Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Arhiva articolelor Alpinet - ALPINinfo ianuarie 2000

Bookmark and Share

ALPINinfo ianuarie 2000 - Profesor doctor, inginer, alpinist: Eugen Seracin

Domnule Seracin, spuneţi-mi câteva date personale...

M-am născut pe 28 noiembrie 1928. Copilăria mi-am petrecut-o în oraşul Deva, care-mi imprimă anumite trăsături specifice.

Când aţi avut primul contact cu stânca?

Încă din copilărie, la 13 - 14 ani am început să mă caţăr cam aiurea, cu pericolele inerente, pe stâncile de la cetatea Devei. Tot în Deva am descoperit plăcerea mersului în natură.

Îmi puteţi spune câte ceva despre evoluţia dumneavoastră în alpinism?

Am fost foarte mult atras de Piatra Craiului, care m-a determinat să fac drumeţie şi alpinism clasic, de 1A - 1B, fără material tehnic. Prima dată am folosit echipament de căţărare în 1964, tot în Piatra Craiului, din dorinţa de a ajunge în zone neumblate şi nepoluate.

Din păcate, multiple zone frumoase ale ţării noastre sunt afectate negativ, deteriorate, din cauză că marea majoritate a populaţiei nu apără şi nu păstrează nepoluate frumuseţile naturii. Să vă povestesc o întâmplare petrecută în Crai...Am plecat să facem Muchia dintre Ţimbale (2B). Coechipierii mei au renunţat după prima jumătate de lungime, iar eu am făcut solitar, jumătatea cea mai grea a acestui traseu. Le-am spus colegilor mei să meargă prin valea Podurilor, paralel cu mine, deoarece ei nu ştiau pe unde să se întoarcă singuri. După 3 lungimi de coardă, am reuşit să-I aduc la mine şi ne-am îmbrăţişat cu bucurie. La ieşirea din traseu, ne-a întâmpinat o furtună cu ploaie şi gheaţă, dar nu ne păsa; eram tineri!

Înainte de aceasta, am făcut mai multe trasee de gradul 1A şi 1B. Am ajuns şi în Bucegi, în anii 1969 - 1970. În 1968 s-a înfiinţat secţia de alpinism din Timişoara. Am învăţat folosirea materialului tehnic. Primele trasee de căţărare tot în Crai, le-am făcut cu Virgil Tomuţ de la "Electronică" din Timişoara şi cu Emil Luza. Am fondat bazele secţiei, iar apoi au venit şi studenţii. Am trecut la trasee de gradul 3 - 4, ca de exemplu: Frontal (4A), Degetul lui Călineţ (3A- 2B), Fisura Cenuşie (4B), Sângele Voinicului (5A) şi altele. Cu secţia mărită de un număr mare de tineri, au apărut acum veteranii Balmeş Stelian, Neron Aurel. Secţianoastră a făcut cantonamente la Coştila, unde am urcat trasee cu sportivi de mare clasă ca: Gelu Ionescu, Egon Kosner, care acum au realizări la nivel internaţional. Am urcat Mult Dorita, Fisura Albastră, ...

Mă scuzaţi că vă întrerup, dar de câte ori aţi urcat Fisura Albastră?

Am urcat-o de 5 ori, de două ori pe 6B şi de trei ori pe varianta 6A. Dar să continui...am făcut cantonamente şi în Cheile Bicazului, unde-am urcat "Santinela dela Gâtul Iadului", "Fisura Surducului" şi multe altele. Atunci am avut o echipă de băieţi şi fete care au obţinut locul I şi II pe ţară, între 1970 - 1980: Săplăcan Gavril, Pop Eugen, Pandiu Dumitru (Sucă), Ilyieş Iosif, Ardelean Gavril (Gogu), Bitay Francisc; fetele Jurca Maria, Goncearov Felicia, Vintilă Ioana, Olteanu Valentina, Atanasescu Catrinel. Mai amintesc: Mihai Lovici Viorica şi Pricha Anemaria. După asta a apărut o nouă generaţie, cu vârfuri şi palmares şi pe plan internaţional: Kosner Eugen, Ionescu Gelu, Cornel Galescu (ultimul are în palmaresul său vf. McKinley, Aconcagua, ascensiune reuşită până la 7800m altitudine pe Dhaulagiri şi multe altele), Novac Iacob şi Andrei Beleaua, care a depăşit 7000m în Pamir.

În continuare, a apărut o nouă generaţie, un suflu nou, mergând fără scăriţe şi fără pitoane: Milota Ştefan (Fane) triplu campion naţional, Claudiu Vidulescu, Iosif Eugen (colonelul), Sorin Mureşan (Muri) - ascensiune în Pamir pe Pik Lenin, Grama Florin (Mario), Prelipcean Adrian (Adi Ghips), Gherase Mircea (Ţarcu), Adriana Paici, Bogdan Mătăsaru şi mulţi alţii.

Ce alte realizări mai aveţi şi mai ales cene puteţi spune de premierele făcute?

Prin premierele realizate, se remarcă Neron Aurel cu cele mai multe (17) şi apoi eu (9). Astfel, am realizat următoarele premiere: integral cap Surplomba Cenuşie (5A), Doina (5A); cap schimbat Fisura Diavolului (5B), Hercules (5A); cap la cele mai dificile pasaje: Melcul (4B), Vipera (4A). Am mai fost colaborator şi la alte trasee, ca de exemplu: Frontal (4B), Veteranii (6A). Toate traseele amintite sunt în Herculane. De remarcat ultimul traseu, lucrat de echipa Neron Aurel, Eugen Seracin şi Iosif Eugen, fiind cel mai greu din Herculane, la care contribuţia esenţială a avut-o Neron Aurel. Tot pentru premiere se remarcă Gelu Ionescu, cu trei 5B-uri în zona Cociu şi Novac Iacob, cu "Vânătorul Alpin" (5B).

Am primit titlul de "maestru al sportului". Am efectuat trasee şi în străinătate: Mont Blanc-ul în 1994, cu Aurel Neron şi Kosner Egon, Grossglokner (3800m) cu Kosner Egon, Castor şi Polux în Elveţia etc. Am traversat Făgăraşul iarna de mai multe ori şi am urcat o mulţime de trasee de gradul 5A - 6B. Am ocupat locul III în Campionatul Naţional individual şi pe echipă în 1975. Am ocupat locul I împreună cu Sorin Mureşan la seniori II, la o competiţie naţională din 1990, etapa finală fiind la Herculane. Acest loc I l-am ocupat prin realizarea ascensiunilor pe traseele "Centralul" (6A) şi "Hornul Şoimilor" (5B). N-aş vrea să-I uit pe cei trei ghizi alpini internaţionali: Cornel Galescu, cu şcoala în Franţa, Gelu Ionescu tot cu şcoala în Franţa şi Egon Kosner, cu şcoala în Germania.

Ce antrenori aţi avut de-a lungul timpului?

Pe Wild Ferenc în perioada de iniţiere, apoi pe Radoslav Romeo. În anii următori am fost permanent antrenor.

Câte trasee aţi urcat până acum?

Am făcut 840 de trasee până în acest moment, inclusiv repetările.

Ce sfaturi puteţi da unui novice?

În primul rând trebuie să cunoască bine tehnica asigurării şi a autoasigurării, să nu intră în trasee fără informaţii, să ştie să-şi aleagă un coechipier potrivit şi raţional şi nu în ultimul rând, să ştie cum să părăsească traseul la nevoie.

În încheiere, câteva cuvinte despre "Universitatea"...

Sunt bucuros de contribuţia avută alături de ceilalţi veterani, la formarea unei secţii de alpinism, cu un colectiv foarte bun, nu numai din punct de vedere al calităţilor fizice şi tehnice, ci şi de frumoase relaţii umane, colegiale şi de comportament. Se remarcă buna colaborare a C. S. Universitatea (club cu caracter sportiv, de performanţă) cu membrii CAR Timişoara (organizaţie cu un profil mai larg), al cărui preşedinte este Adrian Glăvan. Unii sportivi sunt chiar membrii ai ambelor organizaţii. Mai avem colaboratori care au plecat în străinătate şi ei n-au pierdut legătura cu noi.

Claudiu Drăghia
Timişoara
Noiembrie 1999

Autor: Clubul Alpin Galati
Înscris de: Clubul Alpin Galati
Vizualizări: 15337, Ultima actualizare: Marţi, 3 Dec 2002


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii