Faina imaginea!

In dreapta, departishor, exista un platou deasupra unor movile. Aceea este suprafata avuta in vedere.... dar nu turistic.

Suprafaţa este deservită de armată.

Emi, să dea Domnul să fie la fel de faină şi când va începe şantierul... Cu atâtea viitoare obiective pe vârf, nu ştiu unde va mai încăpe releul de tv sau dacă va mai rămâne ceva din accesul spre surplombă, având în vedere că şi versantul stâncos va avea de suferit

P.s. Când mi-e dor de Tâmpa, mă uit la Pietricica. Poate din acest unghi sau dpv al alt. nu prea seamănă, dar un pic, un pic, tot aduce....

telegondola, lift, si scari rulante sunt un pic cam dusi...nu era vorba si de o partie?...ce idei au unii!

Pârtia şi instalaţia de telescaune sunt gata din iarnă! Doar că ele sunt pe muntele Cozla, exact de unde am făcut eu poza asta.
Normal că sunt duşi... să numere stelele câştigătoare...

Cine poate...

in momentul actual o parte din acel amplu "proiect" e deja gata...

Aşa e, Teodor. Ultimul pas înaintea găsirii finanţării şi demarării lucrărilor proiectului era obţinerea acordului de mediu. Aceasta a venit şi a sunat cam aşa: "Investiţia care doreşte nu necesită evaluare asupra impactului de mediu." Nu mai este vorba de încă o linie de telegondole, ci de "amplasarea unui tramvai suspendat" între Vf. Cozla (sud) şi Pietricica. Instalaţia va avea o lungime de 1.830 m şi va circula la o înălţime minimă de 109 m. Cabinele vor avea capacitatea de a transporta 440 de persoane pe oră şi se vor deplasa cu o viteză medie de 10 metri pe secundă. Se speră accesarea unor fonduri europene şi demararea lucrărilor cât mai repede pentru ca prima plimbare să se poată face la anul, în 2011.

Începusem mai demult să vă povestesc despre lumea de sub apele lacului Izvorul Muntelui, despre Ţara şi Şesul Hangului…Nu am renunţat încă, până acum. Doar am mai întârziat.
Mă documentasem suficient, reuşisem să stabilesc precis locurile unde au fost odinioară satele strămutate şi mai mult şi mai greu satele dispărute cu totul (Răpciuniţa, Boura Fârţâgi, Cârnu, Poenari), să vă arăt şi vouă cum era pe-atunci valea Bistriţei şi de ce se numea "Ţară" acest loc… Ca o mică ţară era, c-un mare pod (distrus în timpul celui de-al II-lea război), cu o pistă de aerodrom, cu un spital numit "Regele Carol I" şi o şcoală "Regina Maria", c-o mănăstire strămutată la Buhalniţa şi biserici monument astăzi la Muzeul Satului (biserica din Răpciuni), cu o cale ferată cam pe unde e acum DN15, dezafectată apoi şi din şinele căreia, sudate, s-a înălţat între anii 1921-1951 Catedrala (din berton armat), "biserica mare" din Hangu, dinamitată în 1959…
Şi-mi pusesem în iunie un plan măreţ în aplicare: să parcurg pe jos, pe mal, un circuit al lacului, cu plecare din Poiana Largului - de la capătul viaductului, cum se vede şi în foto, către stânga, spre Ceahlău, Răpciuni, Fârţăgi, Izvorul Alb, Secu, să traversez barajul şi-apoi tot pe malul lacului spre Poiana Cârnului, Cârnu, Potoci, Poenari, Rugineşti, Hangu, Gura Hangului, Grozăveşti, Ghiriţeni, Leţeşti, Poiana Teiului şi iarăşi Poiana Largului şi să fotografiez. Şi ce surpriză: podul din Gura Hangului pe care-l pozasem astă-iarnă în vară nu mai era. Şi ce deschidere largă spre satele Boboteni şi Audia şi ce de toponime acolo!... Păi când s-au scurs apele de pe Altan, Dohotăria şi Codârci l-au înfundat pe dedesubt cu butuci şi alte cele şi pe deasupra l-au smuls puhoaiele de l-au dus direct în lac, mai la vale, pe stânga, cum a pozat şi Romeo.
Nu am finalizat circuitul… Nu c-ar fi fost pe-alocuri malul prea abrupt - se ocolea puţin, nu c-ar fi durat prea mult sau că m-ar fi durut picioarele - din contra, aş fi fost curioasă să văd cât timp îmi ia şi câţi km parcurg, ci din cauza mirosului…! Nu pot să vă spun câte-am văzut şi nici să v-arat ce am pozat prin golfuri şi pe maluri, deşi Ceahlăul era în dreapta-mi… şi el vedea şi el veghea…

22 Sep

Poiana Largului. Viaductul.

22 Sep

Hmm! Am mai văzut undeva felii dintr-astea! :-o

21 Sep

Teribilă această imagine!:-o Este, cu-adevărat, "locul de unde se răspândeşte ceva"...

16 Sep

O serie interesantă - în felul ei... plină de efecte sonore şi vizuale, chiar dacă e formată din cadre înguste, limitate...
Sincer, aş fi preferat o descrierea a zonei, un nume, o localizare, ceva concret, în locul enumerării demoazelelor, pardon, muzelor din titluri...

15 Sep

De mult n-am mai văzut Lacu Roşu astfel colorat!:-o

10 Sep

Sper să nu aibă Şerban nimic împotrivă dacă-i întregesc eu descrierea:-):
Fotografia este făcută de lângă staţia meteo, de la poalele vf. Toaca, cu vedere spre vest. În partea stângă este Piatra Ciobanului - din acest unghi, mai mult vârful i se vede, stâncile din centru fac parte din Trecătoarea cocoşilor, iar în dreapta este Piatra cu cerdac. Este o zonă mult preferată de caprele negre.
În planurile îndepărtate, prima culme aparţine Piciorului Şchiop, iar ultima este Obcina Tîrşoasa.
După tura din iarnă descrierile, cu siguranţă, vor fi ample!:-) Te mai aşteptăm.

10 Sep

Mulţumesc, Şerban!:-)
Peste "mări şi ţări" e Banatul, aţi bătut cale lungă, dar şi răsplata a fost pe măsură! Felicitări pentru tură şi pentru generozitatea cu care ne-ai oferit aceste imagini minunate!
Să ştii că sunt multe cotloane pe care nici eu nu le cunosc, mi-am dat doar seama, după stâncile din planurile apropiate, că fotografiile sunt făcute din campare, un astfel de unghi nu-l găseşte de lângă cabană nicicând...
Mi-am plăcut la fel de mult şi cadrele nocturne. În lumina răsăritului, oraşele au fost scumpe la vedere, dar noaptea luminile Piatra-Neamţului, ale Bicazului şi cele de la baraj - desigur şi satele - au ieşit excelent!
Te mai aşteptăm, de ture luminoase să ai mereu parte!

9 Sep

*vedeau - a se citi veneau.

9 Sep

Şi dacă erau ostaşi germani, nu erau tot oameni, ci câini?
Aşa cum vedem cruci pe marginile drumurilor şi nu ştim / nu judecăm pe cel ce a pierit acolo că a fost nevinovat sau a călcat prea mult pedala, putem accepta şi altfel de jertfe.
Pentru mine, prezenţa exterioară a craniului îmi aduce-a profanare şi sunt întru totul de acord cu ce a scris Claudiu.
În '44 mama mea avea 12 ani, iar amintirile îi sunt azi ca şi proaspete... Nemţii mai chemau copiii la ei, le dădeau mâncare, bunătăţi!.... şi se mai şi jucau cu ei... Apoi, "au venit ruşii!", fetele nu mai aveau 12 ani, mai crescuseră puţin... Dragele de ele, câte nopţi au petrecut într-un colţ al coteţului, pe lângă porc, ori pitulite în poiată, pe lângă orătănii, căci ruşii vedeau seara, noaptea, aproape spărgând uşile, îmbrâncind bărbaţii - taţi... căutau fete tinere şi le violau, nu să le dea mâncare...

9 Sep

Trudite ţărmuri...
Dar vezi, nu departe de ele... exact ca-n Ostrovul lui Pavel Lungin...
"În inimă îmi cântă îngeri"...

8 Sep

Ultima zi de vară, primii fulgi de zăpadă....:-)
Ce ne spune tata?

2 Sep

Deosebite aceste fotografii! Şi ale tale şi ale d-nei Cristea şi cele făcute de Laurenţiu Pavel... Cheile şi cascadele Văii lui Stan au ceva extraordinar în ele, felicitări pentru tură!...
Şi pentru week-endul special.:-)

1 Sep

Uneori... ne face şi cu ochiul!...:-)
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_63171.html

31 Aug

"... Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu zeci de clipe de veşnicii, mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM - copilul meu! "

La Mulţi Ani, Giulia!

31 Aug

Nu deţin adevărul. Şi eu îl caut. Am în faţă două hărţi întocmite de acelaşi autor, doar că între ele e o diferenţă de câteva decenii (minim două, max. patru).
Pe cea mai veche scrie Castelul, pe cea mai nouă Altarul.
Pe cea mai veche scrie Cuibul Corbilor, pe cea mai nouă Poliţa lui Duman.
Plus multe alte diferenţe. Nu cred că e o greşeală. Este posibil să se fi folosit două surse de documentare prin grai viu diferite. Cum s-a întâmplat cu Furculiţa vs. Cuşma Dorobanţului.
Denumirea "Piatra Altarului" apare în câteva culegeri cu legende despre Panaghia.

Toponimia versantului NNV este distinctă de cea a versantului NNE. La prima vedere şi pentru mulţi pare nesemnificativ...
În partea vestică, mănăstirea fiind mai aproape, călugării ce se retrăgeau pentru rugăciune şi meditaţie în locuri deloc umblate pe-atunci, aveau o identitate: Iosâv, Steofan, Martin, Nican, Gheronte...
În partea estică vieţuiau 'altfel' de pustnici, 'anonimi', 'o singură fiinţă în mai multe trupuri', după cum ne spun şi toponimele: Fruntea sihastrului, Piciorul sihastrului, Turnurile sihastrului, Jgheabul sihastrului... Cei care au dat nume de locuri acestui versant sunt (Stogul lui) Albu, (Poiana lui) Simion, (Creasta lui) Savu, (Poliţele lui) Cărămidă, Răcilă, cu alte cuvinte, păstori şi localnici din satele Izv. Alb, Izv Muntelui, Secu, deci nume fără rezonanţă monastică.

31 Aug

Sunteţi din zona, d-na Mihalache, de lansaţi un fel de îndemn la parcurgerea traseelor nemarcate?

31 Aug

Chiar săptămâna trecută îl întrebasem pe Claudiu ce numiţi voi Altarul. Îl ştiam de ani buni, de la meteo cu numele de Castelul (de sub Toaca). Pe harta mea tot Castelul e trecut şi în dreapta lui, mai jos e Piatra cu bani, am fotografiat-o şi am vorbit despre ea cu Miron, ultima oară pe 31 iulie. Deci locaţia este aceeaşi, doar sursa de documentare e alta şi aceeaşi cu "Tronurile zeilor"... Acum văz şi eu care e "Piatra Altarului" din Ceahlău... Şi despre ea se vorbeşte în legende. Doar că cei ce le-au cules nu mi-au putut-o şi localiza.

30 Aug

În librării. Ultima carte cu şi despre Panaghia şi alte legende a fost lansată duminică, 8.08.2010, la Durău.

30 Aug

Emoticons-urile nu-mi aparţin. Provin de la paratezele în care am încadrat citatele. Scuze.

30 Aug