Well: a existat o emulatie a denumirilor legate de Razboiul de Independenta imediat dupa terminarea lui. Multe nume/denumiri din tara, inclusiv artere din orase au capatat tot felul de nume legate de respectivul eveniment - extrem de atroce in perioada aceea.
Apoi au venit poetii si au "imortalizat" Dorobantul - noul erou. Mai ales Aleacsandri.

Unul dintre foarte interesantele date pe care le ofera anumite denumiri sau texte/poezii este momentul/evenimentul "socant" si sursa care au inspirat o denumire anume: in cazul de fata pur si simplu este urmarea aparitiei prin satele zonei(si apoi sugerat de "intelighentie") a dorobantilor care reveneau acasa. Li se lasasera echipamentul - "cusma" caracteristica de exemplu - si, uneori, armele.
Momentul interesant aici este dotarea dorobantilor cu "pusti moderne" cu baioneta. Urmare a eforturilor domnitorului Carol I (devenit rege dupa 1881) de inzestrare a armatei.
Asa ceva nu se mai vazuse pe acolo.
Momentul a coincis cu emulatia de mai sus.

In privinta furculitei denumirea apare dupa "evenimentele istorice memorabile" ca urmare a reactiei de aruncare in derizoriu a "faptelor inaintasilor".
Exact ca in momentele de fata.
"Furculita" apare ca denumire de la grupurile de turisti "aia zvapaiati" care incep sa denumeasca cum ii taie bilutza.
Exact ca in momentele de fatza.
Era moda lui "ia sa mai si traim ca o viata avem!" - moda care apare dupa consumarea unor evenimente "epocale". Evident sustinuta de catre supravietuitorii care nici pe-acolo nu fusesera. O intreaga literatura se ocupa de noile astfel de moravuri.

De fapt denumirea de tzapoi trebuia atribuita - daca era vorba de sorginte "populara locala". Apud Ion Creanga.

In privinta lui 22 iunie 1944, am unele dubii ca e vorba de 1944. La 22 iunie 1941 Romania intra in razboi alaturi de Germania.

"...una dintre foarte interesantele date..." - scuze! Lapsus calami!

Corect! Lapsus calami - eu, 1941.
Este interesantă şi foarte posibilă ipoteza că "Furculiţa" a apărut după întoarcera eroilor Războiului de Independenţă acasă. Cam acelaşi lucru intenţionam să 'demonstrez', dar cu ceva întârziere, am câteva restanţe la comentarii şi nu numai.

Conform datelor locale, pentru cucerirea Independenţei, au fost mobilizaţi şi localnici ai Văii Muntelui. Ei au fost înrolaţi în Regimentul 15 Dorobanţi şi au luptat la Plevna şi Griviţa. În atacul sângeros din 6 sept., au căzut alături de comandantul batalionului, sergentul Loghin Petru şi soldatul Ferăstrăoanu Ioan din Hangu şi Andonescu Neculai şi Rogin Toader din Buhalniţa. În aceleaşi lupte le-au fost alături şi alţi hangani, soldaţii Ciubotaru Toader şi Ghecheriţa Ion.
Pe Loghin Petre ni-l descrie şi Coşbuc în cartea "Războilul nostru pentru neatârnare" - 1889, pag. 129: "Era isteţ la vorbă şi pâna n-a fost străpuns de baionetă, îşi tot îndemna oamenii la glumă. Când a văzut pe Gheorghe a lui Găină din Bogdăneşti azvârlindu-se spre şanţ, a strigat "haida, zboară Găină, zboară!" şi întorcându-se spre dreapta "cântă-le Scripcă, de pretecanie!" Bietul Scripcă, om mai în vârstă, din Ruginoasa, n-a apucat să cânte multe, căci a căzut lovit de glonţ."
În 1906, cu ocazia Jubileului celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, s-a conferit veteranilor Războiului de Independenţă Medalia "Carol I", prezent fiind atunci şi Ciubotariu Toader din Hangu.

Personal, cred că, în lipsa altui monument, această formaţiune stâncoasă care tronează deasupra Văii Hangului a fost închinată cinstirii memoriei eroilor localnici şi a primit numele pe care-l cunoaştem noi astăzi.

Interesante sint datele si faptele despre care pomeniti. Cred insa ca se poate si fara "vs.". Poate ca uniforma statea nu tocmai bine pe dorobantul nostru (i-o fi fost mai mare cu vreo 2 numere) si de aceea cind il priveai din departare semana cu o furculita

Oricum, e frumoasa lumina asfintitului care scalda fata voinicului. De jos, dintr-un unghi bun, probabil ca s-ar vedea cum muntele se pregateste sa imbuce din soarele rosu, folosind o furculita cu doua brate...

Multumesc Daniela! Incet-incet te-ai apropiat si de neamurile proprii... ma rog!... "virful" neamului a fost scriitorul Constantin Loghin - stra-stra-stra-... whatever!
Uniforma era de inspiratie prusaca.
Nici numele de dorobant nu era la origine deloc roman. Mai ales ca se folosea forma darabani. Care vine de la.... care a dat... Trabant.

Fie şi cu viteza / zgomotul unui Trabant, intenţia mea a fost să mă apropii numai de originea toponimelor, nu de neamurile pentru care am oricum tot respectul. Este doar o coincidenţă de nume, nu am vrut să jignesc pe nimeni!

O desfătare, Hume, felicitări!

P. S. O întrebare. Pet-uri nu fură deloc p-acolo?

31 Oct

Se vede și Piatra Sură... Mă bucur că ai revenit!

30 Sep

Mi-aţi făcut un dor nebun de Ciucaş, cu pozele voastre... Şi tu şi tătăitza Teo...:-) Până ajung pe creste, nu-mi rămâne decât să mă mai urc pe nush ce bloc din Braşov să-l văz şi să-l salut...

26 Aug

Oliver, Buddha & Bonsai! Şi ce se potriveşte!

22 Aug

Mulțumesc. Mă bucur că place ochiului domniei tale.
Brâna dintre Cetățuie și Călugări, inaccesibilă și lipsită de interes până mai ieri, are acum o potecă bine conturată și bătută adesea de cei care poposesc la Camera Pătrată.

21 Aug

Ating. Sunt singură în această atingere.

21 Aug

Și într-o altă ordine de idei, pentru domnii admini: pe când ne vom desfăta privirea în Galeria Fotogeografica 2013?

28 Iun

Vă mulțumesc pentru comentarii!
De precizat că acea poiană nu este vizibilă de jos, nici de pe cărăruile spre creastă, ci probabil numai cățărat fiind pe stâncile cele mai înalte și cele mai periculoase - deopotrivă. Personal, nu am văzut-o. Voi încerca o "suprapunere" a unor aerofotografii cu hărțile de la începutul secolului XX.
Pe de altă parte, am solicitat d-lui Zaharia astfel de fotografii în speranța că voi vedea în ele, de sus, și înșiruirea de cascade ce delimitează la Nord și Sud Masivul Piatra Sură - cascade pe care le-am traversat în totalitate anul trecut, despre care sper că într-o bună zi voi scrie un articol, dar despre existența cărora nu au auzit nici nea Puiu nici cei ce promovează turismul montan în Neamț.

28 Iun

Foarte frumos, Viorel!

29 Mai

Din păcate, toate fotografiile primite au fost procesate înainte, astfel că unele au contrastul prea accentuat. Eu am intervenit asupra lor în anumite limite.

20 Mai

Da, Emi. Sunt realizate de dl. Puiu Zaharia dintr-un motodeltaplan şi postate cu acordul domniei sale. Ideea mea era să pun denumirile tuturor stâncilor văzute din această perspectivă. De altfel, dintre câte aerofotografii cu Ceahlăul am văzut, fie din parapantă sau deltaplan, numai în galeria d-lui Zaharia am regăsit Piatra Sură, ceea ce mă interesa şi cel mai mult.

20 Mai

Hristos a înviat, mulțumesc pentru comentarii!
Încerc să am răbdare câteva zeci de ani, dar parcă nici degeaba nu pot să stau până atunci...
Ai dreptate. Și fără să-mi fi dat seama, realizez acum că mi-am schimbat involundar, dar la propriu, perspectiva: în multe ture în doream să ajung cât mai sus și tot mai sus, să aflu altitudinea (cât de cât) exactă, dacă e într-adevăr 1525 m cu trecută pe toate hărțile turistice sau dacă 1534 m după cum figura pe o altă categorie de hărți, pentru că-mi spuneam că 9 metri pot face diferența. Și uite că de ceva vreme mă tot atrag adâncurile ei...
Voi posta pentru tine câteva aerofotografii realizate de dl. Puiu Zaharia, ptr. care am primit acordul de a le publica pe Alpinet.

Referitor la această postare, fotografia de sus este realizată pe 1 mai 2012, iar cea de jos, în sept. 2011.

19 Mai

Minunat moment!

17 Mai

Eu mă gândeam la vestale în loc de scufițe...:-)
VESTÁLĂ, vestale, s. f. Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; femeie virtuoasă.
Vestalele în număr de șase întrețineau focul sacru care se înnoia la 1 Martie în fiecare an. Dacă focul se stingea, pontificele biciuiau vestala vinovată...

29 Mar

Teribil Vestale!:) Ori e cocoțat mai sus ori e cocoțat mai jos...
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109104.html

Felicitări pentru tură!

28 Mar

Ai dreptate. Iar brâna aia e grozavă!

28 Mar

Mulțumesc pentru interesul manifestat față de fotografii și continuarea conversațiilor.
E clar că excursioniștii au plecat/urcat din Durău spre Toaca via Cabana Fântânele. Au traversat platoul, au coborât spre Fântâna Mitropolitului, apoi (Bănui eu!) spre (fostul/primul) Jgheabul lui Vodă (”În fața noastră se deschide în coasta muntelui o adâncă spintecătură, care se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici încolo nu mai e cărare”) Și pentru că ”ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de sub Piciorul șchiopului. Printre copaci trântiți, printre hârtoape și bolovani, scoborâm mereu, ca-n adâncul unei prăpăstii.” înclin să cred totuși că au trecut din Vodă-n Drumul Prințului, potecă străbătută la acea vreme (anul 1900) deși traseul Dochia-Piciorul Șchiop-Duruitoarea-Viezuri-Durău despre care se știe că a fost descris de Vlahuță, e omologat abia în 1936 și marcat cruce roșie pe fond alb, socotit fiind traseu istoric.

Desigur, Gardul Stânelor NU e sub nicio formă Gardul Stănilelor. Conform descrierii, pare mai degrabă Gardul Panaghiei, așa cum spune și Titus.

28 Mar

Mulțumiri! Ar mai fi fost multe de adăugat, dar se încărca fotografia: în partea de sus - Piatra cu Cerdac, Piatra Ciobanului, spre dreapta - Polițele cu Crini, jos - Bâtca Neagră.
Denumirile suferă modificări și ele. Pe Google Maps, Stănilele Mari pe care le știam noi de-i viață sunt ”Tronurile Zeilor”...

28 Mar

Bun unghiul... Știi că era menționat prin toponime și Turnul Stancăi. Acum se vede de ce.

28 Mar

Faină pespectiva!
Vestale?

28 Mar