Nice! Salutari

Am intalnit si situatii in care Padurea vorbeste... prin graiul ei. Prin trosnete, fosnete, sub apasarea zapezii sau sub actiunea vietuitoarelor necuvantatoare. Nu trebuie decat sa te opresti o clipa si sa o asculti, sa-i deslusesti sunetele.

În grădina mea şi fără nume? Cascada Bolovăniş.

21 Iul

De fapt, F. Ghedeonului nu prea se vede, alea-s Poliţele cu Crini, iar "deasupra lor Cuşma Dorobanţului. E ciudat ce mare pare Piatra Curmăturii văzută de aici.

7 Iul

Poza asta avea mare pontenţial!
Poate-mi vinzi şi mie pontul despre acest loc din Tarcău, de unde ai reuşit să prinzi în cadru şi Bâtca Neagră şi P. S. şi Gardul Stănilelor şi Turnul lui Budu şi Oc. Mare şi Toaca şi Panaghia şi Fundul Ghedeonului şi pe unde ai urcat şi ce "traseu" ai urmat şi poate mă lămureşti şi pe mine sau pe noi de ce ai focalizat pe Bulgakov şi nu pe fundal... Cu mulţumiri anticipate.

7 Iul

Păi se poate, domnul Soare? Numai o fotografie cu o aşa compoziţie?! Cu nori, cu umbre, cu creste, cu zăpezi şi cu verdeţuri, cu flori şi fără titlu.... Sunt un fan nemulţumit...!:-)

3 Iul

*acele vremuri au apus oricum - Scuze, nostalgia...!

30 Iun

Domnule Harabagiu,
V-am inserat în comentariul meu un link. El face trimitere către numărul 93, septembrie 2008, al revistei Invitaţie în Carpaţi. Îl puteţi descarca/salva sau numai deschide. Nu este vorba de nicio reclamă la mijloc, acele vremuri au pus oricum, dar acolo printre paginile on-line ale revistei, veţi găsi un articol numit "Vârfurile Carpaţilor Româneşti de peste 2500 metri. O părere" semnat domnul Loghin şi colab.
Citindu-l, veti găsi la pag. 22, 24, 25 explicaţiile personale referitoare la cele două vârfuri, respectiv denumiri, toponime, altitudini.
Vă doresc lectură plăcută!

30 Iun

Mulţumesc!

30 Iun

Aşa e, Viorele, numai ţie...:-)

30 Iun

O paraexplicaţie, fără-ndoială că există...

30 Iun

Pe vremuri m-aş fi legat de titlu, dar deh, de gustibus...
Ai avut grijă de ea măcar? După cum, vezi, de balaurul dobrogean nu se mai vorbeşte nimic de când a dat cu ochii de mine...
Nu te-ai gândit şi tu s-o iei acasă, ai fi fost mai avantajat, n-ai fi avut numai dezlegare la peşte, pozează şi nud, de azi s-a terminat şi postul...:-)

29 Iun

Cu aşa ochi de vampir ai zice că are sânge de drăcoaică, nu de şerpoaică.
Şi la ce privire reciproc-avantajoasă are...:-)

29 Iun

Sorry for any inconvenience, dar unii dintre noi ţi-au spus-o mai demult şi nu i-ai crezut...:-)

Am pus un "dacă" acolo, deci erai în centrul-centru-centrului şei privind spre Văratec.

P.s. Tanti Hamzoia avea venerabila vârstă de peste cinzeci de ani.

29 Iun

Ba erai chiar în nordul şei dacă în plan îndepărtat este Poiana Maicilor...
Pe de altă parte, cred că este incontestabilă prezenţa ţuţuienilor (şi nu numai) în zonă.
Şi cine ştie ce oieri au mai avut cu ei de ne-a rămas un astfel de toponim, câtă trecere a avut el - numele - dacă s-a transformat într-un antroponim (feminin) şi cât de puternică tre' să fi devenit acea persoană care a moştenit o asemenea proprietate şi stăpânit întreaga moşie...
Nu, nu am cunoscut-o nici eu. Îi ştiu doar numele...

29 Iun

Peleaga, Păpuşa I şi Păpuşa II.
http://www.iic.ro/numar-arhiva/2769

28 Iun

Nu intenţionez nici pe departe să relansez un (alt) cenaclu literar, dar despre Alecu Russo a mai auzit lumea… Despre trudiţii plutaşi pe care-i văd acum în faţă, într-o fotografie de-a lui Adolph Chevalier făcută înainte de 1930, purtând pe umeri ţapina, ţuiacul, coarba şi şpranga, întorcându-se acasă, la odihnă, căci tragem nădejde că se odihnesc deşi, până şi mormintele le-au fost strămutate, puţini îşi mai aduc astăzi aminte. Iar ecoul lor abia se mai aude acum, după aproape 100 de ani, de pe când strigau aşa:
[…]
Din Poiana Teilor,
De pe vremea smeilor,
Când acel fără-de-lege
O vrut lumea să înece,
Ş-o trimis un nătărău
Ş-o rupt vârful la Ceahăul;
Şi-n spre Toance vru s-o ia,
Să-nchidă valea cu ea.
Ca s-adune orice strop
Şi să verse în potop
Toată Bistriţa turbată
Şi să înece lumea toată.
Dar cum uriaşul Duh
Umbla brambura-n văzduh,
Aude-un cocoş cântând
Şi un câine schelălând.
Şi-nfricat cât nu se poate,
O scăpat piatra din spate
Şi ca glonţul cade pară
Rămânându-i vârfu-afară.
Atunci Dracul zăpăcit,
Ca o roauă o pierit,
Lăsând doar o amintire
Naltă ca o mănăstire.
Şi atât e de frumoasă
Încât doru nu te lasă
Ca să vii din altă ţară
Să priveşti aşa comoară.
[…]
Ş-am zis foaie măr rotat,
Drumul meu îi terminat.
Pe acest ţinut duios
Am văzut ce-i mai frumos.
De vrei şi tu să priveşti
Vino ca să plutăreşti.
Să trăim ca nişte fraţi
Plutărind la Piatra-Neamţ.

28 Iun

De oarece zăpadă poţi să ai parte şi la începutul lunii mai sau august. Că la sfârşitul lui april este cam suficientă.

23 Iun

Şi cam ce grozăvii face el iarna?

23 Iun

Am admirat dorinţa şi voinţa lui de a 'creşte mare'. Cum a ajuns să-şi facă un 'culcuş' acolo numai ocrotitoare Natură Mamă ştie.
Desigur, va veni şi vremea când va avea nevoie de o temelie solidă în care să-şi ancoreze rădăcinile, dar nu cred că va putea conta atunci pe ajutorul oamenilor...

17 Iun

Vă asigur că era un exemplar atipic, de cu totul altă culoare decât cel din filmuleţul sugerat de Iosif, doar cu inelul galben în jurul gâtului, specific speciei şi credeţi-mă, d-na Margo, că era destuuuuul de lung.... Dar pentru că lungimea nu contează, în categoria Macro - unde am si înscris imaginea - nu a încăput decât atât...
Pe de altă parte - şi de ce nu? - este posibil ca fotomodelul meu să fie rudă cu celebrul balaur dobrogean recent mediatizat, mai ales că şi dumnealui/dumneaei scotea un altfel de Sssssssssunete.....

6 Iun

După ce-ai umblat cu chestii improvizate şi cu balansuri prost reglate, concluzia e una: nici dacă încerci o panoramă cu un obiectiv kit nu reuşeşti să aduni într-un cadru şi Gura Plânsă şi Cetăţuia şi Piatra Lată.:-)

5 Iun