excelenta panorama.

Cred ca acolo sunt oameni ceva mai harnici decat in alte parti!!

Îmi place frigul tău
Da’ dacă îl trăgeai mai spre stânga
Aproape de inimă
Crezi că se topea?:-P

1 Dec

După zece ani de prietenie
Şi un brânci în mintea copiilor
Ai plecat în lumea minunat’ a lor
Dar să nu uiţi nicicând de fânărie:-P
La mulţi ani Titus!

1 Dec

Da, da, da, aşa ar cânta cineva
Începutu-i promiţător da’ mai trebuie motive
Aruncă totuşi creierul din cap
Şi restul de normative
Din ultimul STAS fă un parastas
Dacă mai clipoceşte-n cap ceva
Clăteşte-l bine, bine cu cerneală
Poate va ieşi ceva la iveală
Da’ mai bine aruncă-l cu totul
Dă o fugă pe Măgură şi i-aţi o tigvă pe măsură
Puneţi cenuşă-n cap, aruncă-te-n mocirlă
Şi-apoi roagă-te să te scap.
La sfârşit scoate-ţi inima din piept
Şi vino cu ea în palmă, n-ai teamă
Voi avea grijă de ea, de bună seamă
Plimbată prin lanul de crini cu gingăşie
Prin susur de izvoare cu piţigoi în cârdăşie
Şi-acum urmează ultima tuşă
Cu vocea sumbră şi rea de după uşă
-Nemernicule ai venit? vremea-i târzie
S-a închis la cârciumă de-o veşnicie:-P

26 Nov

Marghile, frumoasă denumire
Muşuroaie înierbate
Nu-s de cârtiţe şi nici de furnici
Un relief periglaciar format pe o lentilă de apă
Îngheţ-dezgheţ diferenţiat
Pante mici şi insolaţie puternică.

26 Nov

Am uitat esenţialul:
"Adevărata, înalta descriere desprinde
Fizionomia proprie a peisajului
Prin caractere subiective intense şi noi
Dacă e pur poetică
În ambele cazuri şi geograful şi poetul
Care uneori pot fi o singură persoană
Trebuie să aleagă esenţialul
Din mulţimea impresiilor, să pătrundă
Până la sufletul peisajului,
Ca să-i descopere misterul şi frumosul.
Adevărata descriere a naturii e o poemă
În care sufletul autorului vibrează
În acord cu sufletul pământului."

Toate citatele de mai sus aparţin
Lui George Vâlsan
Descrieri geografice

24 Nov

Să nu ne luăm după ce spune lumea.
Făpturile superioare se respectă şi se înţeleg,
Când se întâlnesc.
Şi locul de întâlnire e vasta grădină a naturii,
Pe care ştiinţa şi poezia o iubesc şi o cercetează.
Iar din grupul de ştiinţe care se ocupă de natură,
Nici una nu se apropie mai mult de poezie
Ca Geografia.

24 Nov

Ştiinţa şi Poezia? Să fie surori? Nu prea-ţi vine să crezi
Una serioasă şi avară la vorbă (ai grijă cum te-adresezi)
Se poartă prin lume sobru îmbrăcată, la tâmple pieptănată
Interzicându-şi orice efuzii sentimentale.
Trăieşte retrasă, în cămăruţa sa numită „laborator”
(Pe etajere descoperiri epocale)
Şi unde mânuieşte tot felul de crăticioare,
Borcane şi sticluţe cu moarte concentrată,
Băuturi de leac sau farmece de legat ploaia.
E meticuloasă şi ordonată până la manie, rigidă
Şi de multe ori mărginită,
Fiindcă nu ţine seama decât de logică,
Având privirile reci aţintite spre fantoma depărtată
A ceea ce se cheamă adevăr, pentru priceperea căruia
Omenirea se chinuieşte de mii de ani
Fără să fie sigură că l-a înţeles vreodată.
În definitiv, o persoană antipatică,
De care ne temem fiindcă e puţin accesibilă,
Inumană şi are puterea de a prezice viitorul
Dar pe care o acceptăm fiindcă de multe ori,
Cu toată firea insuportabilă, ne dăruieşte
Cu descoperiri sau invenţii care uşurează traiul.
De Poezie se spune că a legănat în ritm şi armonie copilăria omenirii.
Aceasta înseamnă că e mai înaintată în vârstă decât sora sa, Ştiinţa.
Dar nimeni nu crede. Căci nu numai că îi place să se poarte tinereşte,
Nu numai că adoră până la nebunie stofele scumpe, florile, bijuteriile şi parfumurile,
Dar e atât de convinsă de farmecele sale naturale,
Încât nu ezită să se arate în toată splendoarea nudităţii,
Cu un singur colan de rime bogate la gât şi cu garoafă roşie prinsă în păr.
Vorbeşte dulce, dar mult, de te ameţeşte şi mai ales de Amor!
Plânge şi rîde cu fiecare din noi. Uneori se supără aşa de grozav,
Că rămâii încremenit, întrebându-te în ce infern a găsit
Biciul de şerpi al cuvântului cu care izbeşte.
De altfel foarte simpatică, fiindcă înţelege slăbiciunile omeneşti
Ba chiar, mai întotdeauna le încurajează.
Când ţi-e frig şi ţi-e foame, ea îţi oferă zâmbind cântece
Tăiate în strofe calde şi proaspete şi te consolează, purtându-te prin stele,
Pe aripile imaginaţiei.
Ştiinţă şi Poezie nu-i aşa că sunt părtinitor?
Adevărul pare ascuns într-o ceapă,
Cu cât dăm mai mult foile deoparte cu atât ne dau lacrimile mai mult.
De râs, de plâns, abia la sfârşit găsim
Adevărul gol-goluţ:-P

24 Nov

Din mulţimea de frunze umilite
Am ales una ce-a cules lumină
Presată de timp, uitată-ntr-o carte
Primeşte-altă lumină ce-mparte.
La mulţi ani!

17 Nov

Întreabă frunzele din baltă
De ce nemişcate-n mine tresaltă
Întreabă vântul din fereastră
De ce mă-mpinge dincolo de creastă
Întreabă praful sau pospaiul
Pietrele din rîu sau poate scaiul
Întreabă-te pe tine făr-asocieri
Dar să nu diseci n-ainte să fii ieri

11 Nov

Aici mi-am pierdut cuvintele
Da' noroc că nu trecea niciun avion

10 Nov

Câteodată suntem martori la scene
Ce nu pot fi fotografiate sau foarte greu descrise
Dar cele mai interesante sunt cele purtătoare de mesaje.
Ieri în oraş după o intersecţie aglomerată
Am văzut traversând strada un şir lung şi compact de frunze
Toate plecau de la un copac de pe stânga şi se îndreptau
Pe partea cealaltă a străzii intrând pe poarta deschisă a unei şcoli
Crezi c-am putea să-nvăţăm de la frunze să murim?
Şi uite-aşa, din cauza frunzelor n-am văzut veveriţa:-D
La mulţi ani Mihai!

8 Nov

Cineva a numărat stelele-n cer
Şi a constatat că sunt mai multe
Decât firele de nisip de pe pământ
Dacă ţi-aş dărui un ciob de sticlă
Scăldat în lumina blândă a toamnei
În care s-au topit o mie de fire de nisip
Crezi c-ar fi de-ajuns să nu pier?
La mulţi ani Mihaela!

8 Nov

Şi dacă am primit în dar argint
De ce ne-ai luat ochii la schimb?

5 Nov

Unii-au căutat balena bălaie
De ce n-aş căuta a treia claie
Hait, c-a intrat bălaia-n sat
Ş-avem de treabă nu de stat:-P

15 Oct

În imagine în partea dreaptă jos se văd clar cele două clăi
Dacă eram cocoţat pe Claie înseamnă că eram pe cea de a treia
Dar dacă realitatea mă contrazice înseamnă că am visat
Şi-atunci a treia claie nu este decât în capul meu:-P

15 Oct

Citez din ghidul dr. Iacomi ed. 2000 pag. 93
“După ce treci printr-un zmeuriş, faci un ocol spre dreapta,
urcând o mică creastă pietroasă, după care poteca se înşiră în linie dreaptă, deasupra Jgheabului Clăilor. Partea cea mai îngustă a brânei se numeşte „La zăvoare”.
Acolo era cândva o portiţă din răzlogi, hotar între păşuni şi care parcă despărţea două lumi: cea a pădurii, întunecată şi plină de taine, de lumea stâncilor, deschisă, luminoasă îmbietoare.”

15 Oct

Dacă zăvoarele lipsesc e vina mea
Dar n-am ştiut că sunt trei Clăi:-P

5 Oct

Puţin mai sus de Altar şi-un pic mai jos de Panaghia

8 Sep

Mai sunt, da' n-au vrut să stea de vorbă cu noi:-P

8 Sep

Dacă te uiţi la stânca de sus se văd trei chipuri cu ochişori. Se pare că ăştia sunt bănuţii.
"Pe marginea stângă a Curmăturii Arşiţei apare din jnepeniş un turn izolat, Piatra cu Bani (aici s-a crezut multă vreme că în jurul ei sunt comori)" Dr. Iacomi
O parte din comori le-am găsit şi noi:-P

8 Sep