"Ce mi-i vremea, când de veacuri..."

Înscrisă de: Daniela Ursu
Data publicării: : 24 Mar 2011, vizualizări:: 2282
Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU, Cabana Dochia
Album (slideshow): Monografii
Echipament folosit: Nikon, Fuji şi clişee de sticlă.
Descriere: Înscrisesem în urmă cu aprox. 5 ani una din aceste fotografii document, întrebându-ne cu toţii dacă există un unghi din care să se vadă atât cabana Dochia cât şi Vf. Toaca sau dacă "photoshopul" acelor vremuri ne-a alimentat iluzia. Ţinând cont de obiectivul foto folosit în 1920 (dreapta sus) sau în 1928 (de A. Ditgartz, stânga jos), dar şi de mărimea de astăzi a cabanei, silueta din fundal pare să semene cu o prelungire sudică a vârfului Lespezi. Dar, ca-ntotdeauna şi părerea Dvs. contează. Vă mulţumesc.
Daniela Ursu - Galeria personală
Bookmark and Share
Galeria Foto Alpinet
Claudiu-Mircea Birliba Claudiu-Mircea Birliba, Vineri, 25 Mar 2011, 16:08

Toaca doar in una, Lespezi numai in toate patru.

Titus Hen Titus Hen, Sâmbătă, 26 Mar 2011, 19:53

Problema este ca, eu cel putin, nu stiu exact unde era amplasata cabana de atunci. Cea noua, a inglobat constructia anterioara (cca 1/3 din partea stanga a noii cabane) dar nu garantez ca accea la randul ei, s-a ridicat exact peste cealalta.
Cred ca se pot face niste masuratori cu un GPS (in fata cabanei din unghiul pozei, pe culme spre Lespezi - pe directia vf. Toaca si pe vf.). Apoi e matematica simpla sa afli daca Toaca e vizibila.
Asa cum pare din pozele astea, eu zic ca nu e Toaca.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Marţi, 29 Mar 2011, 22:25

„GPS-ul” meu spune aşa: primul adăpost a fost ridicat în anul 1906 de Ghe. Panu. Petrecându-şi vacanţele la Durău, cutreierând muntele vreme de 20 de ani, el şi-a făcut „la Fântâna Rece o colibă mai tare, dar care n-a rezistat vânturilor şi zăpezilor şi s-a ruinat.” (Deci cam pe unde ar fi acum schitul sau puţin mai spre Dochia.) Între 1907 şi 1908 „la cea mai mare înălţime, 1795 metri, s-a lucrat la adăpostul amplasat la câţiva metri sub platoul superior, adăpostit de vânturile de nord-vest şi la o depărtare de 500 de metri de izvorul minunat Fântâna Rece”. Numit Adăpostul nr. 1 - Dochia, el a fost inaugurat pe 30 iunie 1908, în prezenţa a circa „300 de persoane, preoţi, învăţători, săteni din împrejurimi.” Un an mai târziu, „o furtună a dărâmat frumosul adăpost”. Cât timp au durat reparaţiile şi strângerea fondurilor, acelaşi Ghe. Panu îşi construieşte „în 1912, o cameră de lemn, în Poiana Faţă Stănile, pe locul numit Dâmbuşor.” Ei bine, aşa cum nici eu n-am identificat încă acest loc, nici coliba nu a rezistat, astfel că, în anul următor, 1913, „acoperişul şi uşa erau smulse, soba dărâmată şi înăuntru murdar.”
Cabana Dochia, re-făcută, a fost inaugurată pe data de 6 august 1914, devastată între anii 1916 şi 1918, redată în funcţiune în 1927, când la o a treia inaugurare „au participat 600 de persoane, ţărani, intelectuali şi turişti din toată ţara, suportând vremea rea cu lapoviţă şi ninsoare din acea zi de 6 august”, 1927, după cum am spus.
Aceleiaşi cabane, între 1931 şi 1934 „răufăcătorii i-au produs multe stricăciuni”.
Şi încet-încet, aflăm că după anul 1937, Ghe. Baciu (cabanierul de care v-am mai vorbit şi în alte dăți) „a mai construit din lemn, spre vest o colibă lângă cabană pe priciul căreia erau adăpostiţi turiştii tot mai numeroşi.”
Cât spre vest - asta nu ştim…
Cât „spre est s-a extins clădirea după 1946” şi care clădire - cea veche sau cea ridicată de Baciu - nici asta nu ştim…
Dar a rămas scris că, o dată cu ridicarea noii cabane, reclădită şi iarăşi extinsă spre est între anii 1984-1989, „cu ocazia săpăturilor pentru fundaţia de beton s-au descoperit resturi din temelia primei cabane din 1908, Adăpostul nr. 1 – Dochia şi deasupra unei ferestre din vechea cabană, sub o tencuială, era scris cu negru 'construită între 1910-1904, funcţionează de la 15 mai la 15 septembrie'.”
Cei care astăzi preferă condiţii de cazare mai civilizate, nu vor fi legaţi sufleteşte de astfel de poveşti. Personal, mi-ar place să citesc un material amplu dedicat tuturor cabanelor din Carpaţi, chiar dacă ele mai sunt sau astăzi nu mai sunt.

Fără foto Paul Airinei, Miercuri, 30 Mar 2011, 8:19

Poate te lămureşti aici:
http://www.panoramio.com/photo/46870610

Fără foto Cristi Cuţurescu, Miercuri, 30 Mar 2011, 10:16

Daniela, te rog frumos, imi poti spune de unde ai informatiile?

Din sursele mele reiese ca adapostul numarul 1 s-a prabusit la 20 de zile dela inaugurare si nu la un an, iar motivul...

"Cine ar fi gandit, ne spune D-l Cadere, ca dupa 20 de zile dela inaugurare, la 18 Iulie 1908, totul trebuia sa se prabuseasca prin necalificabila fapta a unui ticalos de antrepenor, care pentru o meschina economie de 100 de lei, n-a voit sa faca fundatia zidului pe o lungime de 6 m si la adancime de 80 de cm. Luna Iulie a fost extrem de ploioasa, din care cauza zidul ce era pe pamant se tot lasa, cu atat mai mult ca celelalte ziduri erau pe fundament de piatra, incat nu se puteu lasa pe loc."

Expertiza facuta la 30 August 1908 de catre dl. Gh. Lupu, inginer in serviciul tehnic al jud. Neamt, a aratat ca:

"1. Prin facerea a doua sondaje langa peretii cabanei, se constata ca fundatie nu exista deloc; primul rand de piatra din zid este asezat pe fata pamantului natural, si pentru a masca lipsa fundatiei, s-a nivelat pamantul in fata cabanei cu pamant adus.
2. Mortarul foarte rau compus in cea mai mare parte din lut nisipos sapat de langa cabana amestecat cu putin var hidraulic, asa ca nu putea sa faca priza cu peretele de zid. Nisipul de buna calitate se poate face din piatra sparta de pe munte, dupa cum se constata ca o parte din cusa de mortar de ciment pusa deasupra boltei si a zidurilor este facuta cu astfel de nisip."

Cateva informatii am pus pe blog:

http://boreal2007.wordpress.com/2009/01/27/cabana-dochia/

Daniela Ursu Daniela Ursu, Miercuri, 30 Mar 2011, 15:47

Da, îmi amintesc sigur că Adăpostul nr. 1 s-a prăbuşit după nicio lună...
În mare partea sursa de documentare este aceeași cu a ta, mai puţin tamam eroarea mea de un an pe care culmea, am preluat-o dintr-o ediţie a ghidului turistic, ediţie îndelung criticată de mine din pricina persoanelor de sex feminin care au scris după ureche şi realizat tehnoredactarea deşi nu urcaseră niciodată. Poate între timp, au trecut 10 ani, au făcut-o. Mulţumesc pentru corecţie, voi verifica amănunţit acasă.

Fără foto Adrian Rosca, Miercuri, 30 Mar 2011, 20:48

Ma bucur ca mai sunt oameni in viata ca sa isi aminteasca lucrul asta dupa mai bine de 100 de ani.:-P:-D

Fără foto Cristi Cuţurescu, Joi, 31 Mar 2011, 8:28

Ei, eram flacau pe-atunci:)

Fără foto Adrian Rosca, Joi, 31 Mar 2011, 10:32

Nemuriciule:-D

Fără foto Rodica Mihalache, Joi, 31 Mar 2011, 13:41

@D. U.:tamam nu exista in l.romana. Poate, taman:tocmai, intocmai, chiar, exact, etc... Probabil, viteza de a scrie este devina.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Duminică, 3 Apr 2011, 21:36

@ Cristi - corect: Adăpostul nr. 1, inaugurat pe 30 iunie 1908 s-a prăbuşit pe 18 iulie în acelaşi an. Despre prezenţa pe piaţă a unor ghiduri cu o încărcătură greşită de informaţii am mai scris şi în al doilea comentariu al meu de aici: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_98988.html

@ Adrian - nu numai Cristi era flăcău pe vremea aceea, ci şi subsemnata - o fetişcană de toată frumuseţea, cu ochii albaștri ca cerul şi cosiţe lungi şi aurii…:-)

@ D-na Rodica - aşa e, nu există… Dar vedeţi dvs., eu n-am dat niciodată vina pe viteză, nici în cazul meu, nici al dvs. http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_96284.html, ci pe poznaşele-astea de tastaturi, de 20 lei şi de unică folosinţă: se defectează când ţi-e poza mai dragă şi restu' bavardaj. Pe de altă parte, nu pot decât să vă mulţumesc: este prima oară când îmi comentaţi o fotografie! (Deşi m-a mirat, că dintre câte imagini superbe şi de top din Ceahlău am, v-aţi oprit la vechiturile astea…;) Consider că începutul a fost mai greu, vă aştept cu cea mai mare plăcere şi cu alte ocazii, şi că este timpul să facem cunoştinţă - ştiţi, eu nu sunt două litere şi două puncte puncte, ci mai mult. Sau mai puţin. Eu sunt Daniela. :-)

Galeria Foto Alpinet
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
[21-40] [41-60] [61-80]<  81-100 din 1657
  > [101-120] [121-140] [141-160] >>
FotografieComentariuData
Marea dintre munţi, de ziua ei
Daniela Ursu
Dacă ştiam că pui preţ pe ruginitura aia, nu mă lăsam până n-aş fi pozat batiscaful! Dar nu l-am văzut şi mi-a scăpat...
Pe lângă cele două fotografii cu şantierul barajului, mai am una tot de la acea vreme, făcută dintr-un alt unghi, pe care am găsit-o într-un ziar îngălbenit, am scanat-o dar puţin se înţelege din ea. Ţi-o voi trimite pe mail.
Mie personal, cel mai mult mi-a plăcut fotografia din stânga celei pe care m-am semnat: sunt 12 autobuze pe baraj, câteva maşini şi oameni... Nu ştiu în ce an e făcută sau dacă a fost o altă ocazie anume... Dacă erau turişti sau muncitori...
Apoi mi-a plăcut mult şi fotografia cu plutele, din dreapta siglei Alpinet. Pe malul lacului, în locul lor... se vede deasupra, în foto color, ce e acum...
31 Aug
Biserica ”dela Palat”
Daniela Ursu
Frate Viorel, te cred pe cuvânt!:-)
Pârtia nu va avea legătură cu jgheabul de pe versantul nordic al Tocii - cel din foto, de altfel aproape imposibil de parcurs vara. Pârtia va fi undeva în stânga Panaghiei (1845 m. alt.), cam prin şaua muntelui la 1440 metri alt.
Da' un 'restaurant' acolo tot o să trebuiască... Şi la cât trebu defrişat, o ţâr' de risc de avalanşă tot va fi.
31 Aug
Biserica ”dela Palat”
Daniela Ursu
*A se citi "cred că am reuşit...".
Recunosc: merg mai mult pe patine şi role decât cu bicicleta şi schiurile, aşadar adresez o întrebare colegilor care practică schiul şi buni cunoscători ai acestui sport:
Fraţilor, se poate poate schia pe-acolo???
30 Aug
Biserica ”dela Palat”
Daniela Ursu
Fără să vreau cred că reuşit să surprind în acest cadru locul unde (sperăm că NU) va fi punctul de plecare al viitoarei pârtii.
http://www.neamtinvest.ro/Turism/14067-Av%C3%A2nd-sus%C5%A3inerea-Elenei-Udrea
30 Aug
Colţii Viperei
Paul Airinei
* după cum se vede şi în foto dreapta jos din colajul meu. Lapsus calami!
26 Aug
Colţii Viperei
Paul Airinei
Cei din stânga, desigur.
Se mai văd urmele paşilor mei, Paul? Căci - vorba aia, "Şi eu am fost în Arcadia"...
Dacă sunt înfipţi bine - după cum scrii - înseamnă că nu (mai) sunt friabili?
Lăsând neantul la o parte, că i-am cunoscut şi prăpăstiile lui, îmi place foarte mult fundalul din imaginea ta. Ce-i drept, când am urcat pe Acele P. S. eram cu faţa spre Turnul lui Budu - după cum se vede şi în foto stânga jos din colajul meu http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_81674.html - şi indiferent cât de 'ancorată', asigurată şi singură eram colo, de la jumătate în sus tot mă puteam mişca şi/sau roti, dar nu-mi amintesc să fi văzut în spatele meu o culme atât de lină şi plăcută ochiului. Priorităţilor or fi fost altele atunci...:-o
25 Aug
Piatra Curmăturii
Paul Airinei
Până mai ieri era greu şi cu o maşină de teren să te strecori prin forestierul 'dezafectat'. Dar după cât de orizontal şi bătătorit e, parcă văd pentru "creşterea potenţialului turistic din zonă" o transbistreană în fundal...
25 Aug
Colţii Mistreţului
Paul Airinei
În extrema stângă e Turnul Crucii. Se vede clar şi semnul...
Dar Oc. Mare... pare pur şi simplu "despicat" în două de Fisura Impietrită (4 L. C.) - traseu realizat în premieră în 1982 de echipa Cristi Rica şi Aurelian Vivirschi.
Pentru colegul Adrian Roşca era bun un zoom din acest unghi - dacă ai făcut, Paul - spre Coloana Dorică. Noi o vedem, dar mai sunt şi alţi colegi interesaţi de ea.
25 Aug
Dinţii calului
Paul Airinei
Se văz şi dinţii lupului matale - în stânga dinţilor calului acestuia...
Gospodar şi priceput cel ce-a cosit iarba, aşa la linie şi unghi drept. (Am auzit că unul din localnicii de-acolo şi-a luat lumea-n cap şi a plecat de la cele sfinte.)
Interesant şi verdele crud din jurul construcţiei. (Se vede treaba că n-a stat mitropolitul degeaba o săptămână pe-acolo.)
Cred că ar fi cazul să merg "în recunoaştere"...:-)
25 Aug
Dinţii Lupului
Paul Airinei
Aşa zici tu că se cheamă?
25 Aug
Tărâmuri vrăjite
Şerban Sîmbotelecan
A m a z i n g...
25 Aug
Parangul Mic...raschetat
Nicolae Cristian Bădescu
Am prosperat într-atât încât numai putem trăi fără pârtii şi telegondole.:-(Pârtia din centrul P. Neamţ-ului e luminată - iarna - zi şi noapte că nu-ţi mai trebuie becuri aprinse în casă. Şi probabil nocturna funcţionează la aceeaşi capacitate peste tot în ţară unde s-a investit în indispensabilele pârtii. Dacă până mai ieri aţi fi căutat cu privirea luminiţa (de la staţia meteo) de pe Vf. Toaca, la iarnă - dacă va fi la fel de luminată - o să vedeţi din Făgăraş pârtia de sub Toaca...
http://www.neamtinvest.ro/Turism/14067-Av%C3%A2nd-sus%C5%A3inerea-Elenei-Udrea,-t%C4%83tucul-Neam%C5%A3ului-,-Vasile-Pruteanu,-%C5%9Fi-a-propus-s%C4%83-distrug%C4%83-Parcul-Na%C5%A3ional-Ceahl%C4%83u
15 Aug
Huzur şi ruină
Daniela Ursu
Da, mare păcat, dar şi mare noroc.
Mai au puţin şi vor fi înghiţite cu totul de bălării. Marele noroc al acestor ruine că sunt încă - deşi parţial - în picioare se datorează faptului că sunt localizate foarte aproape de sediul Jandarmeriei Montane. Altfel, ce-a mai rămas din ele, ar fi ajuns demult piatra de temelie a căsuţelor amărâte ridicate pe coasta obcinei din Durău, după cum o parte din ele au luat deja acel drum...
Astăzi locurile nu mai pot fi fotografiate din acelaşi unghi, întrucât între cele două turnuri - cel din imagine şi cel din spatele autorului - s-a construit ceva, nu ştiu dacă acolo sunt depozitate obiecte de cult sau cărţi sau dacă este un loc în care se ţin praznice, un colţ din acoperişul construcţiei şe poate vedea şi în fotografia mea.
3 Aug
Un secol cu Piatra Ciobanului
Daniela Ursu
Balanţa este cutremurător de nefavorabilă. Cred că nici 5% nu şi-ar dori să se întoarcă, să mai urce fără windstopper-e sau fără frontale. Poate 98 % se vor simţi 'intoxicaţi' sau ar spune că locul acestor vechituri nu e aici - şi pe bună dreptate, căci slabi suntem şi nestatornici, iute ne-nşelăm, ne schimbăm şi uităm! Rămân doar cei 2% - nu din impozitul pe venit, ci dintre noi/dintre cei care ar vrea să mai călătorească (de multe ori printre umbre) pe pista timpului înapoi sau care, cu simplitate-ar întreba "Ce poveşti vrei să ne mai spui astăzi...?" :-)
Mulţumesc mult, Viorel!
27 Iul
Cascada Martin.
Silviu Matei
Mi-am întrebat la rândul meu fostul camarad şi confirm.
Este cascada Marton - căreia i se mai spune şi Martin - o cădere de apă cam la jumătate faţă de Bolovoniş şi asemănătoare cu o alta, mult mai sudică, numită Puşu.
25 Iul
Piatra Dracului
Elena Mahalean
Puteţi acum să corectaţi şi localizarea geografică.
25 Iul
Rătăcind în noianul de stânci uriaşe
Daniela Ursu
22 Iul
Rătăcind în noianul de stânci uriaşe
Daniela Ursu
Am încercat, Viorel, dar pesemne că nu îndeajuns. Ideea mea era să alătur o fotografie de la începutul secolului trecut şi o alta de la începutul secolului acesta. Dar nu am identificat nici locul din imaginea cu Bistra şi calea ferată, nici pe cel de aici şi nu-mi place să mă ştiu cu temele nefăcute. Iniţial m-am gândit la Pietrele lui Baciu sau Maicile - după cum li se mai spuneau - http://alpinet.org/main/fotoshowfoto_ro_item_105397.html - dar nici urmă de stânci în planul II.
Oricum, fotografiile sunt foarte slabe din punct de vedere calitativ, mulţumesc domnilor admini pentru aprobarea lor şi domniilor voastre pentru numărul de vizualizări.
22 Iul
Cascada Martin.
Silviu Matei
Cu tot respectul pentru ghidul tău, între noi fie vorba, de vreun alt "Martin" eu n-am auzit în Tarcău, ce-i drept m-a luat şi pe mine gura pe dinainte şi nu am mai ţinut cont de minimum de discreţie pentru protejarea arealului şi acceptarea unui loc fără nume - după cum se numea înainte. :-(
22 Iul
Cascada Martin.
Silviu Matei
Multă vreme mi-am spus că zona pe care n-am încetat să o cercetez e cea mai sălbatică. Dar de vreo juma' de an "mi s-a pus pata" pe Tarcău şi m-am contrazis singură. Dacă pe Bistra în sus întâlneşti un peisaj ca cel din imagina ta, după vreo 3 ore de mers, tot dai de o stâncă, de un cocoţ şi mai vezi cerul. Nu şi în Tarcău, aici e numai şi numai pădure sălbatică...

Deşi n-am mai văzut-o din tinereţe şi mi-o amintesc dintr-un unghi dinspre dreapta, 95% sunt convinsă că e Bolovăniş. Despre ea am citit şi recent Jurnalul excursiei ofiţerilor Regimentului Mihai Viteazu Nr. 6, 20-26 iunie 1912, p.31-32, exemplar original oferit de camaradul comun, Sebastian şi din care îmi permit să-ţi reproduc un paragraf pentru a întregi descrierea:

"Înfruntând stânci, înfruntând buşteni, înfruntând pietroae uriaşe micul pârâu îşi rostogolia la vale, fără încetare, undele sale neobosite de drumul lung făcut din creierii munţilor până aici şi neînspăimântate de calea pe care o mai aveau de străbătut încă de aici. Ploaia se înteţea şi mai tare. Bolovănişul spumega şi mai turbat. Cascadele se înmulţeau mereu, sporind cu urletul lor vâjâitul asurzitor al apei râuleţului."

Felicitări şi mulţumiri alese pentru toate fotografiile!
22 Iul
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
[21-40] [41-60] [61-80]<  81-100 din 1657
  > [101-120] [121-140] [141-160] >>
©Proiectul Alpinet 1999 - 2024