Faina imaginea!

In dreapta, departishor, exista un platou deasupra unor movile. Aceea este suprafata avuta in vedere.... dar nu turistic.

Suprafaţa este deservită de armată.

Emi, să dea Domnul să fie la fel de faină şi când va începe şantierul... Cu atâtea viitoare obiective pe vârf, nu ştiu unde va mai încăpe releul de tv sau dacă va mai rămâne ceva din accesul spre surplombă, având în vedere că şi versantul stâncos va avea de suferit

P.s. Când mi-e dor de Tâmpa, mă uit la Pietricica. Poate din acest unghi sau dpv al alt. nu prea seamănă, dar un pic, un pic, tot aduce....

telegondola, lift, si scari rulante sunt un pic cam dusi...nu era vorba si de o partie?...ce idei au unii!

Pârtia şi instalaţia de telescaune sunt gata din iarnă! Doar că ele sunt pe muntele Cozla, exact de unde am făcut eu poza asta.
Normal că sunt duşi... să numere stelele câştigătoare...

Cine poate...

in momentul actual o parte din acel amplu "proiect" e deja gata...

Aşa e, Teodor. Ultimul pas înaintea găsirii finanţării şi demarării lucrărilor proiectului era obţinerea acordului de mediu. Aceasta a venit şi a sunat cam aşa: "Investiţia care doreşte nu necesită evaluare asupra impactului de mediu." Nu mai este vorba de încă o linie de telegondole, ci de "amplasarea unui tramvai suspendat" între Vf. Cozla (sud) şi Pietricica. Instalaţia va avea o lungime de 1.830 m şi va circula la o înălţime minimă de 109 m. Cabinele vor avea capacitatea de a transporta 440 de persoane pe oră şi se vor deplasa cu o viteză medie de 10 metri pe secundă. Se speră accesarea unor fonduri europene şi demararea lucrărilor cât mai repede pentru ca prima plimbare să se poată face la anul, în 2011.

Nu, mulţumesc! Dacă pe voi am reuşit să vă mai contrazic (,) că Bistra Mică nu-i Bistra Mică şi că Bistra Mare nu există, cu Cosmin n-am nicio şansă şi nici încredere (în...) nu mai am de când m-am dus cu gâtu-n jos pe-o râpă la vale şi mi-am folosit cotul stâng pe post de piolet. (Asta pentru că tot veni vorba de bârfe, care-s muuult mai importante decât toponimele).

Cunosc panorama şi culmea, am şi schiţa. Acul tăul alb are un nume: "Stogul Alb".

27 Mai

Mulţumesc pentru răspuns. Nu am pagina cu pricina, dar de Budei am auzit. Rămân la înţelesul de "pădure - loc împădurit".

27 Mai

Paul, înţeleg că explicaţia ta îi este adresată NUMAI lui Claudiu. (Aşa-mi trebe dacă spun poveşti de adormit copiii-n miez de noapte. În fond, orice copil normal doarme la ora aia - dacă nu-l macină colicii).
Ca atare, cine n-are schiţe, să-şi cumpere! :-(

27 Mai

ANEAZA(-toarea oilor). Vorbim despre toponime de "primă mână" preluate de acum peste 70 de ani, când configuraţia terenului era cu totul alta.
Numele de "aşezătoarea oilor" a fost dat de o 'contabilă', "specializată" în cartografiere şi mai trist, editoare a unei hărţi turistice a zonei. Şi fiindcă "meseria e brăţară de aur", aşa cum a învârtit cifrele prin conturi la fel a răsucit altitudinile şi toponimele pe hartă. Iar subsemnata, "Gică-contra" ca-ntotdeauna a planificat o tură, două, trei împreună cu "scop de tragere de limbă". Aşa am aflat că domnia ei a intrat în posesia unor notiţe originale de-ale dr.-ului Iacomi, ocazie cu care a citit prima oară "Aneaza(toarea) oilor" şi pentru că "ceva nu-i suna bine (probabil), a dat cu lama şi a scris cu pixul (cu tupeu, pe bune!) "Aşezătoarea oilor" - de parcă oile se aşezau toate frumos pe stânca din stânga ori se aliniau la comandă toate şi încăpeau pe brâna de mai jos.
Ce nu a luat dânsa în considerare a fost graiul viul muntean, moldovenesc. Mi-ar place să aud azi ciobanii stând la taclale...
"- Şi faşi, badi?
- Iaca, amu ghini fac. Mă hodinesc oliacă, cî m-o omorât holera aiasta di chietroaie cân' m-am suit la dial, că m-am turnat de la nimaş şî iaca m-o prins aneaza pi drum şi pân' disarî mai am cali di umblat pân' acasî..."

ANEAZA(-toarea oilor) este (din punctul meu de vedere) un loc situat în partea de sud a Ceahlăului, între Poiana Văratic şi Turnul lui Budu, diametral opusă cu Stâna Bourie şi într-o oarecare (teribil de bună) legatură cu Drumul Ţuţuienilor (păstori veniţi din părţile Ardealului şi ale Transilvaniei) acelaşi ce trece pe 'deasupra' prăpăstiilor din Fundul Ghedeon, în stânga Clăilor lui Miron, exact cam pe unde este în această imagine pădurea (centru foto spre dreapta) sau mai bine zis, linia vârfurilor brazilor ce au în fundal Turnul lui Budu. Aneazătoare are la bază cuvântul AMIAZĂ, spus în grai viu moldovenesc anează, perioadă a zilei în care ciobanii aveau să ajungă în acest loc după un traseu anume stabilit şi parcurs de ei, ori pentru un popas ori pentru adăpat într-un loc numit "la troci" şi tot de ei amenajat.

Ei, oierii, aveau de mers prin hoancă - o adâncitură în formă de vale mică, cu maluri înalte şi drepte, între două versante abrupte, căutau bălătaiele, locuri bogate în ierburi, pe culmi mai netede sau pe coaste mai domoale sau cătau un loc corhos numai bun ptr. stână, căci ploile când vin mari spală noroiul... Se întorceau de la haşcă, loc bun de fânaţ, şi umblau prin hobaie, acele văi numai bune ptr. păşunatul oilor şi pe hăţaş, aveau grijă la medve, locurile cu bârloguri şi fiare din pădurea sălbatică... Aveau de făcut curat în strungă, la nimăt şi în comarnic, trebuiau s-ajungă la stăiună, acele locuri cu iarbă grasă şi plăcută oilor... Să se întoarcă la răscol, unde an de an se adunau oile coborâte de la munte şi unde veneau stăpânii lor să le recunoască după semnele făcute pe urechi, să plătească obligaţiunile ptr. fânaţ şi să le ia acasă....
Şi câte altele mai aveau oierii de-altădat' de făcut...
Şi toate aiastea până la anează...

Pe mine-n schimb m-a prins până şi miezul nopţii... Scuze pentru lungimea poveştii... S-aveţi somnicul lin!

25 Mai

ANEAZA(-toarea oilor) NU ESTE o stâncă... ci un loc. Fie acceptată şi denumirea "(a)şezătoarea oilor" le-aţi vedea pe oi şi pe mioare ori pe berbecii ăia de berbeci cocoţaţi ca alpinistele de capre negre?! Locul pe care-l ştiu eu ca purtând acest nume nu se vede în foto de faţă, ci în imaginea cu titlul "Acul alb". Dacă mă înşel, voi veni după alte cercetări cu o rectificare, dar povestea o veţi putea citi aici:
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_98986.html

25 Mai

Budu, Butu - într-adevăr este rătăcit printre toponime şi cel mai adesea atribuit unui voinic de pe vremea lui Alexandru cel Bun, "tânăr muntean ce dovedise îndemânare la aruncarea buzduganului spre capetele jivinelor sălbatice".

Topicul Bud(u, a) a desemnat "o cocioabă de lemn în pădure în care locuiesc lemnarii". Geologul, geograful şi profesorul Teodor Porucic (24 febr. 1878 - 1 iun. 1954) ne spune în Lexiconul termenilor entopici din limba română, Chişinău, 1931, la pagina 64 că "înţelesul apelativului Bud(u) este pădure; loc împădurit".
În nomeclatura noastră geografică acest nume apare însoţit şi de derivatele sale Budu-roiul, Budu-roaia, Bud-eşti, Budu-rana, Budu-reşti, Budu-rosul, Budu-rlăul - deci aria de răspândire este sau a fost destul de mare.

25 Mai

Aici am poposit şi noi - dar pentru puţin timp, eram nerăbdătoare să ajungem în creastă. Frumoase amintiri!

20 Mai

Toclla-raju, piramida din valea Ishinca!... Abia acum am văzut fotografia aceasta. Se poate una şi cu Urus? Mulţumiri anticipate.

19 Mai

Bine-ai venit, Claudiu! Mă bucur să te reîntâlnesc pe Alpinet!

17 Mai

Claudiu, ce surpriză plăcută!... Nu cred că ţi-am răspuns la mail... timpul nu-mi mai permite... Mă bucur să te regăsesc aici.
Bine ai venit pe Alpinet!

17 Mai

Mulţumesc pentru răspunsul sincer 'n-am ce'.
Văd şi chei, văd şi cascade, văd şi puncte culminante, văd şi drumul auto... Dacă mă strădui mai mult, dacă pun fotografiile mele alături de aceasta a ta, văd şi crucea lui Mihai - numa' lampa ta n-o văd...
Ture luminoase îţi doresc!

12 Mai

Acum aproximativ un an! Desigur, faci referire la această poză: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_88543.html

10 Mai

După ştiinţa mea, Sima înseamnă graniţă, hotar, limită. Aşa că, dacă înlocuim cuvântul "provocare" din descrierea ta cu unul din cele trei sugerate de mine, putem spune că am ajuns în sfârşit şi noi la un consens. Dar cum orice minune ţine trei zile, pardon, trei nume, şi varianta propusă de mine poate suferi o răsturnare de situaţie - dacă e ţinem cont că oarecum pe-aproape este şi Chica Baicului, toponim rămas de la pârcălabul Baicu şi de faptul că pe la vreo 30, max. 40 de km est îşi făceau veacul (al XV-lea) logofătul Sima (1445) şi vornicul Sima (1442). Am dat ca referinţă nişte ani în care ei au ieşit în evidenţă. C-or fi doi, c-o fi unul şi acelaşi - nu ştiu, aşa i-am găsit în însemnările vremii, dar cred totuşi că erau ocupaţi cu alte treburi pe la curtea lui Ştefan, decât să pună piatră de hotar în Ceahlău.

Pe de altă parte, mă bucur că eşti din nou activ pe Alpinet. Poate îţi vei face timp să-mi răspunzi la un comentariu restant http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_98451.html Insist pe aceste detalii pentru că, în ultimul timp, se face foarte multă şi proastă reclamă în 'turism'. Deunăzi am accesat un site care mă invita să vizitez, să urc şi să văd şi unica şi singura cascadă numită Duruitoarea care duduie de s-aude din Durău. Iar eu le-am scris că în Ceahlău nu e numai o cascadă, ci mai multe... (dar câte şi unde sunt nu le-am spus - Sâc!) Ei, spre deosebire de tine - iarta-mă că te ating - mi-au răspuns, mulţumindu-mi că am ales să vizitez şi să urc şi asigurându-mă că "Vom verifica dacă cele scrise de Dvs. sunt adevărate." Până s-or lămuri cei din Consiliu, să ne bucurăm că nu vedem pet-uri plutind prin culbinele cascadei - între noi fie vorba, amândoi ştim că drumul din linkul de sus duce la Cascada Bistrei. (Acesta este şi numele corect. Bistra Mare nu circulă pe-acolo) Aşadar, unde e crucea lui Floş - Domnul odihnească-l! - faţă de locul în care ai făcut fotografia? Mulţumiri anticipate!

6 Mai

Distinsă şi distinctă şi doar parţial în umbră se vede şi Piatra Singuratică din Hăşmaş.

6 Mai

Felicitări tuturor!

Pentru că timpul nu-mi permite întotdeauna să mă uit la tv, accesez zilnic Alpinet-ul ştiind că aici pot vedea ceea ce la ştiri nu-şi au locul, acele imagini care te fac să simţi şi să strigi din tot sufletul - fără nicio reclamă mascată - România, te iubesc!

Săptămâna trecută au fost organizate şi la noi astfel de acţiuni de ecologizare. Fiind o zonă de deal şi munte, locuri pentru aceste manifestări au fost berechet, iar participanţii: copii de la şcoli, însoţiţi de profesori. Au muncit de dimineaţă, au cântărit succesul în tone şi duminică, unii dintre ei propun părinţilor "Hai, mami, în seara asta la o plimbare, să-ţi arăt locul în care am făcut şi eu curat. Să vezi ce frumos e!" Dar drăgălaşii ăştia mici nu au luat în calcul că, după campania la care ei au participat, a urmat un week-end de 1 mai odihnitor… Aşa că locul în care ei s-au aplecat de 50 de ori, de sute de ori, cu mănuşi în mână, cu sacii după ei, arăta dezastru, muuult mai mizerabil decât l-au găsit ei în cursul săptămânii trecute... Imaginaţi-vă expresia de pe faţa lor când au revăzut locul. Nu, este de neimaginat...
Unii mai îndrăzneţi, a doua zi, au spus ”D-na învăţătoare, să vedeţi ce s-a întâmplat! Acolo unde-am fost noi…nu mai era… ” Alţii mai tăcuţi, cu siguranţă şi-or fi spus în sinea lor, România te-aş iubi, dar nu mă laşi…:-(

6 Mai

Paul, ai trecut cumva pe lângă crucea lui Mihai Floş? Din acest unghi, din care e făcută prezenta poză, ai putea să-mi spui printr-un comentariu, unde e crucea: în stg., dreapta, la poale, mai în spate? Mulţumesc.

26 Apr

1. Nefiind precizat care Bof(u) - Mare sau Mic, nu prea am înţeles titlul.
2. Cred că vf. Bofu este muult mai spre dreapta, deci copacul cu vârfu' dus... nu e "de sub vf. Bofu".
3. Numele vechi mi-a dat în schimb de gândit, este foarte posibil aşa şi să fie, mai ales dacă amintim că în zonă au fost făcute (de către pr-arheolog C-tin Matasă) săpături şi s-au descoperit elementele de cultură despre care am amintit şi în partea a doua a articolului "Ceahlăul, un munte de toponimii", mai 2008, apărut în revista "Invitaţie în Carpaţi".

21 Apr

Despre viaţa acelor boieri ne-a vorbit mult preotul-arheolog C-tin Matasă (născut în satul Răpciuni, azi comuna Ceahlău) în cartea sa "Palatul Cnejilor", apărută la Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1935, volum premiat de Academia Română, din care am şi eu un exemplar cu dedicaţie din partea domniei sale istoricului C-tin Turcu (născut în satul Izvorul Alb, la poalele Ceahlăului) şi din care îndrăznesc să vă spicui câteva rânduri, o mică povestioară, înainte de culcare...:
"Când întrebi pe un ţăran: - Al cui eşti d-ta? El îţi răspunde cu fudulie: - A Cneazului. - Şi de unde eşti? - Dela Hangu, îţi răspunde mândru. Prinţul Cantacuzino e un fel de zeu tutelar al Ceahlăului. Cuvântul Cneaz e rostit ca ceva sfânt dintr'un capăt la celălalt al muntelui. E patriarhul Ceahlăului." [...]
"Cneazul Gheorghe a avut 5 băieţi şi două fete. Fetele s'au măritat cu nobili ruşi - diplomatul şi omul de litere Vilhelm Cotzebue, cum şi Giers, ambasadorul rus, iar feciorii au ţinut moşiile din ce în ce mai rău, piezându-le una câte una." [...]
"Călătorii care vin să vadă Durăul şi Ceahlăul, să se oprească o clipă şi la palatul Cnejilor dela Schitul Hangului. Aici stă scrisă o pagină însemnată din istoria ţării, o pagină din care se pot învăţa multe: înflorirea este totdeauna rodul unei credinţe şi a unei vrednicii; iar decăderea, pretutindeni este sfârşitul vieţii bicisnice şi de risipă."

16 Apr

*Un singur Mihăilescu Vintilă, nu doi...:-)

16 Apr

Nu. Ceva este greşit. Un 'cadru' izbitor de asemănător am prezentat şi eu într-un articol publicat în nr. 89, mai 2008, al Revistei Invitaţie în Carpaţi. Pagina 38 - dacă vei avea curiozitatea.
Vf. Boful (Mare), 766 m., este evidenţiat şi pe harta topografică 1:20000 şi/sau în "O hartă a principalelor tipuri de aşezări rurale din România", V. Mihăilescu, Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie Mihăilescu, XLVI, 1927.

16 Apr