...
Zâmbetul să-ţi umple din suflet grădina
pentru că-n Ceahlău se topeşte-n Crini
Lumina!
...

interesanta si placuta.

Suuper! Zzzecee!

extraordinara! mi-a trebuit ceva timp sa ma prind ca nu e un profil de om!

beton! un zece si de la mine

Spune repede unde ti-ai facut coafura asta, vreau si eu si nu-mi reuseste deloc! Frumos - 10

Suuuuuuuper!

Odă unui munte ne-nţeles

Adie vântul printre crini nelămurit
De calea ce-am urmat-o printre Ace
Un gând ascuns aicea nu-mi dă pace.
Ecoul ţancului răsună, tu n-ai murit,
Tu n-ai murit

Şi dac-am fost cândva copil nesocotit
Şi-am ignorat tăcerea ta suav-senină
Să ştii că tu n-ai nici un pic de vină.
Abia când nu mai pot, eu te-am iubit,
Eu te-am iubit

Iar când lumina prin crini a răsărit
Plutind molatic peste crengi zării
Un nor extatic de păsări-liră aurii
De-atâta frumuseţe-am împietrit,
Am împietrit.

Mulţumesc la toţi cei care au trecut pe aici
Şi au apreciat fotografia chiar dacă
Meritul este al naturii în totalitate
În special Danielei pentru versurile dăruite din suflet
Le mulţumesc celor care le-au plăcut comentariile mele
Şi le cer iertare celor pe care poate i-am supărat

...
Mi-e sufletul cuprins de poezie -
Cu drag la toţi le împărtăşesc...
Şi din puţinul ce-mi rămâne
Noi alte versuri-ţi dăruiesc.

De ce atât de trist suspini?
- când numai dragoste respiri...
- când toţi zâmbesc în preajma ta
Şi-n tine plânge inima...?

Mi-am dat seama ca e un chip dupa finetea liniei nasului

mah, mai tunde-te mah ca-ti intra ciufu in oki

asa da....felicitari

Domnului Dan Izvoreanu

Către umbra de-ndoială

Să ştii prietene şi frate
Că umbra ta are dreptate
Acele slove nu-s a mele
Aşa cum cerul n-are stele.

O geană din lumina zării
În noaptea neagră a uitării
Aci străpuns-a scutul meu
Trezind un suflet de aheu.

Eu sunt scribul lui umil
Şi am un suflet de copil
Nori în versuri am transpus
Tot ce-n şoaptă el mi-a spus.

Şi dacă tot te mai îndoieşti
În oglind’ cată să priveşti
Răspunsul vine de la sine
De la mine pentru tine.

ioi

Pot si eu sa zic ceva?(Nu ma pot abtine!) TULAI!

Grozava idee. Imi plac si "comentariile" tale. Ii las pe altii mai priceputi sa faca eventuale aprecieri artistice, eu pot sa zic ca-mi plac versurile si apreciez ca sunt la obiect.

Felicitari buna compozitie si ingenioasa

polita cu crini e unul din locurile mele preferate din ceahlau....pt popas si pozat

Iar te grăbeşti. Singurul vers imputabil
Este “mistreţul cu colţi ca argintul „
Dar face trimitere la cel mai frumos poem
Şi cel mai cunoscut
Al lui Ştefan Augustin Doinaş:
Mistreţul cu colţi de argint
Ar trebui să fii mândru că eşti
Legat de povestea asta.:-P

5 Feb

Lovind în stele mistreţul cu râtul
Uită unde-i calcă umbra şi gândul.
Căzu mistreţul cu colţi ca argintul.
În cursă e fiara, la moarte-i e rândul.

Stăpâne te scoală-acum din mormânt
Să vezi mistreţul făcut de poveste
Dreptate cum s-a făcut pe pământ.
Mistreţule eşti liber, tu mulţumeşte
Dacă ataci orbeşte mai şi gândeşte.:-P

3 Feb

De mii de ori bătut-am la castel în poartă
Pe toţi însă ne-a aşteptat aceeaşi soartă
La geam tu n-ai ieşit să-ţi vezi vecinii
Cu atât mai mult străinii sau adminii...

Măcar de ziua ta, de-acolo de undeva
Deschide fereastra larg să vezi ceva
Cum venit-au cavaleri cu voie bună
La mulţi ani împreună ca să-ţi spună.:-P

1 Feb

Adăpostul

Dac' afar’ e vijelie-ngrozitoare
Crengi prin aer sar de colo colo
Copaci s-ar rupe din picioare
O grotă te salvează jos acolo

Încă mai rău în suflet de citeşti
Că ai un of, durere, o furtună
La mănăstire tu linişte găseşti,
Acolo cel de sus te mai alină.

28 Ian

Dragă maestre superb ecorşeu
La podea m-ai trimis cu un croşeu
Se pare că eşti plin de har
Ve face carieră ca simplu măcelar:-P

28 Ian

Utilajul timpului

E timpul să vină excavatorul
Să roadă din ziduri flămând
Năvală-n ferestre dea viitorul
Al vulturilor cuib legănând

Dinţii-oţel să rupă cu scâncet
Ziduri topite în timpul nefast
Cu ele-amintirile-s duse încet
Spre-un câmp cu flori mai cast

Din colţul gurii picură sânge
Muşcând din imagini cu rost
Mă doare utilajul ce plânge
Nicicând nu va mai fi ce-a fost.

25 Ian

Ce inteligenţă, ce cultură
Credeam că mesajul e cifrat
Şi vorbeşti ca din scriptură
Când de fapt eşti agramat:-P

23 Ian

De ce priveşti aşa cu ură
Vai, ce crunt şi ce dur eşti
Ai băgat cuţitu-ntr-o pictură
De nu-ţi place puteai s-o ocoleşti:-P

23 Ian

Obsesia gardului

De când Eva s-a născut
Omu’ gard că şi-a făcut
Ca nimeni să nu poftească
La proprietatea lui firească

Şi-a inventat apoi hotare
Să marcheze-a lui ogoare
Averea-n hambar şi-a zidit
Dar primii hoţi l-au năpădit

Libertatea-ncet a dispărut
Garduri peste garduri au apărut
Iară pentru drepturi legi
Le respectă doar cei blegi.:-P

21 Ian

De sistemu-i rupt în coate
Şi-are găuri în securitate
Pe viruşi îi punem la foc mic
Aşa ne-alegem c-un picnic.:-P

21 Ian

Apusul unei clipe

La capăt de lume a apus
O lume cu mioare la păscut
Când mai aveai ceva de spus
Tu ai tăcut, tu ai tăcut

Furat de valul vieţii roz
Aproape ai uitat să fii copil
În ţara vrăjitorului din Oz
Tu ai plecat tiptil, tiptil

Dar o umbră te urmează
Cu un dor amar pierit
Iar când a căzut ultima rază
Icoana ta abia acum a răsărit
A răsărit.

19 Ian

Cel mai bun

Uite şi soarele are o pată
Şi luminează ziua în zadar
Aşa zicea un licurici odată
Către cumătrul său bondar

Se vede foarte bine fără el
Chiar când e închis de nori.
Ce dacă sunt mai mititel
Luminez din seară până-n zori

Noaptea când nu-i lună plină
Ard mai tare ca un felinar
Pentru călători sunt o lumină
Cea mai bună călăuză, sunt un far

Ar trebui să urc spre soare
Să-i iau locul, sunt mai bun
Şi-ncepu spre cer să zboare
Însă soarele îl arse pe nebun.:-P

18 Ian

De ziua poetului

Ştiri nimic, deschid ziarul nici o urmă
Am ajuns şi noi epigoni o turmă
Genii nu mai sunt, avem doar vedete
Ciocoi doar noi şi curci cam bete

Abia când s-a-ncheiat cu ziua
Au venit moderatori cu gura
Câte-un vers ca să bleştească
Atâta ştiu să terfelească.

Dintr-un cor precum un muget
Se desprinde-al măgarului cuget
Oricât ar fi de stridentă goarna
Nu poate-atinge-n cer icoana.

16 Ian

Vai, ce căţel cuminte-n cuşcă
Din codiţă nici nu mişcă
Nu ai grijă că nu muşcă
Dacă-i dai din ţuic-o duşcă:-P

15 Ian

Dintr-un timp fără vreo vină
Dintr-o lume de corali divină
Ai sărit peste pârleaz felină
Direct la zmei într-o grădină:-P

15 Ian

Ţi-am văzut picturile uimitoare
Ce s-a-ntâmplat cu tine oare
Ai uitat că aici sunt suflete călătoare
De frumuseţi şi replici iubitoare?:-P

14 Ian

Pasărea de foc

Prin suferinţă şi durere
Străbate vremile pe loc
Fără cânt doar în tăcere
Apare-n zare pasărea de foc

C-un fulger de lumină
Străpunge inima vitează
Un imn răsună-n rădăcină
Şi arde gândul ce vibrează

În focul ce repede s-a stins
Mai scânteie sub stele o aripă
Să nu respiri, cenuşa s-a aprins
Un poet ai fost acum o clipă.

14 Ian

Dacă ai o fire visătoare
Şi te uiţi prea mult în zare
Ai grijă cumva şi de picioare
Apa-i mai adâncă decât pare:-P

10 Ian

Vis de ianuarie

Prin deşertu-aprins îndepărtat
Trecea odat’ un călător prea însetat
Avea desagii în spinarea lui
Şi un cal ce-abia mergea haihui.

Sfârşiţi erau de drumul lung
Acasă li se părea că nu ajung.
Dar deodat’ apare-un punct în zare
E aievea, vis sau li se pare?

În calea lor un om bătrân săpa de zor
Fără să-i pese că deasupră-i nu e nor
Săpa mereu, mereu fără odihnă
Sperând să dea-n-sfârşit de tină

Însă pământul e tare şi uscat
Şi pe aici demult nu a plouat
Doar speranţa-n ochii lui râdea
Pân’ n-a muri de apă vrea să dea.

-De ce sapi tu-n pustiu bătrâne
Fără folos, tu ai idei nebune
De ce nu faci fântână-n satul tău
Aici în veci nu vei găsi pârău

Şi nici vite n-or veni la ape
În deşert ca să se-adape.
Aşa îi spuse călătorul nost’
Gândind în sinea lui că nu e prost.

-Vai, cum crezi tu străine însetat
Că pentru mine sap până-nserat
Acasă am ce vreau şi o fântână
La însetaţi gândesc de-o săptămână

Un an şi-o zi de aş săpa aici
Şi n-am s-ascult pe critici
Un strop de voi găsi, nu-i pentru mine
Ci pentru însetaţi ca tine.

Şi dac-un călător, doar unul
În pustiu l-a adus destinul
Cu o picătură de sete n-a pierit
Şi atunci eu sunt foarte fericit.

9 Ian

A treia cale
(Către Glig)

Tăcerea muntelui-deplină
Mi-aduce-n suflet o lumină
Să fii în locul altuia un fum
Ce linişte se-aşterne-acum

Puţin şi rar e gândul cel ales
Doar cei aleşi l-au înţeles
Să ştii ce ştii e lucru înţelept
Să crezi că ştii nu-i prea deştept

Şi-n tot ce-i nou e un sfârşit
Fără să ştii ai fi foarte fericit.
De-l vezi cumva de la-nceput
Un înţelept vei deveni tăcut.

8 Ian