Gânduri despre o altă lume

Înscrisă de: Daniela Ursu
Gânduri despre o altă lume
Data publicării: : 20 Mai 2013, vizualizări:: 1323
Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU, Piatra Sura
Echipament folosit: Puiu Zaharia ˆˆ
Descriere: Gardienii unei vechi religii / mușcă din brazii tăcuți... / Cândva importanți, acum uitați în munte, / forțați să asiste la trecerea timpului... Foto: Perspectivă apuseană cu Piatra Stănilelor, aşa cum v-am mai prezentat-o http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109998.html, Piatra Sură şi Masivul Ceahlău, dincolo de Poienile Stănilelor. În partea de jos a imaginii: Poiana Sură din care porneşte o cărăruie, frumos şi vizibil conturată de sus, relativ uşor de identificat pentru cunoscători şi de jos, dar foarte greu de parcurs. Ascunsă în umbra norilor, o altă mică poiană, poate cea adevărată, pare-a fi dată astăzi uitării.
Daniela Ursu - Galeria personală
Bookmark and Share
Galeria Foto Alpinet
Fără foto Dan Loghin, Joi, 27 Iun 2013, 8:00

Corecta observatia.

Galeria Foto Alpinet
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
[1-20] [21-40]<  41-60 din 1657
  > [61-80] [81-100] [101-120] >>
FotografieComentariuData
Plimbare pe banchiză
Daniela Ursu
Ai înțeles greșit - sau nu am fost eu destul de explicită: eu mă consider blocată pe un loc nemeritat, comparativ cu fotografiile lui George, Sorin, Teo și desigur a ta. Sunt pe locul 2 de când avem 3 note primite, iar ”sub mine” sunt fotografii mult mai bune, cu mai multe note și vizualizări și care trebuiau să fie în locul meu.
30 Mai
Plimbare pe banchiză
Daniela Ursu
George, mă refeream strict la prima pagină din top. Eu sunt pe locul 2 de când avem 3 note și până-n 300 de vizite. Acum mă uit la următoarea fotografie, care are 806 vizualizari și 9 notări și mă întreb de ce ea e pe locul trei, în timp ce eu, cu 722 de vizualizări și 8 notări, am rămas tot pe locul 2. Poate 'or fi de vină cele două zile diferență de înscriere sau browserul... Cred că fiecare dintre noi a început să uite cum funcționează topul...:-)
28 Mai
Plimbare pe banchiză
Daniela Ursu
Mulțumesc ptr. comentariu, Romeo și celorlalți colegi ptr. aprecieri.
Cred că pagina Topul Foto Alpinet este blocată, ptr. că nu am mai văzut de foarte mult timp nicio altă ”mișcare” pe ea. Se poate verifica dacă totul e în ordine?
28 Mai
Comoara mării dintre munți
Daniela Ursu
In final, da. După 7 (șapte) zile de dinamitări. Voi posta curând și un material documentar la secțiunea Articole.
28 Mai
Un albastru infinit
Andreea B
Mulțumesc, dragă Andreea! Mi-a plăcut ”Ceahlăul... Danielei...”:-)
24 Mai
Cheile Galbenei
Andreea B
Îmi place foarte mult. Felicitări, Andreea! (Mie nu mi-a reușit un astfel de cadru... :-))
24 Mai
Suflet pierdut
Fotogeografica 2012
Am așteptat demult să văd această fotografie pe Alpinet și mă-ntrebam de ce nu mai apare. Acum am înțeles de ce. Felicitări, Dorin și mulțumesc!
23 Mai
Măreţul Retezat
Cosmin-Ovidiu Stan
Față de variantele anterior văzute, da, Noise reduction există acum în ambele cadre. Așteptam și sharpen-ul...
7 Mar
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parţială)
Claudiu-Mircea Birliba
Am avut şi eu cândva "geniala" ideea de a scrie ceva mai amplu despre P. S. dar am renunţat înainte de a ieşi ceva nepotrivit. De aceea prefer şi vă rog să nu luaţi în considerare primele 6 puncte ale comentariului meu de mai sus, ci numai finalul (Mulţumesc!) şi să revedeţi aici http://goo.gl/9SWKo de la sigla alpinet la dreapta:
- Locul lui Capră (ciobanul) sau "Culcuşul căprioarelor în foto 2;
- Şaua lui Florea: foto 8;
- Şaua Ciungi este în spatele 'turnului' din foto 10.

În această imagine a lui Claudiu Şaua Ciungi nu e acolo unde a notat-o el ci următoarea spre dreapta, iar Piscul Berbecului este acel punct deschis la culoare din şea. Şi ce indică săgeata "La Popas" este de fapt Ghimpele. :-)
22 Dec
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parţială)
Claudiu-Mircea Birliba
1. Capu Jidanului este marcat pe (actuala) harta turistică a Munţilor Hăşmaş cu o altitudine de (invidiat) 1483 m. Pe hărţile (române) dinainte de Marea Unire apare însă Mt. Jidanului, ceva mai modest, cu numai 1393 m. La nord de el (şi sud de Mt. Chicera) curge pârâul Zsedany, unul şi acelaşi cu cel însemnat pe hărţile austro-ungare cu numele de Zsédán patak ce curge prin Zsédán telek sau Valea Jidanului cum o ştim noi sau pârâul Caprei cum l-au menţionat/numit cei din adminstratia P. N. Ceahlău şi care se varsă în râul Bicaz. Dar în NICIUN caz nu este unul şi acelaşi cu cel amintit de C. D. Gheorghiu în Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ în 1895, "Jidanului, pîrîŭ, izvorăşte din parte N. a ramureǐ munţilor Măgura-Hegheşul, din grupa Ceahlăuluǐ, se varsă pe partea dreaptă a rîuluǐ Bistricioara, aproape de gura pîrîiaşuluǐ Grinţiesul-Mare." (grafie reprodusă cf. textului original)

Personal, nu cred că denumirea în sine are legătură cu vreo comunitate evreiască de pe teritoriul Imperiului, ci mai degrabă merită luată în calcul rădăcina Ji. Aşa cum în protoistorie radicalul Ba (spaimă, frică) a dat naştere cuvântului balaur, Ji desemnează o apă curgătoare (Jiu, Jijia), jintiţa - zer/lichid ce curge, jind - salivaţie, jidovină - o văgăună săpată de ape, ji.dava - un om al apelor, adică jidov, jidan, unde dava=om, bărbat şi/sau văduv, vădan, sigur un întemeietor de cetate. "Ji-dava, spun traciştii, ar fi un nume mult mai vechi, însemnînd Oraşul oamenilor apelor", iar cuvântul jidovi ne duce automat cu gândul la uriaşii legendari. De altfel, uriaşii din mitologia nordică se numesc jötnar (jötunn la singular) sau jætte în daneză (din însemnările unui coleg virtual). În Țara Almăjului există localitatea Jidovini în apropierea căreia se găseste Sanţul Uriasilor, canal făcut de uriasi ptr. devierea izvorului Tăriei spre Poneasca, iar în zona Bozovici, cu ocazia unor săpături în curtea bisericii au fost descoperite câteva schelete de peste doi metri lungime.
"Novac sĕu Ostrea-Novac, împeratul Jidovilor, care după legende s'a luptat cu bălaurul şi a tras brasda cea mare, este o personalitate preistorică." (Avram Corcea, Balade populare)
Avem certitudinea ca uriaşi au fost şi în Ceahlău, sunt suficiente toponime din acestea, fie ele jgheaburi sau stânci, cel mai de seama fiind Novac/Piatra Novacului.

2. "Rokokiash" este desigur acelaşi Vf. Rokokeas, pe care nu-l vom găsi pe nicio hartă, după cum spune autorul aici http://goo.gl/xfP31 în "Stâna de după vf.", pe care o vedem şi în poza nr. 13 de aici http://goo.gl/xxafs şi căruia Dan i-a dat cea mai bună explicaţie. Este interesant dacă şi ce ţine de secuime, având în vedere că suntem într-o zonă în care majoritatea toponimelor se termină în "ş" (Hăşmaş, Cupaş, Şipoş, Vithoş, Licaş, Medieş, Hăghimaş, Lapoş, Ghilcoş, Tulgheş, Pavaş, Sălămaş, Rezedeş, Hegheş etc.) şi o explicaţie cred că trebu să fie.

3. Muntele Chicera, d.p.d.v. turistic înalt de 1343 m. sau de numai 1324 m. cum apare pe hărţile române dinainte de Marea Unire, dar şi pe cele ale Imperiului, este după cum spune şi DEX-ul un vârf, o culme, un pisc, sinonim din punctul meu de vedere cu ciucă (cf. DEX), dar şi cu "vârf izolat; punct culminant; vârf de deal sau de munte despădurit", iar ca apelativ este des întâlnit în multe locuri din ţară.

L-am găsit masculinizat în acelaşi Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ din 1895, unde autorul scria "Muntele Chicerul, la hotarul Transilvanieǐ, jud. Neamţu, situat între muntele Curmătura-Pinteculuǐ şi Făgeţelul, de care se desparte prin pîraiele Bistriţa, Piatra şi Frînturile. Se maǐ numeşte Culmea-Chicsereǐ […], picior de munte, numit şi Chicerul”. Adică chiceorul/chişiorul moldoveneşte. Nicolae Drăganu spunea că în cazul toponimelor Picior, când acestea se referă la ridicături de pământ (cum se întâmplă în majoritatea cazurilor) "modificările suferite de forma originală sunt prea profunde ca să ni le putem explica pe calea evoluţiei normale a sunetelor limbii noastre" şi se produc astfel numeroasele variante fonetice: Chicera, Chicerea, Chicira, Chiciora, Chicioara sau diminutivale, exemplu Dealul Chicioraşului, Pârâul Chicioraşului.

4. Chilii(le) au fi fost ele "mici odăiţe ale călugărilor", dar înainte de asta desemnau un loc izolat pentru mormintele călugărilor, unde ei să-şi doarmă somnul de veci. Mai mult, ca şi "cap al dealului", locurile numite Chilii erau "un punct trigonometric de observaţie".
Nu zicem nu, că graniţa era aproape, iar pe (vârful) Bâtca Neagră printre buruiene îngropată încă mai este o bornă şi nu cred că degeaba fu pusă acolo.

5. Amintind şi de acest toponim (bâtcă) ce trimite la maghiarul botkó - măciulie, ne referim desigur la un "munte mic în formă de con trunchiat, rotunjit şi cu coaste repezi" dar şi la o "movilă uriaşă de formaţiune naturală, pe bază stâncoasă de piatră gresă".

Literatura turistică, contemporană ne spune că "Bâtca Neagră se numeşte astfel ptr. că este împădurită până în vârf". Poveşti! aş adăuga eu. Nu departe de începutul mileniului III o furtună i-a decopertat un întreg versant. De altfel, EU nu cred că a fost niciodată atât de împădurită precum e acum. Avea şi poieni la poale, iar austrul îşi făcea întotdeauna de cap pe-aici, cam "216 zile anual şi calm 150 de zile". N-au scăpat aceste locuri nici de "cel mai mare uragan, cel din 26 iulie 1896", după cum menţiona ing. silvic Mihail Anania (care-şi avea cantonul ce i-a purtat multă vreme numele pe versantul opus şi pe temelia căruia s-a ridicat ulterior cabana Izvorul Muntelui).
Bâtca Neagră a fost notată pe aceleaşi hărţi la care am făcut deja două referiri mai sus şi cu numele de Piatra Neagră. Le fel, nu cred că tot din pricina pădurii dese, care cu atâta furtună şi vânt, nu prea a avut a sta în picioare la începutul secolului XX.
O primă explicaţie poate fi dată tot de Dicţionarul sus amintit, în capitolul Geologia, care ne enumără existenţa unor "gresii negricioase, calcare negre hidraulice şi de şisturǐ negre cu vine de calcită spre frontieră" şi "şisturǐ negre anfibolice la hotarul Transilvanieǐ". O alta poate face referire la o zonă sumbră, fatidică - dacă tot s-au amintit şi

6. Coarnele lui…. - drept s-o spun, nici nu le-am căutat în teren. Feminine şi genitivale, mă trimit mai degrabă cuvântul "corn" şi la nuanţa semantică de "colţ, capăt, margine, unghi". Dar şi la accepţia oferită de Teodor Porucic "cornet = vârfuri (dealuri) izolate, alcătuite din roci mai tari, monadnock (pag. 20); pământ format din sfărâmături de stânci; sol schelet (pag. 60)".

Nu mă gândesc în niciun caz la (de exemplu) Piscul Cornii din Flămânda/Muscel, "vârf de deal de pe care râde Cornea (diavolul) de câte orǐ îşǐ vâră codiţa între amicǐ, făcându-ǐ a se sfâşia uniǐ pe alţiǐ."

7. Şi pentru că Lumina pe care o aştept 360 de zile este mai preţioasă decât orice lămurire dată vreunui toponim, ar fi cazul să mă opresc şi eu aici şi să

Vă urez tuturor Sărbători cu-adevărat fericite!
21 Dec
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parţială)
Claudiu-Mircea Birliba
Dacă înţeleg eu bine dimensiunea fonturilor nici nu mai contează atât timp cât este o panoramă bună numai pentru cei trei autori (Claudiu, Titus şi dl. Mihai) si complet inutilă pentru alţii care deja au finalizat catalogul cu denumirile cele reale, "registru" la care nici să nu viseze restul poporului că oricum nu are nicio contribuţie??? Îmi pare rău...

Sărbători fericite!
19 Dec
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parţială)
Claudiu-Mircea Birliba
O panoramă foarte rară - cu cea mai mare suprafaţă umedă, sălbatică şi neumblată - Felicitări autorilor pentru tură şi pentru completările aduse!

Două-trei mici nedumeriri personale:
1. Obcina Chiliei (Sudică, situată pe dreaptă drumului spre Stănile, 'eclipsată' de Bâtca Neagră) nu ar avea cum să se vadă aici. Asta ar însemna că în prim-plan este Bâtca Rotundă şi sigla Alpinet este suprapusă peste Piciorul Ciungi.

2. Punctul acela 'alb' / deschis la culoare, surprins pe cărarea ce duce spre izvor/troacă, dincolo de barieră, ce este? (Discutabilă şi 'Poiana Bâtca Neagră' - care teoretic era situată aprox. la baza versantului estic al muntelui Bâtca/Piatra Neagră şi care practic nu mai există, fiind 'înghiţită' de vegetaţie.)
17 Dec
Creste, văi, creste...
Şerban Sîmbotelecan
Din pleiada de stele l-am omis pe Dorin Mondoc, pe care-l aştept oricând cu imagini din "munţi pierduţi" şi iarăşi regăsiţi şi ei nu sunt singurii, dar nu cred că am acuzat adminii de plecarea lor. Faptul că am recunoscut într-o imagine recentă http://goo.gl/FvTjG un cadru postat acum doi ani http://goo.gl/xvuNt nu înseamnă că ţin "o evidenta foarte stricta". O fotografie foarte bună chiar o ţii minte...
În ceea ce priveşte afirmaţia "pozele de pe alpinet au un numar de vizualizari mai mare decat daca ar fi publicate in alta parte", trebuie să te contrazic. Şi-ţi voi da exemplu - nu o fotografie, depăşită oricum în comentarii şi vizualizări - ci ultimul meu articol de pe Alpinet, nu din Invitaţie in Carpaţi, cel cu "gluma sinistră". Materialul în memoria dr. Iacomi l-am publicat concomitent în trei locuri: pe Alpinet are 588 de accesări, pe carpati.org are 620, iar pe blogul personal 1075 de vizualizări - din care max. 20 au fost trimiteri de pe cele două pagini montane. Dar nu asta contează. Important e că acum, aici, ceva "s-a mişcat" şi că nu s-a renunţat.
Este îndeajuns că abandonăm cu prea mare uşurinţă limba română, tradiţiile, cultura, moralitatea... A spune precum Daniel că "mai bine renuntam... decat sa luptam" e ca şi cum - scuzaţi-mi comparaţia - am fi deja un popor care susţine sus şi tare şi cu înverşunare că urăşte manelele tot atât pe cât de mult şi des le ascultă, dar n-ar fi niciodată în stare să recunoască adevărul...
Dacă mai există într-adevăr un loc în care să vedem o Românie curată şi pitorească, despre care să spunem că o iubim şi cu care să ne mândrim, pentru fiecare dintre noi înseamnă că acela este Alpinet.
12 Dec
Creste, văi, creste...
Şerban Sîmbotelecan
Ce faceţi, domnilor? Renunţaţi cu toţii? A plecat Sorin R., Mihai I. Nedelcu a renunţat la top, Laurenţiu Pavel şi-a sters fotografiile, Dorin înscrie şi el rar, până nici Cristian-Alexandru Catană nu mai postează, acum şi tu, Şerban, renunţi? Eu, noi (nu voi) suntem simplii voştri spectactori, care poate-am aşteptat 2 ani imaginile Minervei din Nepal sau 3 luni pe cele ale lui Emi din Austria/Italia sau încă mai sperăm la panorame documentare şi ne bucurăm de fotografii ca cele din Ciucaş semnate Teo Paraschiveanu - asta înseamnă că el încă nu a renunţat.

În cercuri închise se tot dă vina pe admini, se vorbeşte de delăsare, dezinteres, de lipsă de timp, că "avem familii, ne plâng copiii" - şi noi / nouă -, "nu putem accesa site-ul de la job" - Slavă Domnului că mai avem serviciu! - că "tot ce facem, facem benevol şi nu câştigăm nimic din asta" - Nici noi, cei care postăm - dar nimeni nu-i întreabă nimic pe ei... Probabil din convingerea că nu vor primi niciodată răspuns sau că vor fi priviţi cu alţi ochi şi arătaţi cu degetul "Cine-i ăsta/asta de ne cere nouă socoteală?".

Domnilor admini, de ce-i lăsaţi pe aceşti oameni să plece? V-au supărat cu ceva, nu sunt bune fotografiilor lor încât ei s-au simţiti şi le-au şters din proprie iniţiativă? Sau contaţi pe faptul că oricum le postează pe bloguri (la rezoluţii mai mari) şi o dată tot se vor mai întoarce şi aici?

Domnilor admini, de ce o fotografie stă în medie 4-5 zile în coadă la aprobat? Sau chiar mai mult, exemplu chiar fotografia lui Şerban http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_106344.html publicată, adică înscrisă, pe 17 aug. şi intrată în galerie, adică aprobată, pe 25 aug. seara, când am şi comentat-o şi dacă-mi amintesc bine am fost printre primele 5 vizualizări.

Domnilor admini, dacă sunteţi atât de prinşi cu treburi personale şi/sau profesionale de ce nu renunţaţi voi la statutul de admin şi să cedaţi locul altcuiva care are mai mult timp liber, care se pricepe şi la fotografiile şi la alpinism şi la orientare turistică? Sunt neplăcute întrebările mele, ştiu. Şi asemeni oricărui spectacol, în spatele scenei e o armată de oameni, al cărei rol este tocmai acela de a avea grijă ca totul să decurgă fără probleme. Dar, în acelaşi timp să nu uităm că sunt şi admini ai căror activitate ("scenică") a fost nulă în 2011.
8 Dec
Cu capu-n nori
George Soare
Păi reprezentanţa aia e departe de mine precum solomonarul meu de Ceahlăul - că-l lăsai liniştită de pază la Zăvoarele Stănilelor şi văz c-a plecat fără ştirea mea în gradina Făgăraşilor tăi... :-)
7 Dec
Cu capu-n nori
George Soare
Şi cu capu'-n nori şi fără culori... Şi c-o pată pe senzor... Păi se poate, domnu' Soare? :-) Direct la inimile fanilor merg fotografiile tale!...

P.s. Dacă reuşeşti să scoţi pata aceea, să-mi şi mie reţeta. M-am pricopsit şi eu cu una şi nu reuşesc să scap de ea.
7 Dec
Trovantii
Neagu Florin
Dacă aveţi ceva timp, vă recomand pagina dr.-ului I. Floareş, un mare colecţionar şi unul din Seniorii Ceahlăului.
http://floares.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=74&lang=ro
23 Nov
Spre est
petru laurenţiu pop
Nu văd Ceahlăul...
21 Nov
Of legends and hope
Dorin Bofan
Un nepreţuit camarad amintea odată despre un fotograf, mare iubitor al muntelui, care toată viaţa a trudit să realizeze "fotografia care să salveze viaţa măcar a unui om atunci când se uită la ea." – l-am citat cu respect. Amintindu-mi cuvintele lui, aş spune că printre miile şi miile de imagini pe care le-am vizualizat, am căutat-o îndelung pe cea care să mă facă să NU renunţ la visu-mi, oricât de vremelnic ar fi el.
Privind fotografia ta, Dorin, pot spune că am urcat până acum Ceahlăul degeaba - de nu mi-a trecut niciodată prin cap să rămân acolo unde erai tu şi să pozez aşa ceva… Desigur, nici nu mi-ar fi ieşit.
Privind acea stea care apune, parcă-l văd pe Bunţu Segal cum se stinge de dor, departe de ţară şi de muntele pe care l-a iubit şi urcat toată viaţa… Pe Iorgu Iacomi în văzduhul cu îngeri, printre legende şi lângă ciobanii doinind din fluier… Pe Costică Matasă călcând pământul într-o fluturare şi atingând norii cu dreapta sa pe care-o folosea pentru binecuvântare, pentru sfinţitul apelor şi pentru tremurul bătrâneţii…
M-a emoţionat mult fotografia ta şi am asociat-o fără să vreau celor două mari evenimente comemorative recente, 20 de ani - pe 18 oct. - de la plecarea dr. Iacomi şi 40 de ani - pe 3 nov. de la plecarea preotului-arheolog Matasă, predecesorul doctorului. Imi cer scuze pentru lungimea comentariului meu, dar a fost ca şi când…
"De-aş cunoaşte toate tainele şi orice ştiinţă şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii din loc", fără o astfel de fotografie nimic nu sunt. Voi aştepta să vii acasă, o voi lista şi icoană pe perete o voi pune… Mulţumesc!...
13 Nov
Pădurea fermecată
Adrian Herghelegiu
La aceeaşi tură, mă refeream. De altfel, cred că este imposibil să revii după trei ani în acelaşi loc, în aceeaşi perioadă a anului şi la apus să surprinzi aceeaşi lumină.
26 Oct
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
[1-20] [21-40]<  41-60 din 1657
  > [61-80] [81-100] [101-120] >>
©Proiectul Alpinet 1999 - 2024