strajuiau saua, si din ochi am hotarat ca ala ii mai inalt si am luat-o la stanga ceea ce s-a dovedit a fi alegerea buna. Am urcat un urcus mai pronuntat pe bolovani care aveau semne din 50 in 50 metrii dar fara poteca sau cu poteci scurte care se terminau brusc, deci oarecum era la latitudinea ta pe ce bolovani sa mergi J cu o eraoare de 10-15 bolovani J. Intr-un final fara o solicitare fizica prea mare am ajuns pe maximul din Retezat, si mi se arata o priveliste de vis in cele 4 puncte cardinale. Intr-o parte era Bucura si in vale mai joase cu lacul Lia cel mai jos Ana si Viorica ceva mai sus, in partea oarecum opusa era Valea rea, prin care trecusem cu 2 zile in urma, plina de lacuri si tauri, foarte fain, se vedea Papusa cu 0.5 metrii mai jos J, iar in dreapta si stanga creasta, una pe care venisem de la un moment dat si alta pe care urma sa merg. Vantul batea destul de tare, soarele isi facea datoria si de data asta, si urma partea care o uram cel mai mult, coborarea. In fine se pare ca a fost mai putin solicitanta decat ma asteptam dar nu mai putin spectaculoasa. Cteva zone de intr-o parte si alta hau si mers cu atentie pe bolovani, alteori solicitau si mainile... in cele din urma am ajuns pe Custura bucurei undeva la peste 2300 spre 2400, si dupa un coboras mai pronuntat dar nu foarte spectaculos, pana in saua bucurei. Pe coborasul asta mi s-a intamplat o faza haioasa, cand coboram 2 romanasi m-au salutat si io la fel pe ei, dar nu mai stiu exact cum, ca m-au luat in engleza, de unde vin, mai e mult pan la Peleaga, cum e drumul, si pan la urma m-au pus sa le fac si o poza cu bucura in spate. Initial nu mi-am dat seama ca is romani, dar ulterior cand cautau aparatul au inceput sa vorbeasac intre ei, si dupa ce vorbisem vreo 5 min cu ei in engleza mi-ere jena sa le zic in romaneste ceva, asa ca am dat-o pe strainu pan la capat.

 

In cele din urma am ajuns in saua bucurei am poposit 10 minute si a venit o ascensiune care m-a terminat fizic si psihic, dar efectiv nu stiu de ce. Probabil ritmului mai sustinut din prima parte, si a inconstantei. Ma rog cel putin ciudat... de la 2000 la 2500 a fost ok si de la 2200 pan pe la 2400 poate mai mult mi-am blestemat zilele J. Am urcat Bucura 2 cred undeva peste 2400 metrii, dar cu eforturi sustinute si opriri dese, adevarul ca urcusul era ceva mai abrupt ca primul sau cel putin asa parea pe moment, dupa multe injuarturi si chinuri am ajuns pe bucura 2 de unde se vdea extarordinar bucura pe o parte si lacurile Viorica Ana Lia, exceptional, pacat ca n-am avut pozar, efectiv am ramas masca, si in cealalta parte 2 lacuri in rezervatie, si un verde de nedescris strajuit pe o parte de vf retezat si in alta de vf judele unul din cele mai spectaculoase din retezat de facut si ca aspect.  Si oarecum intre cele 2 privelisti o valea seaca de lacuri, un taulet mic undve la baza varfului si valea pe care urcasem cu o zi in urma. In fine am inceput sa cobor pe o zona foarte dificila care m-a incantat f mult, erau semne dunga rosie pe o piatra dar ca sa ajungi acolo trebuia sa-ti folosesti imaginatia... m-am coborat intr-un tarziu pe niste pietre care erau la marginea unui hau... si tiptil tiptil pe ele cu mainile tinundu-ma de pietre si picioarele in locuri bine alese si incercate pe marginea haului am coborat intr-un fel de strunga, de unde pornea pe partea cealalta o poteca pe curba de nivel a muntelui. Mi-a pus in miscare unpic adrenalina si mai tarziu am prins gustul nebuniei J. In fine poteca ducea spre saua retezatului pe marginea rezervatiei, dar dupa un coboras cu cateva hopuri mai fainute adica coborat pe stanci pe marginea pantei, am hotarat sa nu mai urc retezatul, desi timp aveam berechet, numa ca se adunasera nori pe vf retezat plus oboseala acumulata la cea de-a doua ascensiune, m-au determinat sa cobor pe partea cealalta pe marginea rezervatiei prin poartita Bucurei, dupa care am dat intr-un tau, aflat la ce-a mai mare altitudine taul portii, la peste 2200 m. dupa care am coborat lejer la lac cu un cuplu de unguri din Targu Mures. Am povestit cu ei pana jos la lac, ei da si proviziile de apa se terminasera un motiv in plus de a nu urca pe vf retezat, ulterior mi-a parut rau, dar n-or intrat zilele in sac. Am ajuns la cort putin dupa 3 jumate, si vroiam sa cobor dar era prea tarziu, asa ca am pierdut vremea peacolo. Am mers unpic pe traseul ce urma sa-l fac a doua zi sa cercetez unpic situatia am vazut lacul Lia mai de aproape, si duapai am lenevit aprox o ora cu picioarele in apa de munte si cu soarele batand pe mine, si am meditat la vrute si nevrute. A fost un moment de relaxare mult visat, mi-am pus sangele in circulatie in picoare, si ma gandeam cam ce urmeaza de facut. Nici prin gand nu-mi trecea ce avea sa vie.

 

Dupa o a doua npoapte friguroasa la bucura unde efectiv am dormit incaltat in sacul de dormit, cu toate hainele pe mine, si un vant ce parea ca vrea sa-mi ia cortul am reusit sa adorm, sa ma hodinesc cat de cat pt a doua zi. A fost ziua in care n-am mancat nimika. De lene si pur si simplu nu mi se dadea la absolut nimika din ce aveam in ruksak. A doua zi mi-am starns cortul devreme asa unpicutz un pe la 9 am pornit la vale. Si am bagat viteza si am avut surpriza neplacuta ca in viteza mea sa-mi pocnesca ceva la genunchi. Initial am zis ca acol raman, dar genunchiera, de care sunt f multumit sia- facut datoria si m-am ridicat in picoare si am pornit-o mai domol. O aceasi chestie am patzit la Timisoara si cam 2 saptamani mi-a luat sa-si revina cat de cat. Mare norok am avut... Iar am inceput sa iutesc ritmul si la o piatra am calcat aiurea si iar am simtzit ceva si am picat ca secerat, dar dupa 30 sec m-am ridicat si cu o usoara durere sau mai mult jena am coborat usor de tot si in cateva minute si-a revenit, dar acum coboram efectiv foarte atent si incet.

Dupa ce am coborat ceva vreme a venit un scurt poate chiar mai lung urcus de trecre dintr-o vale in alta, pe saua Plaiului Mic care m-a solicitat destul de mult, nefiind pregatit moral pt asa ceva, in sensul ca ma asteptam numa la coboras J. In fine am mai injuat de cateva ori dar a trecut cu bine si pe acea panta domoala m-am intalnit cu un cuplu cu care am intrat in vorba. Initial ne depaseam unii pe altzii pana cand s-a infiripat o discutie, si in cele din urma oarecum ne stia erau timisoreni, si el mai venea pe la magazinul de muzica in vremurile bune cand lucram acolo. Ei mergeu la Buta, de unde coborai in valea jiului. Erau cam nehotarati ce vor sa fac la fel si eu, si cand am ajuns la Buta s-au haotarat sa coboare in Petrosani si ei. In fine am beut 4 beri ca nu mai beusem de mult J si ei una amandoi am mancat ceva si erau cam surprinsi cum am beut 4 beri in ceva mai bine de juma de ora si n-am nimik... Apoi a urmat un coborash pe un drum forestier fara istoric, cu cateva opriri pt apa, pipi, fragutze si diskutat cu turisti ce urcau, pan la urma dupa vreo 3 ore am ajuns langa cheile butei, pe care nu le-am facut din lipsa de timp... am mai mers o bucata buna de drum plina de praf si rupti de picoare pan in Campul lui Neag sa luam autobuzul spre Petrosani. Pe la 6 aveam autobuz am ajuns pe la 5 si unpic il pierdusem pe cel de 5, si am stat la o terasa am mancat ceva si beri binenteles si incercam sa vedem ce facem. Am ajuns pe la 8 in petrosani am dat cateva telefoane si nu se intrevedea nimika, ei nu aveau tren spre Timisoara decat a doua zi, si in cele din urma am hotarat sa campam undeva langa Petrosani, pan la urma dupa cautari indelungate ne-a dus un microbuz pe innoptate la Obarsia Lotrului, un loc la 30 km de petrosnai, unde tipul fusese de cateva ori, si zicea ca-I fain. Dupa un drum lung de o ora urcus si drum neasfaltat am ajuns la obarsie unde era plin de focuri si corturi improvizate locuite de tigani. Cuplul s-au cam panicat cand au vazut mutrele, si io oarecum, dar eram stapan pe situatie. Ce sa mai zic, ne-am cautat loc de cort intr-o parte de cabana, unde era plin de tiganime, ne-am razgandit am mers am mancat ceva plus beri J, si ne-am dus in partea ailalta si intr-o zona la margine unei pdurici dese si sinistre pe la miezul noptii ne-am pus corturile cu lanterna intr-o iarba inalta care s-a dovedit extrem de utila sub noi J Ne-am pus sa ne culcam si numa bine ca un nenea mai negru cu nevasta-sa se certau la 100-150 metrii de corturi si au tipat toata noaptea, ma rog pana pe la 2-3 de era sa ies la ei, dar m-am abtinut si bine am facut ca cin stie ce trupa avea nea gheorghe ala.

 

Autor: Daniel Humelnicu
Înscris de: Daniel Humelnicu
Vizualizări: 4526, Ultima actualizare: Luni, 11 Nov 2002



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RETEZAT  
Comentariu
Fără foto Yutish Monica, Marţi, 3 Dec 2002, 8:23

A fost foarte super, cand citeam imi imaginam de parca eram eu acolo, dar poza e pur si simplu extraordinara:-P :-D:-D:-P
De la Dona.

Claudiu Craciun Claudiu Craciun, Duminică, 8 Dec 2002, 20:46

Turnul din Sibiu, cu "scarisoare abrupte din piatra care urcau circular printr-un loc ingust, apoi o zona mai larga iar apoi urcau niste scari nesfarsite din lemn care din cand in cand poposeau in niste incaperri largi" l-am vizitat si eu pe 31 dec 2001, pe la ora 14. Numa' ca atunci era la sfarsitul scarilor de piatra un nenea care ne-a cerut 5000 de caciula ca sa urcam. Da' noua ni s-a parut f mult:-D, asa ca nenea ala ne-a lasat sa intram 2 pe un bilet. Ne-am imbogatit:-D... olteni:-D:-o:-P:-) Spiritul sarbatorilor...

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii