13 august 2006,
ora 11. Intram pe drumul pastoral de pe coastele nordice ale Muntelui Vanturis
din Bucegi, drum desprins din drumul auto care urca de la Moroeni pana la
Costila. Intentia noastra: sa coboram la Cascadele Vanturisului (cascada de
sus). In portiunea finala, drumul coteste stanga, in coborare, si se opreste
langa o casa (stana), de unde am putea ajunge usor la firul de apa al Vaii
Dorului. Speranta ne este brusc ofilita de latraturile cainilor de la stana.
Aparuti de pe langa casa, urca voiniceste panta, hamaind insistent, in timp ce
un nene iese din casa si se uita la ei si la noi. Degeaba ii facem cu mana,
nu-si cheama cainii, care se apropie amenintatori. De frica, facem cale
intoarsa. Dar nici asa nu scapam de emotii. Doi dulai ne insotesc, ce-i drept,
tacuti, la vreo 20-30 de metri in urma, pana iesim in drumul auto principal.
Intamplarea nu e singulara. Am mai patit asta, ne-am intors din drum si altadata, tot de frica unor
caini ciobanesti. In general, cand stapanul e prin preajma, ii cheama la el
si-i linisteste. Ceea ce de data asta nu a fost cazul. S-a ajuns la situatia
paradoxala ca turistul se teme mai mult de cainii de la stane si gospodarii,
decat de animalele salbatice. Consecinta fireasca este ca se va umbla pe munte
ori in grupuri foarte mari (nu este intotdeauna posibil), ori numai acolo unde
nu ajung turmele. Cu timpul, turismul montan se va limita la cateva zone
restranse.
Nimeni nu-i
pretinde ciobanului sa mearga cu cainii la dresaj. Dar este problema stapanului
unui caine sa-l invete sa nu atace oameni pasnici! Intamplarea de mai sus nu a
avut loc noaptea, ci in miezul zilei. Cei vizati de atacul cainilor nu au
intrat in curtea nimanui, nu au depasit vreo imprejmuire a unei proprietati, nu
au manifestat agresivitate. Ba mai mult, in apropiere nu se aflau ovine, bovine
sau alte animale domestice care sa aiba nevoie de protectie.
O alta intalnire,
de data asta cu caini de gospodarie, am avut-o aproape de Cheile Rasnoavei, pe
drumul de pe Valea Poienii. Aflati pe drum la o ora matinala, dintr-o curte au
iesit si au inceput sa ne dea roata doi caini, in timp ce altii ne latrau mai
de departe. Au iesit, intr-un tarziu, doi tipi somnorosi, iar cel care parea a
fi stapanul cainilor ne-a spua ca "isi fac datoria". Linistindu-se la aparitia
stapanului, cainii au devenit prietenosi, iar unul dintre ei s-a tinut dupa noi
pana la Brasov. Surprinzator este ca unui asemenea detinator de caini de paza i
se pare ca "datoria" se intinde si dincolo de limitele proprietatii, inclusiv
pe un drum public si in consecinta nu ia masuri de a nu permite cainilor sa
iasa din curte.
Numarul mare de
caini ciobanesti si agresivitatea lor isi au cauza principala in amenintarea
reprezentata de lupi, ursi, dar si hoti. Romania este probabil singura tara europeana
in care ursii vin sa ia cina in oras. Ne mandrim cu numarul ridicat de animale
salbatice, dar nu luam masuri eficiente pentru ca ele sa nu ramana un pericol
pentru stane si gospodarii.
Numeroase
organizatii hotarate sa protejeze speciile de mult exterminate (sau reduse la o
populatie simbolice de cateva exemplare) in alte tari europene, vor sa
contribuie la conservarea acestor specii in tari ca Romania. Poate ar fi bine
sa le daruim cateva mii de lupi si ursi cu care sa inceapa popularea padurilor
din propriile tari si sa aplice acasa tot ce ne invata pe noi.
E
responsabilitatea proprietarului sa-si pazeasca tot ce-i apartine sa nu permita
propriilor caini agresarea persoanelor care nu-i ameninta proprietatea.
