Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Candva... undeva... pe munte

Bookmark and Share

Candva... undeva... pe munte - a urmat Parangul

 

A doua zi dimineatza m-am dus am mancat niste ciorbica si peste iar apoi pe la 11 ne-am starns catrafusele si am luat-o incet spre lacul Calcescu, undeva la 2000 metrii. Traseu de 4-5 ore, dar timp aveam berechet, am luat-o pe malul Lotrului... incet incet plin de mashini cu corturi si gratare, care se rareau pe timp ce urcam. La un momendat la poalele urcusului ce devia din soaseaua forestiera sau drumul, am oprit sa facem o baie. Prima oara pe picioare, dupai mi-am dat drumu intr-o apa nu tocmai propice, dar ce mai conta, era prima baie de cand plecasem de acasa. Cu un pic de geldus, pan la urma ma simteam alt om. Am lalait-o mai bine de o ora acolo, timp in care ne-a depasit o trupa mare de galagiosi, cu casetofon si voci ascutite. Intr-un tarziu am luat-o din loc. Am urcat o panta domoala ce parea a ascunde un vechi drumeag dar foarte accidentat, probabil pt offroad... si am ajuns la un trunchi pravalit petse cursul unei ape, unul singur dar grosutz si destul de rezistent... din partea ailalta o familie trecea prin apa pana peste genunchi cuplul au luat-o peste treunchi, si io dupa ei, a fost cumplit pe la mijloc simteam ca imi aluneca picioarele la vale si mi-era sa nu pic cam de la 1m jumate, in cele din urma cu emotii am reusit sa-l trec si I-am intrebat ca daca mai este asa ceva ca io ma intorc nu mai fac chestii deastea. Tipul m-a asigurat ca mai e unul dar poti trece prin apa unpic mai sus, ceea ce in cele din urma s-a dovedit a nu a mai fii nevoie. Iar am urcat pe marginea paraiasului si intr-o zona era asa o cascada si un loc in care apa parea mai adnca, m-am oprit sa intru intradevar apa era mare dar nu cat parea, ma asteptam sa fie cam peste mine si mi-era pan pe la umeri poate mai mika. Dupa cea de-a doua baie a zilei am urcat iar prin padure, si in cele din urma am ajuns pe o pajiste minunata. De acolo am urcat domol pan la zona de jnepeni, in spate o priveliste faina cu vale de unde urcasem, si a urmat o jumate de ora de urcat pronuntat printre jenpeni, zona ce mi amintea de Retezat. Chiar la finele zonei de jnepenish sau pe acolo am ajuns la lac. Un lac glaciar foarte fainutz, ceva mai cald ca in Retzat, chiar puteai sa faci baie in seara aia, probabil cum toata ziua a batut soarele in el l-a incalzit bine, ma rog... galagiosii de pe drum erau in partea cealalta a lacului, am alse un loc de cort ceva mai sus de lac, cam 50 m, o poienita mai mare intre jnepeni, si ne-am pus cortul. Am mers dupa apa, lemne si cutare, am stat cu picioarele in apa calda a lacului cateva minute sa scot putoarea din ele, si ne-am pus sa facem focul am povestit si am tras un potol pe cinste niste slana prajita la jar cu usturoi... un adevarat festin. Am mancat pana am pocnit, si pe la 11 am stins focul si ne-am culcat, a fost primul foc din calatorie... A fost faina seara, caci urma o zi foarte grea, facut creasta Parangului.

 

A doua zi la 9 eram cu cortul strans si ruksakul facut, numa ca... cuplul au mai intarziat, cam pe la 9 jumate am pornit, dupa o gustarica. Urma sa vina cea mai faina zi din concediu. Am urcat de la lac incet in ritmul inpus de tip, pana intr-o sa ce dadea in creasta parangului, undeva la poalele acelui urcus mai pronuntat ce dadea in sa am luat proviziiile de apa, ca pan la sfarsitul zilei nu aveam sa mai dam peste vre-un ochi de apa. In fine cam intr-o ora am ajuns in saua cu pricina un urcus nu foarte solicitant atunci, dar probabil zilele din Retezat isi puneau amprenta asupra conditiei fizice si mai ales asupra psihicului. Urma o creasta cu 3-4 varfuri foarte inalte undeva la peste 2400 metrii, ce se vedea in zare, incadrata de doua vai ce dadeau o priveliste imbietoare... o priveliste de un salbaticism aparte undeva intre peisajul din Retezat si Fagarash, ca aspect, adica varietatea si culoarea retezatului data de multitudinea de lacuri glaciare, care aici nu era asa pronuntat si salbaticismul faragarsului care desi anost ca si culoare impresioneaza prin masivitate si forme... Ei parangul era o mixtura a acestor 2 elemente ce crea o imagine unica placuta ochiului. A urmat un traseu destul de spectaculos ca varietate urcusuri pronuntate si mai putin cu pante in coborare mai mult sau mai putin abrupte. Si de o parte si de alta a crestei forme si peisaje de nedescris. Din sa am coborat lin 10-15 minute timp in care am dat de un grup de 6 insi tipi si tipe care mergeau de unde veneam noi. Ei facusera creasta pan la un momendat dupa care coborasera la Rosiile daca tin minte dupa care au urcat in ziua respectivca in creasta si voiau sa ajunga la Calcescu. In fine dupa aceasta coborare putin solicitanta, a venit primul varfa al zilei, probabil cel mai mic ca altitudine, si undeva spre finalul ascensiunii am dat peste un cioban, am diskutat unpicutz cu el dupa care ne-am vazut de drum. Din primul varf imaginea era oarceum identica cu cea din sa, dar unpic mai panoramica. Vremea era ceva de genul saharian. Un soare proiectat pe un cer curat de nori care lovea in noi din ce in ce mai greu pe timp ce timpul se scurgea. Dupa primul varf apa a inceput sa se incalzeasca, lucru oarecum bun ca nu mai consumai atata, si aveai pt tot drumul. In fine a urmat iar o coborare cu un urcush pe un alt varf ceva mai inalt, pe sa tot felul de forme, prapastii abrupte de 200-300 metri ce se terminau intre-un ochi de apa ce era singura pata de culoare in peisajul pietros. In cealalta parte o panta abrupta la 70 grade ce se termina in vai largi si verzi pana in zare prin care unduiau cate un rauletz. Mers vreo2-3 ore pe creasta lovit de soarele puternic care imi rosea pielea, si singura scapare mai era cate o adiere de vand. In fine dupa ceva vreme am ajund pe varful Parangul Mare intr-o ultima ascensiune mai abrupta cu anumite locuri mai dificile dar deloc inaoboradbile. Si aici la eact 2519 metrii o imagine panoramica de vis, intr-o parte o vale care se termina la orizont, iar in cealalta parte eram deasupra norilor, efectiv am trait o senzatie de a fi in rai. Noi deasupra norilor, care pareau ca o mare pufoasa si undeva departe din nori ieseau niste varfuri de creasta a Retezatilor, de un gri spre negru... o imgine splendida care nu stiu daca o voi mai avea ocazia sa o mai vad vreodata. Am lenevit cam o ora pe varf, am admirat fiecare detaliu ce ni se oferea, savarunt fiecare minut, am facut o poza, cu aparatul cuplului eu pe acoperisul muntilor parang in spate cu creasta salbatica ce urma sa o facem, si dupa o masa copioasa si siesta necesara, am luat-o la pas spre ultima mare incercare a zilei vf Carja, undeva la 2450 metrii, dupa ce am coborat o dif de nivel de peste 200 metrii un unele locuri mai abrupt, am ajuns la poalele vf carja care pan la urma nu l-am urcat pana in varf, am trecut pe langa el pe curvba de nivel. De aici a urmat un traseu fara istoric un coborash supersolicitant pe nisip cu pietris ce mi-a obosit picioarele pana undeva la sub 2000 m, si apoi o carare pe curba de nivel devastatoare, arsi de soare, io cu proviziile de apa secatuite, si duperi de picoare dupa o zi intradevar magistrala. Intr-un tarziu pe la 6 jumate dupa 2 ore de mers prin soarele care nu mai batea cu aceeasi putere si un drum fara nici o atractie deosebita, macinat psihic am ajuns in statiunea Parang unde iarna se schiaza iar vara e sezon mort mai putin pt noi...

 

Am baut apa si m-am spalat, mainile mi-erau arse de soare ca nu le puteam indoi la fel si picioarele, pana la urma am poposit intr-un bar, unde am mancat beut beri, m-am descaltat m-am spalat pe picioare cu un furtun cu apa rece de afara si am lenevit in barul ala pana s-a intunecat. Cuplul intre timp s-au dus sa caute loc de cort, si a venit el sa-mi spuna ca-s la 500 m mai jos cum cobori sub telescaun... Am stat ceva vreme cu beri m-am ametit bine si cu un ultime effort, in slapi am luat-o la pas cu rucsacul pe sub telescaun, pana am ajuns intr-o poienita cam la aprox 500 m unde speram sa-I gasesc pe companioni. Mi-am trantit rucsacul in poienita mi-am pus capul pe el si m-am intins cam o ora jumate m-am hodinit, dupa care m-am ridicat sa-I caut, nu I-am gasit, eram obosit, mi-a fost lene sa desfac cortul si sa-l pun asa ca l-am deschis si am dormit pe el intr-o zona de muschi moale, numa cu multe musculitze ce ma baziau, mai mult am stat intins decat am dormit toata noaptea m-au atacat niste caini pe care I-am speriat cu lanterna J si dimineatza pe la 6 eram in picoare la 7 aveam bagajul facut gata de plecare in Petrosani. Abia la 9 jumate dedeau drumu la telescaun si am luat-o la pas am coborat vreo 30 min poate mai putin m-a atatcat inca un caine care chiar era sa ma muste, si am oprit un aro vechi poate chiar nu era aro, masina de teren deaia veche ce era si in armarta. M-a dus pana in Petrosani, I-am dat ceva bani de o bere, tot urcau si coborau persoane din el, transporta pe sateni cu lapte la orash, am tras concluzia. In Petrosani un orash anost si lipsit de viata, m-am dus in gara sa vad cand am tren era pe la 11, am dat telefoane si n-am gasit pe nima. Am hotarat ca merg in apuseni, de fapt trebuia sa ma intalnesc cu niste preteni ce plecau a doua zi din Sibiu cu machina in apuseni. In fine am mers sa manac ceva am umblat ca chiorul prin Petrosani si-n in cele din urma am dat de o pizzerie. Am mancat beut beri si m-am intors in gara unde m-am intalnit intr-un tarziu cu cuplul care mergeu spre Timisoara. 2 ore cu trenul si mai bine pan in Simeria, dat iar telefoane si negasit pe nima, m-am despartit de cuplu cu profunda nostalgie in suflet, in cele din urma am urcat si io in tren spre Alba Iulia. Un drum ce nu merita punctat cu o oprire indelungata in Vintu, si ajuns dupa 6 in Alba Iulia, m-am dus in autogara sa vad cand am autobuz spre apuseni, abia a doua zi dimineatza la 7 aveam ceva, deci trebuia sa pierd o noapte in orasul reintregirii. M-am proptit intr-o terasa langa gara si dai cu beri 2-3 paraca am intrat in vorba cu un francez, in engleza ofcourse, care pleca la Cluj avea tren la 7, mi-a povestit ca ii place aici... a plecat si dupa a 3-ea bere m-am dus in gara sa dau un ultim telefon. I-am prins pe preteni care erau in Sibiu, asa ca am hotarat sa merg in Sibiu. Dupa 2 ore jumate de mers cu trenul si asteptat in Vintzu unde am schimbat trenu, pe la 11 am ajuns in Sibiu.

Am mancat ceva in gara ca eram lihnit, m-a asteptat pretenu am luat niste beri si am mers al el acasa, am mancat povestit beut am facut un fel de baita, mai mult m-am spalat sa nu mai put si am adormit urmand ca a doua zi sa plecam pe la 12 cu machina spre apuseni.

 

Autor: Daniel Humelnicu
Înscris de: Daniel Humelnicu
Vizualizări: 4526, Ultima actualizare: Luni, 11 Nov 2002



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RETEZAT  
Comentariu
Fără foto Yutish Monica, Marţi, 3 Dec 2002, 8:23

A fost foarte super, cand citeam imi imaginam de parca eram eu acolo, dar poza e pur si simplu extraordinara:-P :-D:-D:-P
De la Dona.

Claudiu Craciun Claudiu Craciun, Duminică, 8 Dec 2002, 20:46

Turnul din Sibiu, cu "scarisoare abrupte din piatra care urcau circular printr-un loc ingust, apoi o zona mai larga iar apoi urcau niste scari nesfarsite din lemn care din cand in cand poposeau in niste incaperri largi" l-am vizitat si eu pe 31 dec 2001, pe la ora 14. Numa' ca atunci era la sfarsitul scarilor de piatra un nenea care ne-a cerut 5000 de caciula ca sa urcam. Da' noua ni s-a parut f mult:-D, asa ca nenea ala ne-a lasat sa intram 2 pe un bilet. Ne-am imbogatit:-D... olteni:-D:-o:-P:-) Spiritul sarbatorilor...

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii