Eheeeee, ceţuri, misterioase ceţuri!

Sa intelegem ca tocmai ai terminat cartea lui Coehlo "Zahir" si a fost inspiratia pentru titlu??? Dar eu sincer nu vad legatura intre poza si semnificatia termenului de "zahir"...

Nu, dragă Oana. Explicaţiile lui Jorge Luis Borges şi cuvintele lui Antoine De Saint Exupery m-au dus mai aproape de Piscul Berbecului (foto) din Piatra Sură.

Altfel, poate mult, aş fi rătăcit prin ceaţă...

Adica... explicatiile de mai jos...
Conform scriitorului Jorge Luis Borges, ideea de zahir vine din traditia islamica si se apreciaza ca a aparut prin secolul al XVIII-lea. Zahir, in araba, inseamna vizibil, prezent, imposibil de a trece neobservat. Ceva sau cineva cu care, odata ce am intrat in contact, ajunge sa ne cotropeasca toate gandurile, pana ce nu mai reusim sa ne concentram asupra altui lucru. Aceasta poate fi considerata sfintenie, sau nebunie.
Poate ca totusi ideea pe care mi-am facut eu din proza scurta a lui Borges este diferita...

Numai Naşterea unică a lui Iisus a putut determina tăierea în două a cronologiei. Uneori, aceasta ni se pare o sfinţenie. Sunt cărări în viaţă pentru care nu există cale de întoarcere. Alteori, aceasta spunem că e o nebunie...

Revenind, superba imaginea, frumoase culorile, faina atmosfera.

Lumina este mai aproape decat credem...

"...si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i ne-nteles
se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari
sub ochii mei -
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte."

Am avut si noi filozofii nostrii...

Imi place Blaga... dar am unul mai aproape de zilele noastre...
"Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
....
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău..."

Si care mie personal imi place foarte mult...
Tot la capitolul filozofii nostri...

BRAVO, Dana!

Ştefan Augustin Doinaş - "Astăzi ne despărţim". Da, frumos, mulţumesc, Oana, că mi l-ai (re) amintit!

Cat de frumoasa e poza asta... si cred ca sunt la cel putin a treizecea vizionare.... neparat anu asta ajung la Ceahlau

Am ajuns, frumos munte. O sa ma intorc cat de curand acolo.

O desfătare, Hume, felicitări!

P. S. O întrebare. Pet-uri nu fură deloc p-acolo?

Oct 31

Se vede și Piatra Sură... Mă bucur că ai revenit!

Sep 30

Mi-aţi făcut un dor nebun de Ciucaş, cu pozele voastre... Şi tu şi tătăitza Teo...:-) Până ajung pe creste, nu-mi rămâne decât să mă mai urc pe nush ce bloc din Braşov să-l văz şi să-l salut...

Aug 26

Oliver, Buddha & Bonsai! Şi ce se potriveşte!

Aug 22

Mulțumesc. Mă bucur că place ochiului domniei tale.
Brâna dintre Cetățuie și Călugări, inaccesibilă și lipsită de interes până mai ieri, are acum o potecă bine conturată și bătută adesea de cei care poposesc la Camera Pătrată.

Aug 21

Ating. Sunt singură în această atingere.

Aug 21

Și într-o altă ordine de idei, pentru domnii admini: pe când ne vom desfăta privirea în Galeria Fotogeografica 2013?

Jun 28

Vă mulțumesc pentru comentarii!
De precizat că acea poiană nu este vizibilă de jos, nici de pe cărăruile spre creastă, ci probabil numai cățărat fiind pe stâncile cele mai înalte și cele mai periculoase - deopotrivă. Personal, nu am văzut-o. Voi încerca o "suprapunere" a unor aerofotografii cu hărțile de la începutul secolului XX.
Pe de altă parte, am solicitat d-lui Zaharia astfel de fotografii în speranța că voi vedea în ele, de sus, și înșiruirea de cascade ce delimitează la Nord și Sud Masivul Piatra Sură - cascade pe care le-am traversat în totalitate anul trecut, despre care sper că într-o bună zi voi scrie un articol, dar despre existența cărora nu au auzit nici nea Puiu nici cei ce promovează turismul montan în Neamț.

Jun 28

Foarte frumos, Viorel!

May 29

Din păcate, toate fotografiile primite au fost procesate înainte, astfel că unele au contrastul prea accentuat. Eu am intervenit asupra lor în anumite limite.

May 20

Da, Emi. Sunt realizate de dl. Puiu Zaharia dintr-un motodeltaplan şi postate cu acordul domniei sale. Ideea mea era să pun denumirile tuturor stâncilor văzute din această perspectivă. De altfel, dintre câte aerofotografii cu Ceahlăul am văzut, fie din parapantă sau deltaplan, numai în galeria d-lui Zaharia am regăsit Piatra Sură, ceea ce mă interesa şi cel mai mult.

May 20

Hristos a înviat, mulțumesc pentru comentarii!
Încerc să am răbdare câteva zeci de ani, dar parcă nici degeaba nu pot să stau până atunci...
Ai dreptate. Și fără să-mi fi dat seama, realizez acum că mi-am schimbat involundar, dar la propriu, perspectiva: în multe ture în doream să ajung cât mai sus și tot mai sus, să aflu altitudinea (cât de cât) exactă, dacă e într-adevăr 1525 m cu trecută pe toate hărțile turistice sau dacă 1534 m după cum figura pe o altă categorie de hărți, pentru că-mi spuneam că 9 metri pot face diferența. Și uite că de ceva vreme mă tot atrag adâncurile ei...
Voi posta pentru tine câteva aerofotografii realizate de dl. Puiu Zaharia, ptr. care am primit acordul de a le publica pe Alpinet.

Referitor la această postare, fotografia de sus este realizată pe 1 mai 2012, iar cea de jos, în sept. 2011.

May 19

Minunat moment!

May 17

Eu mă gândeam la vestale în loc de scufițe...:-)
VESTÁLĂ, vestale, s. f. Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; femeie virtuoasă.
Vestalele în număr de șase întrețineau focul sacru care se înnoia la 1 Martie în fiecare an. Dacă focul se stingea, pontificele biciuiau vestala vinovată...

Mar 29

Teribil Vestale!:) Ori e cocoțat mai sus ori e cocoțat mai jos...
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109104.html

Felicitări pentru tură!

Mar 28

Ai dreptate. Iar brâna aia e grozavă!

Mar 28

Mulțumesc pentru interesul manifestat față de fotografii și continuarea conversațiilor.
E clar că excursioniștii au plecat/urcat din Durău spre Toaca via Cabana Fântânele. Au traversat platoul, au coborât spre Fântâna Mitropolitului, apoi (Bănui eu!) spre (fostul/primul) Jgheabul lui Vodă (”În fața noastră se deschide în coasta muntelui o adâncă spintecătură, care se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici încolo nu mai e cărare”) Și pentru că ”ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de sub Piciorul șchiopului. Printre copaci trântiți, printre hârtoape și bolovani, scoborâm mereu, ca-n adâncul unei prăpăstii.” înclin să cred totuși că au trecut din Vodă-n Drumul Prințului, potecă străbătută la acea vreme (anul 1900) deși traseul Dochia-Piciorul Șchiop-Duruitoarea-Viezuri-Durău despre care se știe că a fost descris de Vlahuță, e omologat abia în 1936 și marcat cruce roșie pe fond alb, socotit fiind traseu istoric.

Desigur, Gardul Stânelor NU e sub nicio formă Gardul Stănilelor. Conform descrierii, pare mai degrabă Gardul Panaghiei, așa cum spune și Titus.

Mar 28

Mulțumiri! Ar mai fi fost multe de adăugat, dar se încărca fotografia: în partea de sus - Piatra cu Cerdac, Piatra Ciobanului, spre dreapta - Polițele cu Crini, jos - Bâtca Neagră.
Denumirile suferă modificări și ele. Pe Google Maps, Stănilele Mari pe care le știam noi de-i viață sunt ”Tronurile Zeilor”...

Mar 28

Bun unghiul... Știi că era menționat prin toponime și Turnul Stancăi. Acum se vede de ce.

Mar 28

Faină pespectiva!
Vestale?

Mar 28