Teo Paraschiveanu, Marţi, 30 Nov 2010, 18:39
P-asta ar trebui s-o pui in top.

Soare George, Marţi, 30 Nov 2010, 19:38
De acord cu Teo.

Corneliu Negulescu, Marţi, 30 Nov 2010, 22:33
Parca-i de pe alt taram!

Şerban Sîmbotelecan, Miercuri, 1 Dec 2010, 9:32
Frumos!

Claudiu-Mircea Birliba, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:24
Crezi ca o fost ceva intre Printul acesta impunator cu nume maghiar si printesa Sura? Oare cum o numea printul pe printesa?
Cu siguranta o fi stat la palavre, daca la bal nu s-o dus.

Cum o fi corect? Vit-havas, Vit-hovos? Si mai important, ce inseamna?

Adrian Rosca, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:56
Denumirea in maghiara este Vit-havas.

Havas = Schneeberg / snow-capped mountain cf. www.webforditas.hu

iar Vit sau Vitus este un nume propriu.

Adica Muntele lui Vitus, ca Titus deocamdata nu are unul

Emi Cristea, Miercuri, 1 Dec 2010, 12:04
Eu ma pregateam sa dau nota, si cand colo...

Asa da! Faina tare poza!

Frumoasa imagine. De top.

frumos

@dl. Rosca:
Piatra Vitoş are următoarele semnificaţii – (înainte de toate trebuie spus că denumirea este foarte veche):
Preliminarii.
- havas inseamna aici singularul de la havasok care inseamna munti – in special partea de dincolo de paduri. Exista o traducere mai simpluţă in Muntii Bretcului: Inzapezitu Mare si Mic. De fapt semnifica acei munti fara paduri pe culme desi ar fi trebuit sa fie paduri acolo iar „plesuvirea” nu este efectul activitatii umane.
Exista similar Bald Mountain cu acelasi inteles originar: munte pleş dar fara intervenţie umană.
- totusi a nu se uita componenta de Piatră a numelui – cuvintul „piatra” transmitind informatii dintre cele mai semnificative.
1. Vitos poate insemna – in traducere directa si uzuala – Vit Havas, in sensul de muntele plesuv al lui Vit(us) – care Vitus probabil nu era deloc plesuv. Traducerea mai nuantata este Culmea (plesuva) (dedicata) lui Vit(us).
Muntii/locurile dedicate Sf. Vitus anunta doua lucruri: ca poate fi vorba de un altar al sf. Vitus cu rol de „aduceti epilepticii la mine” pentru rugaciuni speciale – un fel de lazaret pentru epileptici sau „tremuratori” si, mai apoi, este o borna (d) intr-o zona unde o anume maladie s-a stins acum multa vreme.
In secundar, si mult mai subtil, inseamna „ dincolo de aici sunt locuri necurate/necuratite, Sf. Vitus sa ne aiba in paza lui”. Asemenea pentru „dobitoace” de orice fel.
Prin epileptici se intelegea toti cei care „tremurau” inclusiv bolnavii Parkinson si, la general, boli necunoscute sau cu tratament necunoscut de tip „boli cu care mori iar nu boli de care mori” – adapostind bolnavi care puteau trai in afara comunitatii, daca de care nu avea cine sa aiba de grija.
2. In zona Jinei un munte vitos (preluat de maghiari de la romani) inseamna munte unde se despart sau sunt tinute/i despartite/i bituşele/bituşii – acei miei care sunt lasati sa suga cit vor de la oi si care mai apoi sunt sacrificati pentru/la (obtinerea) cheag(ului), iar pielea/blana lor se purta „invers” – cu lina inspre inlauntru., semn de mare curatenie. Acelasi semn de „de aici incolo locurile nu sunt asa de curate/pure ca (pina) aici.”
3. La rigoare, un munte vit era acel munte care nu avea apartenenta clara sau delimitarea nu era stiuta, de exemplu pentru ca era evitat.
Este cazul din zona unde multa vreme nu s-a stiut hotarul, o zona „no man”. Si acum exista destule mici contestari ale hotarului intre judetul Harghita si Neamt.
Traducerea mai nuantata este de „loc implicit al tuturor” – in devalmasie si nerevendicat formal de nimeni dar potential revendicabil sau periculos cumva.
Piatra Vit este borna care delimiteaza o astfel de zona.
Rezumind, este un munte borna, pus sub o protectie speciala, delimitind o zona „neclara” si (medical) potential periculoasa – o „tara de dincolo/necurata”.
Uneori inseamna „munte bolnav” dintr-o pricina/intimplare uitata/nenumita – de cele mai multe ori dintr-o cauza „interioara” -, dar de care e bine sa te feresti – si acesta este intelesul profund.
Ca si in Piatra Sura, inseamna ca acolo sunt, de exemplu, „goluri” sau, pe plan energetic (fizic energetic), exista anomalii.
Mai exista in zona alte doua astfel de....
Se mai utilizeaza sensul acesta - rar - in matematica fractala si in programarea/optimizarea traseelor (nodul dincolo de care nu mai sunt necesare/posibile iteratii de calcul sau de determinare).

Strict parerea mea!

Ca si fapt divers, denumirea de Vithavas apare si pe hartile iosefine de pe la 1770. Ma intreb daca cumva apare si pe harti mai vechi?

Zona devine "mai populata" cam de pe la 1450. Oricum, eu o am prezenta prin 1775.

foarte frumos!

O poza clasica, naturala, autentica. Sarbatori fericite si la multi ani, Daniela

Superb! Sa tot fii in locul lui Vithovos, indiferent cine-o fi el La multi ani, Daniela! Sa aveti un an "plin de munte" si carari insorite

fotografia e exceptionala, parca e o intoarcere in timp... La multi ani!

Felicitari! Foarte buna atat tehnic cat si artistic. Bravo

Dacă ştiam că pui preţ pe ruginitura aia, nu mă lăsam până n-aş fi pozat batiscaful! Dar nu l-am văzut şi mi-a scăpat...
Pe lângă cele două fotografii cu şantierul barajului, mai am una tot de la acea vreme, făcută dintr-un alt unghi, pe care am găsit-o într-un ziar îngălbenit, am scanat-o dar puţin se înţelege din ea. Ţi-o voi trimite pe mail.
Mie personal, cel mai mult mi-a plăcut fotografia din stânga celei pe care m-am semnat: sunt 12 autobuze pe baraj, câteva maşini şi oameni... Nu ştiu în ce an e făcută sau dacă a fost o altă ocazie anume... Dacă erau turişti sau muncitori...
Apoi mi-a plăcut mult şi fotografia cu plutele, din dreapta siglei Alpinet. Pe malul lacului, în locul lor... se vede deasupra, în foto color, ce e acum...

Aug 31

Frate Viorel, te cred pe cuvânt!:-)
Pârtia nu va avea legătură cu jgheabul de pe versantul nordic al Tocii - cel din foto, de altfel aproape imposibil de parcurs vara. Pârtia va fi undeva în stânga Panaghiei (1845 m. alt.), cam prin şaua muntelui la 1440 metri alt.
Da' un 'restaurant' acolo tot o să trebuiască... Şi la cât trebu defrişat, o ţâr' de risc de avalanşă tot va fi.

Aug 31

*A se citi "cred că am reuşit...".
Recunosc: merg mai mult pe patine şi role decât cu bicicleta şi schiurile, aşadar adresez o întrebare colegilor care practică schiul şi buni cunoscători ai acestui sport:
Fraţilor, se poate poate schia pe-acolo???

Aug 30

Fără să vreau cred că reuşit să surprind în acest cadru locul unde (sperăm că NU) va fi punctul de plecare al viitoarei pârtii.
http://www.neamtinvest.ro/Turism/14067-Av%C3%A2nd-sus%C5%A3inerea-Elenei-Udrea

Aug 30

* după cum se vede şi în foto dreapta jos din colajul meu. Lapsus calami!

Aug 26

Cei din stânga, desigur.
Se mai văd urmele paşilor mei, Paul? Căci - vorba aia, "Şi eu am fost în Arcadia"...
Dacă sunt înfipţi bine - după cum scrii - înseamnă că nu (mai) sunt friabili?
Lăsând neantul la o parte, că i-am cunoscut şi prăpăstiile lui, îmi place foarte mult fundalul din imaginea ta. Ce-i drept, când am urcat pe Acele P. S. eram cu faţa spre Turnul lui Budu - după cum se vede şi în foto stânga jos din colajul meu http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_81674.html - şi indiferent cât de 'ancorată', asigurată şi singură eram colo, de la jumătate în sus tot mă puteam mişca şi/sau roti, dar nu-mi amintesc să fi văzut în spatele meu o culme atât de lină şi plăcută ochiului. Priorităţilor or fi fost altele atunci...:-o

Aug 25

Până mai ieri era greu şi cu o maşină de teren să te strecori prin forestierul 'dezafectat'. Dar după cât de orizontal şi bătătorit e, parcă văd pentru "creşterea potenţialului turistic din zonă" o transbistreană în fundal...

Aug 25

În extrema stângă e Turnul Crucii. Se vede clar şi semnul...
Dar Oc. Mare... pare pur şi simplu "despicat" în două de Fisura Impietrită (4 L. C.) - traseu realizat în premieră în 1982 de echipa Cristi Rica şi Aurelian Vivirschi.
Pentru colegul Adrian Roşca era bun un zoom din acest unghi - dacă ai făcut, Paul - spre Coloana Dorică. Noi o vedem, dar mai sunt şi alţi colegi interesaţi de ea.

Aug 25

Se văz şi dinţii lupului matale - în stânga dinţilor calului acestuia...
Gospodar şi priceput cel ce-a cosit iarba, aşa la linie şi unghi drept. (Am auzit că unul din localnicii de-acolo şi-a luat lumea-n cap şi a plecat de la cele sfinte.)
Interesant şi verdele crud din jurul construcţiei. (Se vede treaba că n-a stat mitropolitul degeaba o săptămână pe-acolo.)
Cred că ar fi cazul să merg "în recunoaştere"...:-)

Aug 25

Aşa zici tu că se cheamă?

Aug 25

A m a z i n g...

Aug 25

Am prosperat într-atât încât numai putem trăi fără pârtii şi telegondole.:-(Pârtia din centrul P. Neamţ-ului e luminată - iarna - zi şi noapte că nu-ţi mai trebuie becuri aprinse în casă. Şi probabil nocturna funcţionează la aceeaşi capacitate peste tot în ţară unde s-a investit în indispensabilele pârtii. Dacă până mai ieri aţi fi căutat cu privirea luminiţa (de la staţia meteo) de pe Vf. Toaca, la iarnă - dacă va fi la fel de luminată - o să vedeţi din Făgăraş pârtia de sub Toaca...
http://www.neamtinvest.ro/Turism/14067-Av%C3%A2nd-sus%C5%A3inerea-Elenei-Udrea,-t%C4%83tucul-Neam%C5%A3ului-,-Vasile-Pruteanu,-%C5%9Fi-a-propus-s%C4%83-distrug%C4%83-Parcul-Na%C5%A3ional-Ceahl%C4%83u

Aug 15

Da, mare păcat, dar şi mare noroc.
Mai au puţin şi vor fi înghiţite cu totul de bălării. Marele noroc al acestor ruine că sunt încă - deşi parţial - în picioare se datorează faptului că sunt localizate foarte aproape de sediul Jandarmeriei Montane. Altfel, ce-a mai rămas din ele, ar fi ajuns demult piatra de temelie a căsuţelor amărâte ridicate pe coasta obcinei din Durău, după cum o parte din ele au luat deja acel drum...
Astăzi locurile nu mai pot fi fotografiate din acelaşi unghi, întrucât între cele două turnuri - cel din imagine şi cel din spatele autorului - s-a construit ceva, nu ştiu dacă acolo sunt depozitate obiecte de cult sau cărţi sau dacă este un loc în care se ţin praznice, un colţ din acoperişul construcţiei şe poate vedea şi în fotografia mea.

Aug 3

Balanţa este cutremurător de nefavorabilă. Cred că nici 5% nu şi-ar dori să se întoarcă, să mai urce fără windstopper-e sau fără frontale. Poate 98 % se vor simţi 'intoxicaţi' sau ar spune că locul acestor vechituri nu e aici - şi pe bună dreptate, căci slabi suntem şi nestatornici, iute ne-nşelăm, ne schimbăm şi uităm! Rămân doar cei 2% - nu din impozitul pe venit, ci dintre noi/dintre cei care ar vrea să mai călătorească (de multe ori printre umbre) pe pista timpului înapoi sau care, cu simplitate-ar întreba "Ce poveşti vrei să ne mai spui astăzi...?" :-)
Mulţumesc mult, Viorel!

Jul 27

Mi-am întrebat la rândul meu fostul camarad şi confirm.
Este cascada Marton - căreia i se mai spune şi Martin - o cădere de apă cam la jumătate faţă de Bolovoniş şi asemănătoare cu o alta, mult mai sudică, numită Puşu.

Jul 25

Puteţi acum să corectaţi şi localizarea geografică.

Jul 25

Nu merge primul link. Incerc altul:
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_t_doina-haiducului_item_105397_vot_0_savepos_1_position_11.html

Jul 22

Am încercat, Viorel, dar pesemne că nu îndeajuns. Ideea mea era să alătur o fotografie de la începutul secolului trecut şi o alta de la începutul secolului acesta. Dar nu am identificat nici locul din imaginea cu Bistra şi calea ferată, nici pe cel de aici şi nu-mi place să mă ştiu cu temele nefăcute. Iniţial m-am gândit la Pietrele lui Baciu sau Maicile - după cum li se mai spuneau - http://alpinet.org/main/fotoshowfoto_ro_item_105397.html - dar nici urmă de stânci în planul II.
Oricum, fotografiile sunt foarte slabe din punct de vedere calitativ, mulţumesc domnilor admini pentru aprobarea lor şi domniilor voastre pentru numărul de vizualizări.

Jul 22

Cu tot respectul pentru ghidul tău, între noi fie vorba, de vreun alt "Martin" eu n-am auzit în Tarcău, ce-i drept m-a luat şi pe mine gura pe dinainte şi nu am mai ţinut cont de minimum de discreţie pentru protejarea arealului şi acceptarea unui loc fără nume - după cum se numea înainte. :-(

Jul 22

Multă vreme mi-am spus că zona pe care n-am încetat să o cercetez e cea mai sălbatică. Dar de vreo juma' de an "mi s-a pus pata" pe Tarcău şi m-am contrazis singură. Dacă pe Bistra în sus întâlneşti un peisaj ca cel din imagina ta, după vreo 3 ore de mers, tot dai de o stâncă, de un cocoţ şi mai vezi cerul. Nu şi în Tarcău, aici e numai şi numai pădure sălbatică...

Deşi n-am mai văzut-o din tinereţe şi mi-o amintesc dintr-un unghi dinspre dreapta, 95% sunt convinsă că e Bolovăniş. Despre ea am citit şi recent Jurnalul excursiei ofiţerilor Regimentului Mihai Viteazu Nr. 6, 20-26 iunie 1912, p.31-32, exemplar original oferit de camaradul comun, Sebastian şi din care îmi permit să-ţi reproduc un paragraf pentru a întregi descrierea:

"Înfruntând stânci, înfruntând buşteni, înfruntând pietroae uriaşe micul pârâu îşi rostogolia la vale, fără încetare, undele sale neobosite de drumul lung făcut din creierii munţilor până aici şi neînspăimântate de calea pe care o mai aveau de străbătut încă de aici. Ploaia se înteţea şi mai tare. Bolovănişul spumega şi mai turbat. Cascadele se înmulţeau mereu, sporind cu urletul lor vâjâitul asurzitor al apei râuleţului."

Felicitări şi mulţumiri alese pentru toate fotografiile!

Jul 22