Ne-am pricopsit în schimb
Cu verii lor mai eleganţi, cu nimb
Ce-ntorc vorba în structură
Amuţeşte doina sub cultură
Prin fisuri mai bagă o şopârlă
Sunt şcoliţi şi chiar de neam
Da... dar neam de târlă

Daca mioarele nu mai sunt'
Ciobanitele nici atat
Sunet de talangi neauzit
Noi ce mai avem de facut?!?

Daca dorim facem de toate!

Daca am gresit, pedepsiti-ma!

Nu-mi place comentariul tău, domnule Airinei!
Oricât de subtil ar fi, este foarte jignitor. Poate cei pe care tu-i numeşti "şcoliţi" nu îndrăznesc să ţi-o spună - ar fi scris cu siguranţă că nu se coboară la acest nivel. Consider comentariul tău un atac la adresa mea şi a celor care nu ţi-au adus cuvinte de laudă sub pozele tale, care nu au fost în de acord cu denumirile de locuri sugerate de tine, care nu au acceptat poeziile tale sau care, atunci când s-au simţit "intoxicaţi"” au avut curajul să "întoarcă vorba în structura" (versului / contextului), un atac la adresa colegilor ale căror nume, din respect pentru dânşii, nu le mai enumăr aici, dar pe care tu - deşi nu-i cunoşti personal - îndrăzneşti să-i numeşti şi împreună cu ei şi pe mine, "un neam de târlă".
"D-nei Mihalache" îi transmit că sunt cu ochii pe toate "greşelile" ce ţin de Ceahlău.

Domnu' Airinei, verii mai eleganti se numesc ciobeni europeni si are terenuri in Pipera si palat aurit pe Kiseleff. Baaa, care mi-ai vazut oaia?

Şi caii verzi se-adapă
Din izvorul nemuririi
Ca pacostea în contra firii,
Dar unde dai şi unde crapă

Hă, hă, hă, hă

Dle PA, semanati foarte mult si cu Marullus - ingimfatul poet calabrez care slavea deshantzat pe oricine putea sa-i furnizeze laude legate de opera-i, si cu Zerkon - bufonul de la curtea lui Attila care, pentru a fi considerat razboinic, purta o sabie mai mare decit el. De lemn.
Probabil e vorba de o dubla "reincarnare" (.).

Domnule Airinei, trebuie să-ţi dau o veste, bună sau rea - vei decide tu sau alţi camarazi cum e, chiar dacă pe mine mă miră până la neînţelegere alte ale mele, cum ar fi:
- de ce, deşi tu loveşti sistematic sub centură, eu sunt cea acuzată de lipsă de "simplu respect reciproc. De la bun inceput.";
- de ce ai tu un succes răsunător când publici fotografii, în timp ce eu sunt luată în râs că înscriu "poze din vremuri imemorabile";
ş.a., dar să nu deviem, în definitiv, mai puţin importante precum vestea pe care o am:
Ca şi în cazul P. Sure, când s-a demonstrat că nu eşti primul şi unicul explorator al ei, trebuie să-ţi mărturisesc (,) că nu eşti nici singurul care a inventat toponime. Nu, Paule. Ţi-au luat-o alţii înainte! Ba au şi succes şi sunt la mare căutare. Locurile. Am aflat asta de la un grup de studenţi (de la universităţile de stat, nu private, din capitală) dornici să vadă cu proprii lor ochi şi să fotografieze "Piatra Becalului". Şi, ca să nu pic eu iar de fraieră în faţa bucureştenilor cu un răspuns de genul "nu ştiu care este/unde este", am reformulat întrebând "piatra becali-ului sau piatra becalului?". Ce mai la deal, la vale, "piatra berbecului de B…".
Glumesc foarte serios de trist. Din sezonul trecut, vară/toamnă 2010, Piatra Ciobanului nu se mai numeşte aşa, ci cum am spus mai sus, că a doua oară nu-mi mai scrie tastatura, acesta fiind primul toponim "omologat". Vor urma şi altele, desigur. Mă aştept să aud că şi poiana pozată de tine aici fu bântuită de niscai duhuri precum cele de la Tanacu.
Şi dacă actualii studenţi, viitori licenţiaţi, vor avea talentul de a se orienta către o lucrare despre această zonă, completă, complexă, cu hărţi, cu (noi) toponime, putem spune că noi avem ghinionul de a locui unde nu trebu. Ce crez au ei, ce-i îndemnă să meargă înainte - nu ştiu, poate renumele părinţilor, poate conturile din bănci, ce le întreţine/alimentează curajul, de unde au puterea sau de ce pe ei nu-i opreşte nimeni aşa cum au făcut-o cu mine - acuzată, condamnată şi executată la zid pentru "rele tratamente aplicate Pietrei Sure", strivit corola de minuni, "publicitate" prin fotografii, furat/râvnit la ideile, cercetările altora - iarăşi nu mai înţeleg (o fi ceva ce ţine de natura/latura feminină, dificilă şi greu de priceput…)

Afară ninge deşănţat
Şi-n sobă nu mai arde focul
Călcând un fulg de nea
Ai derapat? aşa e jocul.
Da... dar dacă-i controlat?

Niste nisip ar trebui p'aci, nu? ca paie pt. foc, tot s-or gasi....wink!

„Cocoşul e un egoist; viaţa de familie nu-i place. După bătaie şi împerechere se întoarce în domeniul său şi lasă în seama găinii grija creşterii puilor.”
I. Simionescu, Fauna României

8 Sep

Din povestirile unui vânător:
„Dl. R. ridică arma şi trage în mijlocul strofei cucoşului, o dată, de două ori. Cucoşul
cântă înainte. Termină o strofă, începe alta, o termină şi pe aceasta... în vreme ce dl. R. se scotocea grăbit prin buzunare după cartuşe; să-şi încarce arma din nou. Pe când se grăbea să găsească cartuşele, spre mirarea noastră mare, deodată cocoşul tace şi se rostogoleşte la pământ prin cetini la vale. Împuşcătura mortală nu a fost in stare să-l trezească din lumea lui de visuri; şi-a irosit ultimele puteri ca să-şi continue cântecul; a murit fără să simtă groaza morţii”
Un caz şi mai curios:
„Cocoşul cade rănit fără să moară. După ce paznicul îl prinde cu greu, îl aduce acasă fără să-l omoare, cum cere datina vânătorească. În tot drumul până acasă, şi apoi acolo în mijlocul nostru, care priveam ca la o minune, cocoşul cânta strofa lui de dragoste, pare că era în crucea bradului şi nu în braţele paznicului.”
(I. Simionescu, Fauna României)

8 Sep

Puţin mai înainte şi-a luat zborul greoi printre vârfurile de brazi
O pasăre mare neagră. Nu părea să fie şoim şi nici bufniţă.
Pana seamănă cu cele din coada cocoşului de munte.

8 Sep

Citez din acelaşi ghid al doctorului Iacomi la pagina 49:
“Dincolo de Jgheabul Sihastru, împung cerul
trei ţancuri înfrăţite pe un postament de stânci
ca de cetate – Altarul.”
Şi încă la pagina 65:
„... să arunci o privire spre srtânga în Jgheabul Mare al Sihastrului, cu cele trei turnuri aşezate pe o temelie încinsă de jnepeni Castelul iar în firul văii, creasta ascuţită a Stogului lui Albu.”
Pe schiţe apare denumirea de Altarul nu Piatra Altarului
Şi nu le-am denumit noi. Ce te face să crezi că tu deţii adevărul?

30 Aug

Cezar să ştii că nu m-am gândit la asta
Şi tragedia s-a-ntâmplat, o zi nefastă.
Cineva a luat o bucată bună din Ceahlău
Şi uite unde am găsit-o, hăt aproape de Rarău:
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_t_brazii_item_100769_gal_0_vot_0.html
Noroc că am recunoscut brazii înainte să-i taie
Se pare că înlocuitorul meu a plecat şi el.
Acuma ce să fac?:-P

26 Aug

Dacă Acul Alb e Turnul Stancăi
Atunci sunt greşite ambele schiţe
Ei, la asta nu te-ai gândit.

4 Iun

Între prea târziu şi prea devreme
Să fie clipa ce dureaz-o veşnicie?
Dar ce desparte lumina de-ntuneric
E teama sau curajul prins în cleme?
Furtuni mi-au răvăşit frumosul dat
Şi tot ce-i sus e-acuma scufundat
Ei, dar unde-i veşnicia de-altădat’?

1 Iun

Ai lăsat garda jos, când
Te-ai căţărat pe portativ
Cântând, ca o notă aparte
La superlativ.

1 Iun

Este şi Stogul Alb dar în stânga Turnului Crucii
Nu ştiu dacă se vede de aici.

27 Mai

Dacă n-ai schiţe te duci la Şezătoare:-P
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_24863_position__display_comm.html

27 Mai

Într-o noapte am visat că nu mai pot să alerg
Ce coşmar...

27 Mai

Claudiu, Anezătoarea Oilor este stânca din stânga iar Acul alb este sus în dreapta
Se identifică uşor din schiţele dr. Iacomi.
Cât despre Turnul lui Butu nu este mai greu decât ce ai căţărat astă toamnă pe Poliţe.

27 Mai

pagina 94 tot din dr. Iacomi
“Spre sud, platoul Ocolaşului Mic este străjuit de Turnul lui Butu şi Ana (denumiri vechi, modificate de localnici, care spun când Budu când Budei), la care se poate trece însă printre colţurile de stâncă din Trecătoarea Urşilor.“

27 Mai

Daniela să fie Gardul Stănilelor chiar un gard?
După tine stânca n-are nume, nu-i aşa?
Citesc din Dr. Iacomi
Ceahlăul – ghid turistic- pagina 103
“Vei arunca o ultimă privire Turnului lui Butu, nu înainte de a te opri puţin să priveşti o piramidă de calcar, înconjurată de un brădet des, numită Aşezătoarea Oilor (loc de adăpost la umbră în amiaza zilei pentru turmele de oi) ”
sau pagina 92
“Peretele se termină spre Căciula lui Ciupercă cu Turnul Crucii – Turnul lui Butu şi Ana sub care luceşte stânca de calcar – Aşezătoarea Oilor “
Pe schiţe apare corect Anezătoarea Oilor.

27 Mai

Cezar erau şi scânduri rupte
Da’ aveam conduri zburători
Nu ne-am încurcat în amănunte.
Eugeniu nu-i chiar păcăleală
Aduce aminte de creasta Făgăraşului
Iar dacă nu eşti atent poţi să-ţi rupi picioarele şi aici.
Rodica, dacă nu era prepeleacu’
Ne duceam de-a berbeleacu’:-P

22 Mai

Eu în schimb nu ştiu de bujori galbeni
Să fie cumva printre cei de aici?
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_73623_position__display_comm.html

22 Mai

Caterina, ai dreptate poza-i de aproape
Iar descrierea-i pe scurt ce am trăit
Are legătură cu una din pozele de anul trecut
Dacă nu, atunci n-am murit
Acuma da, puiul ăsta ne-a omorît şi ne-a înviat
Iar mai sus printre bujori eram din nou copii.:-)

22 Mai

Rodica, pe aici înainte de răsărit
Era o hărmălaie de nu se înţelegea
Mierla cu privighetoarea, pupăza
Cu turturica, presuri, cintezoi ba chiar şi cuc
De-asta sus pe poliţe stăteam năuc.:-P

22 Mai

Mulţumesc Claudiu
Dacă vrei dorul să-l ostoieşti
Chemării trebuie să-i răspunzi
Nu-n amăgiri să o scufunzi.:-)

22 Mai

Undeva la capătul brânei din oglindă
Am întâlnit călăuza
Atunci am văzut ciobul care ne lipsea.
Era aici, ne aştepta.

22 Mai