Pai mai Daniela, daca tot iti amintesti cand o 'chicat' prima cabana Dochia ar trebui sa iti amintesti si cand asta. Tzz, tzz, tzz. Dar e scuzabil la cei 120 de ani ai tai

Interesant si grupajul de fotografii si tema lansata. Eu sunt de parere ca e facuta in jurul anilor 1950 - 1955. Nu poate fi facuta cu mult inainte si nici dupa aceasta perioada. Observati cat au crescut uni brazi sau grupuri de brazi mai tineri care se pot identifica atat in prima cat si in cea de-a doua fotografie si luati in calcul viteza lor de crestere. Pacat ca nu se poate vedea clar ce haine poarta personajul din prima imagine pentru ca, poate, ar fi putut fi si acesta un indiciu relativ.

Si eu credeam ca-i un "el" nu o "ea" (Varatecul)

Foarte interesanta comparatia, un secol de poze. Ori de-i chel el ori de-i pletoasa ea, poiana Varatec ramane la fel de frumoasa.

Vă mulţumesc!
Din start pot spune că este o prezenţă feminină. De altfel, reîntregindu-mi arhiva foto, am remarcat că pe la jumătatea secolului trecut doamnele urcau pe munte îmbrăcate în fuste.
Căutând indicii şi folosind Picasa Viewer am mărit prima fotografie până la 405%. Este o tânără doamnă, până în 30 de ani, maxim 52 de kg, tunsă scurt, cu părul uşor ondulat, îmbrăcată cu o fustă deschisă la culoare, plisată, dar cu pliseuri mari, cam 3-4 pe faţă, deci largă şi cu o bluză lejeră şi nu prea mulată pe talia de invidiat. Pare să fie încălţată cu o pereche de pantofi tip "balerina". (Mai am o fotografie de prin anii '60, cu o doamnă admirând Ocolaşul Mare, dar nu cred să fie vorba de una şi aceeaşi persoană întrucât pare să aibă şi câţiva ani şi câteva kg. în plus şi altă garderobă - o fustă mai lungă, acoperind genunchiul şi doar uşor evazată.)
Cred că bluza tineri doamne ne poate oferi cele mai multe informaţii. Practică şi cu mânecuţa scurtă, nu pare a fi deloc din PNA. (Fibra de carbon a fost creată în '58 şi după '61 a apărut produsul de polimelizare care imită lâna numit poliacrylonitril şi prescurtat PNA). Dar în '53 au fost create fibrele de poliester şi au rămas până în ziua de azi printre cele mai utilizate. Bănui că au fost la mare modă şi căutare articolele de îmbrăcăminte din aceste materiale…

Cu titlu de gluma serioasa (m-) am intrebat si eu:
M-am amuzat de cele aflate:

- o astfel de atitudine in tinuta a fost caracteristica undeva intre 1949 - 1962.
- in privinta fustei plisate, pliseurile mari s-au purtat intre 1949 - 1954 si apoi dupa 1957 (cam la 1-2 ani dupa cei din vest). Pare material de dupa epoca "pe puncte" deci dupa 1956;
- fusta se purta si cu bretele - cam pina in 1954. Nu e cazul aici, deci cam sfirsitul deceniului '51 - '60.
- in privinta bluzei, era de tip "economicos" si si se purta cu mineci scurte sau "suflecate" - "moda" care revine dupa 1972, mult mai sofisticata.

- dupa poza si atitudine pare o "tovarasa" care insoteste un grup (mic) de tovarasi (cadre mai de nadejde) care aveau un program mai lejer de excursie pornind de la Bicaz. Asta deja se intimpla dupa 1959.

- tipul de fotografiere pare "familial", destul de degajat dar "cu personaje" in cadru, cu orientare mai mult spre peisaj. Tipic dupa 1958. Un maximum in fotografia oficiala atins prin 1982.

- tip de colorare "antic". Tratare non-sepia dar cu aceeasi "atitudine" fotografica. Tipic dupa 1954 pina prin 1966.

In concluzie, probabil este o poza din 1959 - 1961. Am incheiat citatul cel mare si "analiza".

Cele de mai sus trebuie luate in primul rind ca un exemplu amuzant de "ia s-a vedem!". Poate foarte bine sa nu fie asa!

In privinta lui Budu, ehh! sunt destule de spus! Sa o luam de buna pe cea a lui T. Porucic cu mica precizare ca acelasi cuvint inseamna si ceva "exact pe dos" - anume ceva in prelungirea unei stanile, in cazul de fatza o stinca mare fara vegetatie (suficienta) (budur in Muntenia).
Sa lasam insa legenda la locul ei.

Bineinteles lapsus calami: "ia sa vedem!".

ti-a trebuit o zi s-ajungi o calamitate

D-na Margo, ceva nu e în regulă, pare o confuzie stupidă. Comentariu e lipsit de logică. Cred că aţi greşit fotografia.
Oricum, vă mulţumesc pentru trecere.

O desfătare, Hume, felicitări!

P. S. O întrebare. Pet-uri nu fură deloc p-acolo?

31 Oct

Se vede și Piatra Sură... Mă bucur că ai revenit!

30 Sep

Mi-aţi făcut un dor nebun de Ciucaş, cu pozele voastre... Şi tu şi tătăitza Teo...:-) Până ajung pe creste, nu-mi rămâne decât să mă mai urc pe nush ce bloc din Braşov să-l văz şi să-l salut...

26 Aug

Oliver, Buddha & Bonsai! Şi ce se potriveşte!

22 Aug

Mulțumesc. Mă bucur că place ochiului domniei tale.
Brâna dintre Cetățuie și Călugări, inaccesibilă și lipsită de interes până mai ieri, are acum o potecă bine conturată și bătută adesea de cei care poposesc la Camera Pătrată.

21 Aug

Ating. Sunt singură în această atingere.

21 Aug

Și într-o altă ordine de idei, pentru domnii admini: pe când ne vom desfăta privirea în Galeria Fotogeografica 2013?

28 Iun

Vă mulțumesc pentru comentarii!
De precizat că acea poiană nu este vizibilă de jos, nici de pe cărăruile spre creastă, ci probabil numai cățărat fiind pe stâncile cele mai înalte și cele mai periculoase - deopotrivă. Personal, nu am văzut-o. Voi încerca o "suprapunere" a unor aerofotografii cu hărțile de la începutul secolului XX.
Pe de altă parte, am solicitat d-lui Zaharia astfel de fotografii în speranța că voi vedea în ele, de sus, și înșiruirea de cascade ce delimitează la Nord și Sud Masivul Piatra Sură - cascade pe care le-am traversat în totalitate anul trecut, despre care sper că într-o bună zi voi scrie un articol, dar despre existența cărora nu au auzit nici nea Puiu nici cei ce promovează turismul montan în Neamț.

28 Iun

Foarte frumos, Viorel!

29 Mai

Din păcate, toate fotografiile primite au fost procesate înainte, astfel că unele au contrastul prea accentuat. Eu am intervenit asupra lor în anumite limite.

20 Mai

Da, Emi. Sunt realizate de dl. Puiu Zaharia dintr-un motodeltaplan şi postate cu acordul domniei sale. Ideea mea era să pun denumirile tuturor stâncilor văzute din această perspectivă. De altfel, dintre câte aerofotografii cu Ceahlăul am văzut, fie din parapantă sau deltaplan, numai în galeria d-lui Zaharia am regăsit Piatra Sură, ceea ce mă interesa şi cel mai mult.

20 Mai

Hristos a înviat, mulțumesc pentru comentarii!
Încerc să am răbdare câteva zeci de ani, dar parcă nici degeaba nu pot să stau până atunci...
Ai dreptate. Și fără să-mi fi dat seama, realizez acum că mi-am schimbat involundar, dar la propriu, perspectiva: în multe ture în doream să ajung cât mai sus și tot mai sus, să aflu altitudinea (cât de cât) exactă, dacă e într-adevăr 1525 m cu trecută pe toate hărțile turistice sau dacă 1534 m după cum figura pe o altă categorie de hărți, pentru că-mi spuneam că 9 metri pot face diferența. Și uite că de ceva vreme mă tot atrag adâncurile ei...
Voi posta pentru tine câteva aerofotografii realizate de dl. Puiu Zaharia, ptr. care am primit acordul de a le publica pe Alpinet.

Referitor la această postare, fotografia de sus este realizată pe 1 mai 2012, iar cea de jos, în sept. 2011.

19 Mai

Minunat moment!

17 Mai

Eu mă gândeam la vestale în loc de scufițe...:-)
VESTÁLĂ, vestale, s. f. Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; femeie virtuoasă.
Vestalele în număr de șase întrețineau focul sacru care se înnoia la 1 Martie în fiecare an. Dacă focul se stingea, pontificele biciuiau vestala vinovată...

29 Mar

Teribil Vestale!:) Ori e cocoțat mai sus ori e cocoțat mai jos...
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109104.html

Felicitări pentru tură!

28 Mar

Ai dreptate. Iar brâna aia e grozavă!

28 Mar

Mulțumesc pentru interesul manifestat față de fotografii și continuarea conversațiilor.
E clar că excursioniștii au plecat/urcat din Durău spre Toaca via Cabana Fântânele. Au traversat platoul, au coborât spre Fântâna Mitropolitului, apoi (Bănui eu!) spre (fostul/primul) Jgheabul lui Vodă (”În fața noastră se deschide în coasta muntelui o adâncă spintecătură, care se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici încolo nu mai e cărare”) Și pentru că ”ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de sub Piciorul șchiopului. Printre copaci trântiți, printre hârtoape și bolovani, scoborâm mereu, ca-n adâncul unei prăpăstii.” înclin să cred totuși că au trecut din Vodă-n Drumul Prințului, potecă străbătută la acea vreme (anul 1900) deși traseul Dochia-Piciorul Șchiop-Duruitoarea-Viezuri-Durău despre care se știe că a fost descris de Vlahuță, e omologat abia în 1936 și marcat cruce roșie pe fond alb, socotit fiind traseu istoric.

Desigur, Gardul Stânelor NU e sub nicio formă Gardul Stănilelor. Conform descrierii, pare mai degrabă Gardul Panaghiei, așa cum spune și Titus.

28 Mar

Mulțumiri! Ar mai fi fost multe de adăugat, dar se încărca fotografia: în partea de sus - Piatra cu Cerdac, Piatra Ciobanului, spre dreapta - Polițele cu Crini, jos - Bâtca Neagră.
Denumirile suferă modificări și ele. Pe Google Maps, Stănilele Mari pe care le știam noi de-i viață sunt ”Tronurile Zeilor”...

28 Mar

Bun unghiul... Știi că era menționat prin toponime și Turnul Stancăi. Acum se vede de ce.

28 Mar

Faină pespectiva!
Vestale?

28 Mar