Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Today at Alpinet

Bookmark and Share
Doar o speranta

Nu m-as fi gandit vreodata ca am sa ajung sa fac o tura prin Retezat. Nu prea de curand, dar odata si odata, tot stiam ca o sa ajung si pe acolo.
Ca de obicei, noi baietii de la bloc, pentru a pleca pe munte, ne-am facut planurile cu o zi in urma. Dintre toti care vorbisem sa margem (in numar de 5), pana la urma am ramas numai trei pentru a strabate Muntii Retezat. Din multe motive intemeiate nu am putut fi mica noastra gasca de “MERCENARI”, ci doar trei nebuni care au plecat de acasa cu gandul spre frumusetile muntilor nostrii dragi...
Cu cateva ore inainte de placare, am tot vorbit despre traseul propriu zis si am to incercat sa ii convingem pe cei doi prieteni sa vina, dar on zadar. Oricm pana la final am ramas exact cum nu ne inchipuiam ca o sa ramanem...doar trei oameni....in fine....sa trecem la fapte.
In seara aceea nu am prea putut dormi din cauza tantarilor, pentru ca aveam calduri si a trebuit sa las usa deschisa la terasa sa intre putin de racoare...dar in loc de racoare au intra mai multi tantari, si apoi tinete. Au urmat trei ore de “chin”, pentru ca pur si simplu i-mi dadeam singur palme si ma intorceam pe toate partile. Nu prea am dormit cine stie ce, dar cred ca in jur de 30-40 de minute tot am atipit. Pe la 3:25 neam ridicat din pat si ne-am pregatit rucsacii pentru traseu.
La ora 4:00 ne-am luat “zborul” catre Retezat cu speranta ca vom ajunge la timp ca sa putem termina traseul stabilit din timp. Am urmat traseul propriu zis, pe DN 67, Motru-Tg.Jiu, DN 66 Tg.Jiu-Vulcan iar apoi pe 66 A spre Cheile Butii unde am trecut prin Lupeni, Uricani, Valea de Brazi si Campul lui Neag. Ultimul drum am fost de la Cheile Butii spre La Beci.
In jur de ora 6 si ceva am ajuns la drumul forestier ce duce spre La Beci si de acolo urca pana sus la cabana la Buta. Am mers cu masina cam o ora si ceva pana aproape de locul La Beci dupa care neam dat jos pentru ca nu mai era drumul bun pentru al parcurge cu masina. Odata ajunsi am tras masina pe marginea drumului forestier, neam echipat si am inceput sa urmam drumul pana la intrarea in padure. Normal el ocolea pe creasta, dar am zis sa taiem pe o poteca spre cabana. Am mers si pe acolo ceva timp pana am intrat in padure si am dat din nou de drum. De la Cheile Butii, unde eram la 900 m altitudine, dintr-o data am ajuns la cota 1580 m, la Cabana Buta.
Era ora 7:33 cand am facut prima poza la Buta. Acolo am poposit putin ca nu mai puteam, eram pur si simplu uzi leoarca din cauza caldurii. De la cabana am urmat traseul marcat cu cruce rosie pana in Saua Plaiului Mic (1879 m). Pe traseu am putut admira tot felul de peisaje, de la stanci, brazi, flori si ape curgatoare pana la cascade fantastice. Pana sus am tot urmat cursul raului Bucura, care venea din amonte intr-o splendoare de neexplicat. O apa rece ca gheata, numai buna de baut si de racorit. Oricum peisajul a fost el cum a fost dar cand am dat de zapada nu vruiam sa mai plecam de acolo. O splendoare nu alta, o imagine clara a naturii.
Cam in jur de ora 9 am ajuns in Poiana Pelegii, mai exact era ora 8:54 cand am coborat aproape de parcare. Acolo am luat o mica gustare, am baut putina apa si am plecat spre Lacul Bucura. Pe drum am facut poze la fiecare popas. Am tot urmat marcajul cu cruce rosie pana sus la Bucura. Din goulul alpin pana la lac am trecut numai prin jnepenisi, apa si groshotisi. La ora 10:38 am ajuns in creasta lacului. Neam apropiat mai mult de lac si neam asezat la o masa langa cabana de salvamont. Am despachetat mancarea si ne-am apucat de mancat, apoi am laut o mica pauza de somn pana pe la ora 12.
In acest timp, cam in jur de 20-30 de minute am atipit toti trei si am uitat ca trebuie sa mai plecam spre casa. Neam trezit repede si am plecat spre casa urmand acelasi traseu pana jos la masina. Am plecat cu gandul ca o sa mai trecem prin acele locuri exceptioanle. Pot sa spun ca a fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Am mai urcat si la alte cote de peste 2000 m, dar aici la 2040 a fost foarte frumos. E putin spus “FRUMOS”, e nemaipomenit si rar ai ocazia sa vezi asemenea munti. Nu credeam ca avem asa ceva.
La incheiere le transmit tuturor turistilor si celor care le plac muntii si traseele cateva cuvinte importante: RESPECTATI NATURA! LASATI DOAR URMELE PASILOR. LUATI NUMAI FOTOGRAFII.


The collection is empty