Jurnale - Ratacirea... Pietroasei

Consemnare 16 06 2003

Rătăcirea ...premierei  spre vf. Pietroasa

                De regulă urcasem vf. Pietroasa dinspre Băiţa-Ulmoasa, în amontele v. Băiţa apoi a p. Colbului (cu izvoarele în Poiana Păltiniş , de la E,  cu izvoarele sub vf. Frăsineasa -NE şi Bagneu, venind p. Băiţa) apoi citisem descrierea, de către D. Istvan, a unui alt traseu pe la o cabană silvică,în amontele p. Cireşului (cu obîrşia bifurcată sub Pietroasa S-SV), în urmă cu cîteva luni D. Năsui relatîndu-mi că abordase şi el acea variantă, se pare, mai interesantă. Căldura părea a se fi domolit puţin şi după o sîmbătă horticolă am decis să abordăm vf. Pietroasa dintr-o nouă perspectivă. O mai făcusem o dată şi dinspre Negreşti-Oaş-.v. Talnei (superbă, cu neasemuite, afunde marmite săpate-n andezit sur-albăstriu), Băile Luna, cu cortul, încheind tura în Firiza, prima dată  cu Papa, Alex şi un tînăr învăţător, dinspre Valea Borcutului-Antonca-Ulmoasa.

                (Nu suficient!) de precaut mi-am pus în rucascul de tură  harta Munţii Gutâi (I. Pop, D. Istvan, St. Popescu) şi busola luînd-o, duminică dim. la ora 6, 15 spre Tăuţii Măgherăuş-Băiţa-Ulmoasa. Fînaţe coapte, acaparate de parfumatele panicule aurii ale sînzienelor, liziere impresionînd prin uriaşele buchete bej-gălbui ale castanilor comestibili, mulţi dintre ei morţi prematur în picioare, pradă incurabilei molime,  ciclamene garofiţe, discreţi clopoţei aciuaţi pe taluzuri aride la rădăcina stejarilor, v. Băiţa chizos-feruginoasă în zona inferioară apoi, deşi cu ape drastic împuţinate, frumoasă, cu repezişuri înspumate printre impresionanţi bolovani andezitici, lungi paturi stîncoase căptuşind albia, marmite sau mai largi oglindiri-scăldători parţial amenajate de turişti. Trecem de intrarea spre cătunul Ulmoasa, după aprox. 1, 2 km lăsăm la stg.p. Limpedea (marcat cu panou silvic, 6, 5 km drum minier/forestier) după alţi aprox. 0, 8 km ajungem la un punct de prelucrare forestieră. Pe stg. un drum forestier şi un pîrîu arid, sec, acompaniindu-l, (la întoarcere aveam să aflăm că se numeşte Chiuzoşa)  Întreb paznicul de Runcu (situat spre NV la aprox. 700 m alt. conf. hărţii). N-a auzit. Nu spune nici numele pîrîului dar ne induce (involuntar) în eroare confirmînd că într-adevăr există pe acel drum o cabană silvică.

                Pornim în susul drumului admirînd la dr. albia accidentată a pîrîului impresionant prin sălbăticie (aduce aminte, oarecum, de Cheile Borzeşti de la Buru pe v. Arieşului -Apuseni). La un moment dat fundul văii are aspect de jgheab lung-sinuos, ca o pîrtie de bob, betonarea ei, desigur, avusese menirea de-a evita disiparea apei tehnologic-minieresc necesare, ceva mai sus, la dreapta, apare o gură zidită de mină. Pînă aici pădurea de carpen intercalat cu fag şi paltin, stîncăriile izolate, frecventele surpări de galerii vechi trădînd intensul minierit al ultimelor decenii. Pîrîul a fost zăgăzuit , din aceleaşi raţiuni tehnologice, cu un mic baraj, amonte de acesta fundul văii lasă vederii puţină apă. Spre capătul drumului dăm de o rampă de încărcare a buştenilor imenşi de fag împreună cu frumoase trunchiuri de stejar, uneori şi paltin, apoi, după cîteva sute de metri,  la stg. apare un pavilion-observator de vînătoare pentru urşi. Nu cabană silvică! E momentul în care mă întreb dacă am luat-o bine sau nu. După hartă e bine. Miroase intens a hoit. Imediat apare şi sursa duhorii, trei ciosvîrte putrid-mumificate atîrnate cu scripeţi pe un cablu de oţel,  exact pe direcţie obîrşiei pîrîului, adică pe acolo unde ar trebui să continuăm spre N (Runcu pe hartă). La stg. cabanei, suind spre V, se profilează un drum de TAF, o variantă se desprinde spre N. O urmăm ocolind astfel prin stg. hrănitoarea urşilor care, nu-i exclus, stau pe undeva la pîndă. După nici o sută de metri drumul se înfundă în hăţaş. Coborîm dr. spre pîrîul timid dînd de o potecă. Ceva îmi spune că ar trebui să continuăm spre înainte (ar fi fost o variantă corectă dacă din capătul pîrîului ne-am fi angajat prin pădure  spre culmea vestică,  dînd apoi de  potecă) dar cărarea  se angajează spre dr. (N) pe un afluent arid, spre stg. un versant abrupt, împădurit cu molidiş tînăr, dens perie, înfrînînd orice tentativă. După aprox. 2-300 m poteca dispare , noi continuăm în amontele pîrîului cu albie bolovănoasă, maluri abrupte, extrem de multe resturi vegetale, ideale ascunzişuri/ambuscade pentru urşi şi mistreţi. E înorat, zăpuşeala se instalează treptat, continuăm mereu spre N. La o bifurcaţie mocirloasă a pîrîiaşului firav apar amprentele recente ale unui urs alături de urme de vulpe şi ciută. Laba din faţă ca urma rotunjită a unui pumn de bărbat, cea posterioară cam cît talpa nr. 36-38 a unei femei. Chiuiesc zdravăn pentru a alunga fiara...temerii (fireşti) din mine. Un debut de potecă pare a se ivi spre E. Se înfundă-n 50-60 m în molidişul perie. Un fir de pîrîu continuă, la fel de neîmbietor-accidentat, blocat cu ramuri şi răgălii la stg. Altul spre înainte. Îl urmăm, trecem de o zonă care odinioară fusese podită cu trunchiuri de fag pentru accesul atelajelor apoi, consultînd busola, decidem să-l abandonăm suind direct (N-NE) o culme densă de făget tînăr, asanat prin tăieri în urmă cu 1 -2 ani. De-abia ne strecurăm printre tulpinile, nu mai groase de 8-10 cm diametru, apropiate, agasante. Cerul se întrevede la un moment dat, atacăm spre rariştea din vf. punctată de fagi seminceri, monumentali, cotim spre E şi după o scurtă înşeuare avem revelaţia... erorii. Vf. Pietroasa (1200 m), cu lenticulara-i pajişte alpină sudică,  e departe, la N, dincolo de o amplă depresiune situată de-o parte şi alta a p. Cireşului, o culme semicirculară, pe care ar fi trebuit s-o urmăm, se descrie vag la stg.(V) dar nu ne mai tentează. Voltele  acaparete de lăstăriş de fag şi mur ale unui vechi drum de TAF valsează neîmbietor spre N-NE, un drum clar, arid, se conturează spre E-SE. Alegem... lăstărişul la poalele căruia  frunze mari şi cărnoase de potbal au fost călcate-n picioare de vreun urs hoinar, altele, deshidratate de secetă,  îşi arată impudice argintiul pufos al dosului. Surmontăm trunchiuri uriaşe de fag lăsate biodegradării, o tăiem voiniceşte prin hăţaş, în cele din urmă dînd de un timid afluent estic al p. Cireşului pe care coborîm la vale. Spre  stg. făget rar, semincer, mai departe versanţii împăduriţi ai Pietroasei, la dr. zona vastă defrişată, cu lăstăriş de fag, mur şi plantaţia tînără, frumoasă, de răşinoase, douglas. Îngusta luncă  abruptă a pîrîiaşului debordează de mentă broştească  , rogoz, sunătoare(pojarniţa)  şi nu mă uita, mai jos, acolo unde albia este stîncos-povîrnită, milenar sfredelită de ape, în văgaş (tăietură, zona defrişată, ardelenism) apar imense insule de pămătufuri alb-bej parfumate, pe taluzuri rubinii frăguţe îmbiind la savurarea delicatesei, după aprox. 2 ore de la plecare  atingem malul dr. al p. Cireşului, aval de cabana silvică pe care de fapt ar fi trebuit s-o întîlnim studiind corect traseul(harta). Vîrful de pe care tocmai am coborît (aprox.7-800 m alt) e în faţă-dreapta (SV). Tufe de soc înflorit, pe trecute, decorează malul stg. al p. Cireşului, în luncă menta e acompaniată de albele umbreluţe florale ale cozii şoricelului... O luăm la vale încîntaţi de sălbăticia şi frumuseţea văii, după aprox. 2-3  km atingînd confluenţa cu p. Colbul la podul surpat. La aprox. 20 m amonte p. Colbul e un loc de popas (masă/bănci din bîrne) iar la vărsarea p. Cireşului în p. Colbul, pe un bolovan marcat cu un pătrat alb e înscris cu vopsea albă numele pîrîului. Poposim pentru scurtă vreme apoi continuăm la vale. Se înorează, s-a mai răcit un pic, e plăcut. Plantaţia tînără de molid e la dr., la stg. valea din ce în ce mai afundă, spectaculoasă. Simt miros de fum, pe malul stg., la poalele unor fagi uriaşi, zăresc două corturi şi un total inconştient foc de tabără. Aici valea se strecoară peste un piept stîncos impresionant în care a săpat un jgheab-şipot, în cele din urmă apa se linişteşte-ntr-un mare ochi limpede, afund mai bine de-un metru, numai bun de scăldat. Mai jos apar alte ochiuri de apă dar nu atît de mari, imediat, dinspre stg. confluînd p. Băiţa, de aici încolo debitul dublîndu-se. Altă zonă de camping, autoturisme dosite-n desişul molidişului, la umbră, focuri de tabără, miresme de slănină friptă la frigare şi haiduceşti friptane. O mică pajişte arsă cumplit de soare, cu mentă creaţă uscată pe picioare ca şi frăguţele , smochinite. Continuăm aval, deviem puţin dr. într-o poieniţă oripilîndu-ne la vederea urmelor lăsate de porcus turisticus, de  la sticle şi cutii de bere la o mulţime de pet-uri, pungi de plastic (neincinerate deşi există cel puţin 3-4 vetre recente, imense), sirmele-armătură ale unei arse anvelope de autocamion, ambalaje, picioarele albe, rupte la furie, ale unui scaun pentru terase, din plastic, hîrtii, pachete de ţigări...

                Ceva mai jos alţi turişti  aciuaţi la umbra fagilor superbi, abia sosiţi, aţîţînd iresponsabile focuri (n-a mai plouat de 3 săpt.!), desfundînd beri...unii îşi au locuri tradiţionale, amenajate treptat cu băncuţe, masă, boci de fag drept scăunele, unii şi-au făcut cochete căsuţe de vacanţă, bungalow-uri , frumoase, tinere livezi în parfumate fînaţe. Nici picior de pădurar, inspector sau gardian de mediu care să ia la întrebări picnicarii care riscă să declanşeze vreun incendiu. Trei frumoşi Schnautzeri uriaşi, bărboşi, statuari, păzesc pe un pod de lemn accesul spre o proprietate privată. Pe drumul îngust, pînă în urmă cu vreo 5-6 ani asfaltat apoi distrus de circulaţia forestieră completată de viituri, suie autoturism după autoturism. Oprim o clipă pentru a aduna parfumate buchete de sînziene apoi, deşi abia a trecut de amiazăzi, fiindcă a început rar (iluzoriu !) să plouă, o luăm spre casă încîntîndu-ne la vederea exuberanţei florale afişate de gospodăriile băiţenilor, rubinii, sîngerii, roze muşcate, begonii, trandafiri căţărători sau pitici, măreţii castani în floare, sortiţi pieirii, fînaţele coapte, cu spice ireale, bej-argintii, auriile sau albele sînziene, înfloritele tufe obraznice de mur...departe, în spate, eternă chemare vf. Pietroasa, azi rămas necucerit. Pe curînd...o nouă şi poate o...nerătăcită premieră.