Noaptea nu a plouat, iar dimineata anunta o zi ca si cea precedenta.
La plecare, parca s-a mai imbunat putin cabanierul. Chiar i-a parut rau ca plecam. Ca doar nu o fi vrut sa ramanem acolo? Si-a cerut scuze pt ce a zis despre olteni, cu toate ca noi habar nu aveam despre ce vorbeste. Nu l-am auzit zicand nimic. Si oricum nu ne-ar fi afectat. Totusi, eu nu pot sa inteleg de ce exista hara asta intre locuitorii diferitelor regiuni ale tarii, si tendinta de a se bazai? Cred ca bancurile citite sunt de vina! Si lipsa de imaginatie, lipsa capacitatii de a gasi un subiect interesant de discutie. Parerea mea!
A 3 zi a fost superba, asta daca nu pun la calcul cazatura pe care am luat-o. Am mers numai pe sub plafonul de nori, am vazut cascade, vai superbe, peisaje de neegalat, pe care le-am imortalizat in cateva poze.
Am ajuns cu bine la cabana Negoiu, pe la ora 15, dupa vreo 3 ore de mers. Am plecat destul de tarziu de la Barcaciu, in jur de 12. Nu ne grabea nimeni. Ne-am instalat corturile, am mancat, si am plecat sa facem o vizita cabanei. Am hotarat ca urmatoarea zi, cea de-a 4-a, este zi de odihna, inainte de a urca pe Negoiu. La cabana, dezamagire mare: nu aveau vin fiert. Si-a pierdut tot farmecul. Cum de bere nu aveam chef, si mai costa si 30000 in prima zi, iar in a doua, cand au aparut multi turisti, 35000 (nu stiu de ce a sarit pretul), ne-am multumit cu ceai (destul de convenabil - 10000 lei o cana de 500ml). Ne-am intors la corturi. Si am stat de povesti, privind peisajul. Din fata cabanei se vede varful Negoiu, si paraul saratii, cu superba cadere de pe platoul de la poalele varfului. Vazand cum se prezinta urcusul, ne-am dat seama ca am facut o alegere buna ca urmatoare zi sa ne odihnim. In jur peisaje de nedescris. Nicaieri nu am vazut ceva mai frumos, mai fascinant si mai salbatic. Pe versantii Tunsului, pe partea opusa cabanei, am vazut o ursoaica cu pui care manca afine. Am urmarit-o prin binoclu. Lumea era curioasa, se strangea sa o vada, imprumutau binocluri, erau incantati. Cineva a zis: "Acum, ca ursul este pe versantul celalalt, toti se aduna ca sa-l vada, dar daca ar fi fost pe versantul asta, tuturor le-ar fi sfarait calcaiele!"
Nu stiu de ce nu am adunat lemne de foc. Seara, cand ne-am dat seama ca nu avem lemne, am regretat. Prea tarziu. Altii stateau in jurul focului, numai noi in jurul lanternei.
Ziua a fost linistita, pana a venit un grup de cehi. Se spune ca oltenii sunt galagiosi... sa-i vedeti pe cehi! Cand au adormit, toata lumea a rasuflat usurata. Noroc ca s-au culcat devreme. Am mancat afine care erau din belsug pe acolo. Daniel a cules o sticla de 2 litri pe care a luat-o acasa. Saptamana trecuta, cand am fost pe la el, a desfacut sticla de afinata... am regretat ca nu am adunat si eu!
S-a lasat si noaptea. Era un cer atat de senin, cu toate ca toata ziua a fost innorat. Linistea dinaintea furtunii. Am stat de vorba cu salvamontistul de la refugiul salvamont. A povestit el destule. Este o persoana haioasa, care face sa rada chiar si pe cel mai trist om. L-am intrebat unde sa apelam in caz de nevoie. Si el ne-a dat nr. de tel. de la salvamont Sibiu (0269 - 216477), si pe al lui de pe mobil. Dar ne-a zis ca noaptea il inchide. Deci, turisti, sa nu va programati vreun accident noaptea, sau vreo ratacire, ceva... Nu am inteles de ce il inchidea. De ce era el acolo?
Apoi ne-am retras sa contemplam cerul, atat de senin. Ar fi fost de preferat atunci si prezenta feminina...
Nu am inteles de ce unele persoane ma considera nebun, sa plec asa pe munti, aiurea, ca ma expun riscului, cand pot sta acasa, linistit.Ce rost are sa vrei toate astea, zic ei? Dar ce rost are sa vrei sa sari cu parasuta, sa zbori cu parapanta, sa sari cu corada elastica, sa faci surf, sa innoti, sa schiezi, sa practici alpinismul, speologia, etc.? Astea sunt visuri implinite, si ii invidiezi pe practicanti!
Bineinteles ca multi se intreaba ce rost are sa vrei sa faci toate astea cand poti sta acasa linistit, fara nici un pericol, fara grija locului de dormit, a hranii sau a vremii, bucurandu-te de bunastarea si confortul caminului tau?
Dar iata ce am sa le zic lor: Stiu (am aflat asta) ca riscul unei aventuri e mai pretios decat o mie de zile de bunastare si confort!
In acea seara instelata m-am intins pe iarba, contempland linistea din jur, care nu era deranjata decat de susurul lin al paraului Saratii care trece prin vale si de cainii de la stana de pe platoul de la baza varfului Negoiu. Dar eu ma obisnuisem deja cu vajaitul apei, asa ca mi se parea o liniste desavarsita. Si m-am cufundat in ascultarea linistii, fara sa astept ceva si in acelasi timp parca tot asteptand. Totul era super, totul in jur avea o frumusete coplesitoare, si un sentiment de liniste si siguranta a pus stapanire pe mine. O pace divina mi-a cuprins sufletul. Ma simteam bine. Dar, totusi, simteam ca imi lipseste ceva, pt a putea spune ca sunt fericit. Ne-am dus la culcare.