Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinism şi Escaladă - Traseul Memorial Emilian Cristea - premiera de iarna

Bookmark and Share

Traseul Memorial Emilian Cristea - premiera de iarna

TRASEUL MEMORIAL EMILIAN CRISTEA

- PREMIERA DE IARNĂ -


       8-10 ianuarie 1990
       Ion „Iulic㔠Pătraşcu şi Marius Gane
       Grad FRAE: 6B


       Idea ne-a venit în toamna anului 1989, după un sezon plin în care am realizat numeroase trasee în Valea Albă, culminând chiar cu Memorialul (traseu pe care l-am parcurs în octombrie). Iniţial, plănuisem o ascensiune de iarnă (în decembrie) dar nu ne hotărâsem dacă va fi Albastra sau Speranţei. După ce am făcut Memorialul în toamnă am hotărât că, dacă tot era să îngheţăm prin pereţii din Valea Albă, să facem Memorialul. În decembrie s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ’89, aşa că ne-am amânat proiectul şi ne-am dus în ianuarie.
       Ne-am planificat să facem traseul în trei zile însă speram să îl facem în două. Ca echipament am avut saci de dormit, pufoaice, echipament obişnuit de perete, două bidoane de 2 litri, unul cu ceai, unul cu apă, mere, alune şi sandwich-uri cu salam şi caşcaval, totul cântărind în jur de 10 kg.
       Am căutat să fim cât mai uşori, gândindu-ne că la retragere să mergem la Babele. În caz că acest lucru nu era posibil, urma să coborâm la refugiul Coştila pe „Aeriană”, fără colţari, doar cu pioleţi.
       În prima zi ne-am cărat materialele la baza traseului şi, rămânându-ne ceva timp, am făcut aşa ca antrenament prima lungime. Atunci, căutând să mă odihnesc într-un piton, care era bătut în lateral după un bolovan, acesta a ieşit cu bolovan cu tot şi am căzut vreo 10-12 metri fără a mă lovi însă.
       A doua zi am ajuns târziu la baza traseului – nu ştiu de ce, dar aşa reuşeam noi să ajungem întotdeauna târziu – şi am intrat după ora 9. Era înnorat, vânt şi un frig pătrunzător. Peretele era însă curat, cu puţină zăpadă, şi doar în lungimea a 3-a şi a 4-a, acolo unde sunt nişte ierburi şi hornuri, aveam să dăm de zăpadă şi chiar de gheaţă pe horn.
       Intenţionam să dormim în bivuacul 1 din Albastră, undeva sub „Aripă”, dar nu am mai ajuns căci, intrând târziu, ne-a prins noaptea în a şasea lungime, aceea cu tavanul. Am căutat să ne căţărăm cu rucsacii în spate însă, fiind prea grei, am renunţat şi am hotărât să îi tragem. Traseul fiind şi şerpuit şi neavând nici experienţa şi dexteritatea la tras saci, această neplăcută şi incomodă operaţiune ne-a mâncat foarte mult timp. Nu aveam blocator, nu aveam scripete, aşa că rucsacii îi trăgeam pe rând, cu o cordelină care te cam tăia la mână.
       Am dormit pe o brână incomodă, având o platformă de 30 cm. pentru fund şi alta de 15 cm. pentru picioare. Stăteam atârnaţi în pitoane şi, de îndată ce aţipeam, alunecam şi ne trezeam. Dacă alunecam mai lent şi obosiţi fiind, nu ne dădeam seama, ne ştrangula hamul, amorţeam şi finalul era acelaşi. Această noapte a fost deosebit de grea.
       A doua zi frumos, senin, soare, însă în continuare frig; chiar şi când bătea soarele apa din bidon era pe jumătate îngheţată. După ora 12, peretele intra în umbră şi frigul se înteţea şi mai rău. Niciodată însă temperatura nu a coborât sub –10 grade Celsius.
       Pe tot parcursul traseului am mers cap schimbat, planificând însă de la plecare ca lungimea cu Aripa să îi revină lui Iulică, pentru că era un alpinist mai vânjos.
       Iulică a stat în acest pasaj vreun sfert de oră. Având în picioare bocanci dubli, de Reghin, cu talpa lucioasă, nu prea îi venea să se aventureze în bavareză. La un moment dat a vrut chiar să se descalţe şi să încerce desculţ. Fiindu-i frică că îi vor degera picioarele a renunţat. Eu aş fi încercat cu trepte de scăriţe înţepenite, cu ciocanul încastrat, căci e destul de largă fisura. În fine, Iulică a stat, a stat până a zis un „Doamne ajută!” şi s-a dus până sus. Acesta cred că a fost punctul cel mai dificil din tot traseul.
       În acea zi am mers pân㠄la găuri”, deci încă 6-7 lungimi. Aici am găsit două platforme, una foarte bună, un balcon şi încă o platformă înclinată. Iulică, boier ca întotdeauna, m-a lăsat pe mine pe platforma bună şi el a dormit pe cea înclinată, proptit aşa, cu picioarele într-o cordelină, prinsă între două pitoane.
       A treia zi a început să ningă puţin, însă nemaiavând decât vreo 4 lungimi, nu a contat prea mult. Am ieşit după prânz şi fericiţi, am tulit-o repede la Babele, să mâncăm o ciorbă, să dormim. În dreptul releului de pe Coştila, ne-au oprit jandarmii: „Stai că trag, stai că trag!” – deh ianuarie ’90! Au venit, ne-au controlat rucsacii, dacă n-avem arme, dacă nu suntem terorişti. Ne-au văzut însă feţele amărâte, chinuiţi şi obosiţi şi ne-au lăsat în pace.

       De atunci, Iulică şi Marius s-au mai căţărat împreună vreme de 3 ani împreună, apoi Iulică a emigrat în Germania unde s-a şi căsătorit. Au rămas prieteni foarte buni, păstrează legătura şi din când în când se mai şi întâlnesc.
       Marius a rămas în ţară unde a continuat şirul performanţelor realizând în:

decembrie 1991 – premiera solitară hivernală a traseului Fisura Albastră (traseul direct);
august 1992 – traversarea integrală a crestei Shelda, unul din cele mai dificile trasee din Caucaz, alături de Mihai Cioroianu, Imre Szocs şi Geza Francsali;
ianuarie 1993 – a treia repetare hivernală a traseului Speranţei împreună cu Ionel Ene;
1996 – premiera hivernală a traseului Scorpionul (secund) alături de Ionel Ene;
1996 – a participat la prima expediţie integral românească pe un optmiar: Nanga Parbat – Himalaya, unde a urcat până în apropierea altitudinii de 8.000 m.;
1998 – Directa Americană din Dru (secund) alături de Ionel Ene şi Gheorghe Pop;

Autor: Marius Gane
Înscris de: Florian Mastacan
Vizualizări: 14825, Ultima actualizare: Luni, 5 Feb 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Satul Moeciu De Sus-Mt. Plesa-Poiana Gutanu-Mt. Grohotisu-Refugiul si Saua Strunga-Cabana Padina

 

Comentariu
Fără foto Cristi Zicos, Vineri, 7 Dec 2001, 1:25

Am mai citit despre realizarile acestor cataratori adevarati si nu pot decat sa le doresc mult succes in continuare, vreme buna in perete, si cat mai multe premiere si trasee noi. Poate vor putea vreodata sa ne impartaseasca si noua experienta lor, cu sfaturile de rigoare, prin publicarea unor carti, pentru ca de materiale de genul asta cam ducem lipsa, din pacate...

Ciprian TEODORESCU Ciprian TEODORESCU, Sâmbătă, 6 Iun 2009, 0:27

Salut Marius!
Isprava voastra am "savurat-o" demult, acum vreo 16 ani, citind un articol foarte sumar in almanahul "Romania Pitoreasca", desi tu meriti mai mult decat un biet articol....
A fost o generatie foarte buna de oameni de munte si e bine ca existi si ca ai realizat niste lucruri care mie mi se par imposibile(ex. Everest). Doamne-Ajuta sa iti fie bine in continuare!!
ciprian

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii